NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

La răscruce de drumuri?

Reporter: editura February - 10 - 2017 Comments Off on La răscruce de drumuri?

Uniunea Europeană intrată în anul 2017 se află în faţa unei serii de provocări interne şi externe de o gravitate nemaiîntâlnită de-a lungul existenţei sale, cu potenţial de a genera convulsii geopolitice zonale. Statele est-europene, ca să ne referim în primul rând la ele, aflate la hotarul estic al Occidentului şi în vecinătatea Rusiei, putere ce îşi revendică un nou statut mondial prin mijloace mai puţin ortodoxe, înregistrează acutizări ale unor mişcări interne cu potenţial destabilizator a status-quo-ului existent. O privire atentă asupra Ungariei, bunăoară, aflată sub ordinea premierului Viktor Orban, ne indică migraţia limitată, ziduri la frontiere, liberalism restrâns la minim, dar şi relaţii bune cu Moscova. La care am mai adăuga şi creşterea unei insistente propagande oficiale de nesocotire a Tratatului de la Trianon, cu eventuale urmări… Această politică maghiară s-a dovedit a avea un efect epidemic, fiind urmată într-o variantă locală şi de Polonia. Deşi deţine o veche tradiţie democratică, această ţară a manifestat în ultima vreme atitudini care i-au încordat relaţiile cu Uniunea Europeană, pe tema statului de drept, din pricina unor acțiuni cu care Bruxelles-ul nu este de acord, ceea ce a determinat un dialog tăios între cele două părţi. La rândul lor, ţările baltice, care depind totuşi de Alianţa Nord-Atlantică pentru a-şi asigura securitatea, dovedesc o anume nelinişte şi iau măsuri destul de vizibile de apărare, din cauza proximităţii Rusiei. Cât priveşte Ucraina, aflată în centrul disputei dintre ţările occidentale şi Rusia, aceasta se află într-un greu proces de reformă, marcat de neînţelegerile şi încălcările de legalitate ce au loc în această ţară. S-a ajuns la situaţia în care încrederea ucrainienilor în liderii lor politici se află la o cotă extrem de joasă.  

Carol Roman

În această enumerare acordăm o atenţie deosebită Republicii Moldova, în care evoluţiile politice generează mult pesimism. Deşi este semnatară a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, beneficiind de susţinere puternică, la sfârşitul anului precedent a fost ales ca şef al statului moldovean socialistul pro-rus Igor Dodon. Poziţia acestuia are prerogative limitate de Constituţie, dar importanţa simbolică a rezultatului scrutinului nu poate fi negată. Motivul principal care explică această evoluţie este corupţia sistematică de care se leagă numele unor politicieni din formaţiuni considerate reprezentative pentru linia europeană.  

În aceste condiţii de instabilitate, Europa se află în căutarea unor soluţii, în dorinţa de a depăşi această etapă neproductivă; în multe ţări se fac tatonări şi se caută „reţete”. Mulţi se întreabă: există vreo soluţie care să pună ordine în această lume… dezordonată? La orizont se prefigurează, treptat, ideea federalizării, care ar poziţiona Europa într-o altă structură, mai „forte”. Acest lucru l-a exprimat şi sondajul realizat de Institutul „Viavoice” pentru liberalizare, care arăta, prevestitor, în urmă cu câtva timp, că majoritatea cetăţenilor a patru ţări membre ar dori ca Europa să evolueze spre o uniune federală. Francezii, italienii, spaniolii şi germanii susţin ca UE să aibă Preşedinte, ministru de Externe, ministru al Economiei şi Finanţelor, unşi cu puteri decizionale depline şi, după caz, discreţionare. Subiectul este extrem de delicat şi dificil, deoarece ar trebui asigurat un leadership puternic la nivel european, care să convingă cele 28 de state că Europa poate deveni o mare putere economică şi, deopotrivă, una militară doar transformându-se într-o federaţie şi luând aminte de intenţiile politice ale noului preşedinte american Donald Trump.  

Dar a apărut şi opoziţia faţă de acest parcurs, care se întreabă, pe bună dreptate, dacă ar fi bine să fie creată o falsă omogenitate punând în aceeaşi oală ţări cu nivele de dezvoltare diferite, cu tradiţii culturale distincte, greu de aliniat cât ai bate din palme. 

Într-adevăr, s-ar părea că ne aflăm la o răscruce de drumuri. 

 

Carol Roman 

 

Identitatea naţională, în actualitate

Reporter: editura July - 8 - 2016 Comments Off on Identitatea naţională, în actualitate

Drumuri spre Europa…

1Legislaţia ucraineană se schimbă, încet, încet, ducând la efecte în plan local care ar putea îndreptăţi comunităţile româneşti să spere că drumul Ucrainei spre Europa vestică va aduce şi implementarea normelor europene şi o democraţie autentică, în care minorităţile naţionale să beneficieze de toate condiţiile pentru a-şi păstra identitatea şi a-şi cinsti înaintaşii şi tradiţiile. Un exemplu este adaptarea unei legislaţii care prevede desovietizarea Ucrainei şi care a avut drept rezultate îmbucurătoare redenumiri de străzi cu numele unor mari personalităţi româneşti.

straziDupă ce guvernatorul regiunii Transcarpatia, Ghennadi Moskal, a dispus ca străzile cu denumiri sovietice din mai multe localităţi aflate în cadrul regiunii să fie redenumite, a urmat decretul care a dus la apariţia străzilor Maramureş, George Coşbuc, Nichita Stănescu sau George Enescu în localitatea Biserica Albă. „Transcarpatia, în cele din urmă, a fost decomunizată”, a anunţat oficialul.

De asemeni, în Apşa de Jos, o altă importantă localitate din regiune, primarul a consultat opiniile deputaţilor, ale membrilor asociaţiilor socio-culturale româneşti ca „Dacia” sau „Ioan Mihali de Apşa” şi, la sesiunea Consiliului executiv, s-a decis schimbarea numelor mai multor străzi, consfinţindu-se să fie denumite cu numele unor personalităţi ale neamului românesc.

Şi autorităţile din oraşul Reni, regiunea Odesa, au decis să redenumească un număr de străzi în cadrul procesului de implementare a Legii privind decomunizarea. Potrivit unei dispoziţii a Consiliului local, mai multe străzi vor fi redenumite, printre acestea fosta stradă Pionerska urmând să poarte numele marelui poet român Mihai Eminescu, iar strada Rosa Luxemburg să fie redenumită în memoria lui Valeriu Cojocaru – istoric local, arheolog, pedagog, autor de lucrări ştiinţifice şi patriot al sudului Basarabiei, argumentează iniţiatorii propunerii.


O soluţie „cu cântec”…

Asociaţiile româneşti, precum şi dascălii şi părinţii trag de ani buni semnale de alarmă cu privire la scăderea dramatică a instituţiilor în care se studiază Limba română, şi asupra politicilor de înfiinţare a şcolilor mixte. Există tot felul de practici care subminează acest proces. De pildă, nealocarea de fonduri pentru studierea Limbii române la Universitatea Umanistă de Stat din Ismail, apariţia tot mai multor şcoli mixte, în care preponderentă devine limba ucraineană sau studierea unei aşa-numite „limbi moldoveneşti”, cu grafie chirilică sau „optimizarea în domeniul învăţământului”, care va duce la desfiinţarea claselor cu mai puţin de 27 de elevi (cazul a 20 de şcoli doar în regiunea Cernăuţi). În aceste condiţii, în regiunea Odesa au dispărut două treimi din şcolile româneşti în ultimii ani; în raionul Noua Suliţă, unde locuiesc români sunt tot mai multe şcoli mixte, în care, pas cu pas, Limba română este înlocuită cu cea ucraineană. Este cazul şcolilor de cultură generală din Voloca, Suceveni, Oprişeni, Iordăneşti, raionul Hliboca, precum şi de la Gimnaziul din Crasna, raionul Storojineţ. Şi toate acestea în pofida faptului că există rezultate excelente în domeniul învăţământului în Limba română, cu elevi care performează la multe alte materii.
Statistici îngrijorătoare

Din datele Departamentului Învăţământ şi Ştiinţă al Administraţiei Regionale de Stat din Ucraina reiese că în anul de învăţământ 2014-2015, în regiunea Cernăuţi erau 66 de şcoli cu Limba română de predare, şi 17 şcoli mixte. Un an mai târziu, au rămas doar 63 de şcoli româneşti, dar a crescut în schimb numărul celor mixte (scăderea este sesizabilă, de altfel, şi când avem în vedere numărul elevilor care studiază Limba română, tot mai puţini). De asemeni, în raionul Herţa, în anul de învăţământ 2014-2015 erau 28 de şcoli cu Limba română de predare, dar în anul curent de învăţământ au rămas doar 26. Situaţia este similară şi în raionul Storojineţ, de unde a mai dispărut o şcoală românească în doar un an. Per ansamblu, potrivit statisticilor, între 2004-2016, numărul şcolilor cu limba de predare română a scăzut de la 87 la 63!

„Cum să oprim creşterea numărului de şcoli mixte? În stoparea acestei tendinţe de ucrainizare a şcolilor noastre trebuie să se încadreze toţi cei care iubesc graiul şi neamul românesc şi liderii societăţilor naţional-culturale româneşti din ţinut”, spune învăţătorul Nicolae Mintencu, din Voloca, citat de mass-media româneşti din Ucraina.


Reacţii binevenite

1Divizarea artificială români – „moldoveni”, practicată încă la nivelul unora dintre autorităţile ucrainene, este un fenomen care se perpetuează, cu efecte asupra sistemului de învăţământ. Astfel, o parte dintre copiii românilor studiază „Abecedarul”, aşadar Limba română, iar alţii „Limba moldovenească”. Această fragmentare care nu reflectă realitatea identitară a românilor este reclamată periodic de comunităţile româneşti şi stă la baza unei solicitări din partea autorităţilor de la Bucureşti, care doresc sprijinul părţii ucrainene pentru îmbunătăţirea învăţământului în limba maternă, unificarea programei de învăţământ pentru cele trei regiuni din Ucraina unde trăiesc comunităţi româneşti, precum şi pentru a nu fi perpetuate modele identitare de divizare artificială a comunităţii româneşti din regiunea Odesa. Acesta este mesajul transmis de ministrul delegat pentru relaţiile cu românii de pretutindeni, Dan Stoenescu, în cadrul unei vizite la comunitatea românească din regiunea Odesa: „Sunt dezamăgit că în secolul XXI copiii români din regiunea Odesa (Ucraina) încă studiază după manuale de limbă «moldovenească». Dorim să se înceteze divizarea artificială între români şi «moldoveni», care a început încă din vremea ţaristă, a fost accentuată pe timpul lui Stalin, a continuat în timpul Uniunii Sovietice şi, din păcate, chiar şi după căderea URSS”. La toate acestea se adaugă şi o penurie generală de manuale de Limba română, care nu sunt nici în număr suficient şi în multe cazuri nici nu acoperă nevoile unei educaţii de mileniul trei.

După discuţiile cu autorităţile ucrainene referitoare la învăţământul în limba maternă, s-a remarcat din partea acestora doar… „deschiderea faţă de înfiinţarea unui Centru Cultural Românesc la Izmail, menit să promoveze valorile culturale româneşti şi limba română”. Despre divizarea artificială şi manualele de „Limba moldovenească” (desfiinţate până şi de R. Moldova!) nu se precizează nimic în comunicatele oficiale, chiar dacă reprezentanţii Guvernului României au invocat în cadrul discuţiilor alinierea învăţământului din Ucraina la normele europene, în conformitate cu parcursul pro-occidental al ţării.
„În regiunea Odesa din Ucraina, situaţia şcolilor româneşti este mai dificilă, ca urmare a faptului că românii din această regiune au fost recenzaţi sub denumirea de «moldoveni», încurajându-se sistematic, şi în acest spaţiu, falsa idee de «limbă moldovenească»” (Institutul Cultural Român)


Şi totuşi, restricţiile continuă

IordanestiCând părea că noua şcoală din localitatea Iordăneşti, raionul Hliboca, regiunea Cernăuţi, va fi gata să-i primească pe copiii românilor de aici în cele mai bune condiţii, ultimele lucrări de construcţie au fost oprite, iar licitaţiile suspendate. Toată suflarea românească din Iordăneşti este revoltată de faptul că noua şcoală a fost blocată foarte aproape de finalizare şi acuză jocuri politice locale care îi afectează direct, pe ei şi pe copiii lor.

De aceea, un grup de activişti din Iordăneşti a adresat o scrisoare deschisă primului-ministru al Ucrainei, Volodimir Groisman, în care se solicită intervenţia în situaţia creată şi finalizarea construcţiei. Documentul poartă semnăturile membrilor comitetului de părinţi, cadrelor didactice ale şcolii, deputaţilor Consiliului sătesc şi membrilor Comitetului executiv, precum şi deputaţilor Consiliului raional din partea satului Iordăneşti.