NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Agitatul an 2019

Reporter: editura December - 3 - 2019 Comments Off on Agitatul an 2019
Anul 2019 a fost pentru România, ca de altfel pentru întreaga Uniune Europeană, o perioadă de timp destul de tensionată în mai multe privințe. Fie că vorbim despre evoluția economică, fie că vorbim despre scena politică asistăm în acest an, pe sfârșite, la profunde mișcări subterane ce prevestesc mari schimbări vizibile. Astfel, în Uniunea Europeană schimbarea de leadership petrecută în urma alegerilor europarlamentare a scos în evidență o serie de probleme ce păreau a fi fost atenuate. Este vorba de mișcările naționalist-extremiste și chiar de cele secesioniste. Spania este victima evidentă a secesionismului catalan, iar ultimele evoluții par să arate zorii unei confruntări ce nu se va limita la retorica politică, parlamentară sau nu, ci, odată cu condamnarea liderilor secesioniști catalani la mulți ani de închisoare, se vor extinde la demonstrații violente, la ciocniri dure între forțele de ordine ale Regatului Spaniol și militanții bine organizați ai unei Catalunii care deja și-a găsit un motiv serios de secesiune – Republica.

Proteste ale susținătorilor independenței Cataloniei, în Spania

Fără a avea același parcurs, vocile independiste din Scoția se fac auzite din ce în ce mai des și mai puternic, favorizate de șovăielile Guvernului Marii Britanii în privința Brexitului, el însuși fiind o secesiune care provoacă neliniște și pierderi economice în Uniunea Europeană.


 Italia este o altă țară membră a UE în care secesionismul economic și cultural, promovat de un partid regional la origini, Lega Nord, amenință să devină un secesionism politic și administrativ. Criza de guvern provocată de Matteo Salvini, liderul Lega Nord, cu intenția de a acapara toată guvernarea, până în acel moment împărțită cu M5S, o mișcare populistă, a eșuat, Guvernul italian fiind preluat de populiști și de partidul de centru-stânga PD. Acest eșec a dus la o neașteptată revigorare a forțelor secesioniste, ultima ispravă fiind anunțarea schimbării denumirii regiunii Alto-Adige, o zonă din nordul Italiei, aflată o vreme sub control austriac.

 Austria a traversat o zonă de turbulențe care s-a încheiat cu noile alegeri anticipate prin care Guvernul a fost întărit prin opțiunea alegătorilor de dreapta, poate chiar mai la dreapta decât se obișnuiește.

Franța a fost zguduită în anul 2019 de manifestațiile violente ale „Vestelor galbene”, soldate cu pagube materiale importante, cu avarierea unor monumente ce țin de patrimoniul cultural. Incendiul izbucnit la Catedrala Notre-Dame a venit să împovăreze imaginea unei mari țări cuprinsă de neliniște – atentate de marcă islamiste, ciocniri stradale, scandaluri de corupție.

Mișcările „vestelor galbene” au tulburat viața socială și politică din Franța

Lista europeană a crizelor din ultima perioadă este cu mult mai lungă. Pe ea se află și România. Corect este să începem cu punctele bune acumulate de țara noastră. Preluarea Președinției Consiliului Uniunii Europene la începutul anului a fost un prilej de atacuri și aprecieri răutăcioase la adresa României, ajungându-se până la momentul în care Finlanda a propus ca ea să preia Președinția în locul României, o țară care n-ar fi fost capabilă să facă față cerințelor acestei misiuni.


S-a dovedit, după șase luni, că România a condus cu succes, a încheiat un număr mare de dosare, a reușit să gestioneze probleme dificile, cum au fost alegerile europene și chiar Brexitul. A fost o mare și plăcută surpriză prestația României, în ciuda faptului că încă înainte de preluarea misiunii, însuși Președintele României a declarat incapacitatea de expertiză și acțiune a Guvernului în această problemă. Succesul Președinției românești a permis desfășurarea sub bune auspicii a Summitului de la Sibiu, un eveniment onorant pentru țara noastră.

Performanța economică a ultimilor trei ani, locul 2 sau 3 în clasamentul țărilor UE la creștere economică, ar putea oferi o bază serioasă pentru regândirea poziției pe care o ocupă România în Uniunea Europeană.

NATO are un nou secretar general adjunct, în persoana unui român, domnul Mircea Geoană. Procurorul-șef al Uniunii Europene este un cetățean român, L.C. Kӧvesi. Pe alt plan, de asemenea reliefant, o amintim pe Simona Halep, care a câștigat Wimbledon-ul. Dar…

Situația politică internă din țara noastră creează noi și noi temeri. Guvernul PSD-ALDE a reușit câteva performanțe cu totul notabile – a mărit substanțial salariile și pensiile, a scăzut unele taxe, s-a străduit să implementeze programe de dezvoltare în mediul rural, în sănătate, în învățământ. S-a aplecat și asupra construcției de autostrăzi, dar nu a rezolvat această problemă. Și totuși, PSD nu a câștigat alegerile europarlamentare, președintele formațiunii a fost condamnat, aliatul la guvernare a părăsit majoritatea parlamentară, moțiunea de cenzură depusă de opoziție a trecut, iar Guvernul a devenit demisionar, după ce aproape trei luni a funcționat în regim de avarie, Președintele nesemnând numirea ori demiterea unor miniștri. În acest tablou general, campania electorală pentru alegerile prezidențiale a fost ocultată de noi și noi scandaluri. 

Susținătorii independenței Scoției, tot mai vocali în contextul Brexit

Privită de la o oarecare distanță și cu o oarecare nepărtinire, România pare a fi un stat în care semnale contradictorii vin din zona în care lucrurile păreau să stea bine. Resursele uriașe de hidrocarburi nu împiedică importuri enorme de gaz din Federația Rusă și nici scumpirea acestuia; mare producător de energie electrică, România importă energie electrică; construcția de autostrăzi, de noi reactoare atomo-electrice, până și linia ferată Gara de Nord-Otopeni se împotmolesc în hârtii fără finalitate. Iar ca neputința instituțională să fie desăvârșită, în anul 2019 au abundat atacurile interne și externe la statutul de stat național unitar al României: aniversarea a 100 de ani de la Unire nu s-a ridicat la înălțimea evenimentului, iar sărbătorirea va continua în 2019; a avut loc un incident grav de natură interetnică la Cimitirul Militar Internațional de la Valea Uzului; achiziționarea unor mari suprafețe de teren din Transilvania cu fonduri guvernamentale de la Budapesta; zeci de declarații politice provocatoare la adresa statului român. Pesemne că anul 2020 va va continua această ofensivă revizionistă. Ceea ce intrigă este lipsa promptă de reacție a autorităților române. O reacție care să aibă drept obiectiv afirmarea suveranității României nu doar în vorbe, ci în fapte, măsuri, decizii pentru a apăra Constituția și ordinea de drept.


 Anul 2019, pentru România, a fost un an paradoxal, o apreciabilă situație economică și socială în contradictoriu cu opțiunile electoratului. Același lucru s-a întâmplat în 2004, când, pe fondul creșterii economice și a realizărilor importante privind intrarea în NATO și UE, PSD a pierdut alegerile. Un fenomen care ne arată că nu toate forțele care concură la mecanismul democratic al alegerilor sunt cunoscute, la vedere. 
 
 
Eugen URICARU

Dezvăluiri celebre

Reporter: editura July - 12 - 2019 Comments Off on Dezvăluiri celebre
Cei cunoscuți sub numele de „whistleblowers” sunt acele persoane care lasă să se scurgă spre presă informații despre activități ilegale, lipsite de etică sau incorecte din interiorul organizațiilor în care lucrează. De la operațiuni militare secrete la practici economice incorecte și de la dosare politice confidențiale la detalii de alcov, istoria este plină de astfel de personaje. Prea puțini dintre acești „turnători” au scăpat de „brațul lung” al entităților pe care le-au devoalat.

Edward Snowden

Faimos pentru scurgerile de informații în spatele cărora se află este numitul Edward Snowden, cel care a furnizat date secrete ale CIA și NSA lui Glenn Greenwald, jurnalist la publicația britanică „The Guardian”, și care a publicat datele obținute. În anul 2013, Snowden făcea cunoscut în mod oficial faptul că el este cel care a furnizat documentele clasificate; în prezent, este urmărit de serviciul secret american, fiind acuzat de înaltă trădare. Un alt caz este cel al fondatorului celebrelor „WikiLeaks”, australianul Julian Assange,care se află în spatele publicării a peste 1,2 milioane de documente care nu erau destinate opiniei publice, printre care descărcarea deșeurilor toxice din Africa, proceduri din Guantanamo, implicarea Statelor Unite în războaiele din Afghanistan și Irak, telegrame secrete ale oficialilor americani. Assange a fost mai mulți ani „refugiat” în Ambasada Ecuadorului din Londra, fiind extrădat recent. 


Și în dreptul numelui britanicului Clive Ponting, care lucra în Ministerul Apărării din Regatul Unit, este un scandal similar. Ponting a „turnat” despre manevre ale navelor britanice în timpul Războiului din Insulele Falkland, contrazicând declarațiile Cabinetului Thatcher. Ca urmare, a fost suspendat fără plată și trimis în fața completului de judecată, sub acuzația de infracțiuni legate de secretul de stat. Spre surprinderea sa – și a multor altora – a fost achitat. 

Frank Serpico

Nicio listă cu „turnători” de calibru nu poate omite numele lui Mark Felt, informator al FBI implicat în scandalul „Watergate”, urmat de demisia președintelui Richard Nixon. Identitatea sa a rămas necunoscută până în anul 2005, la peste 30 de ani distanță de anchetă. Unele dintre poveștile acestor „whistleblowers” au devenit ecranizări de succes. Astfel, polițistul Frank Serpico a fost făcut celebru de Al Pacino, în filmul cu același nume; după ce ofițerul a depus mărturie despre corupția din Poliția new-yorkeză, la scurt timp a fost împușcat în față, în condiții suspecte. Iar Serpico a părăsit Poliția, dar și SUA. 


Dincoace de Ocean, și alte cazuri de „turnători” au ținut trează opinia publică. Pe vremea URSS și a președinției lui Leonid Brejnev, Vladimir Bukovski a lăsat să se scurgă spre Occident un raport de 150 de pagini despre metodele psihiatrice prin care regimul încerca să scape de disidenții incomozi, turnându-și astfel șefii. A fost condamnat pentru propagandă antisovietică, iar documentele sale au circulat ani la rând la numeroase conferințe internaționale. În ultimii ani, unul dintre „turnătorii” ruși care au stârnit o mare rumoare internațională a fost Serghei Magnițki, mort în arest, în 2009, la Moscova. El a lăsat să se scurgă spre Occident date clasificate despre un așa-numit „jaf național”, practicat de cercurile din jurul puterii de la Kremlin.

Julian Assange

Despre calamitățile politice pe care le poate genera o „devoalare” de documente secrete este vorba și în scandalul provocat de suedezul Ingvar Bratt, care a dat dat alarma despre o rețea de corupție fără precedent pe linia furnizării de arme dinspre o companie din Suedia spre India. Urmările au fost, pe de o parte, pierderea alegerilor de către partidul lui Rajiv Gandhi, iar pe de altă parte, adoptarea în Suedia a unei legi referitoare la armament care poartă numele… „turnătorului”. Un alt caz este cel al lui Paul Van Buitenen, europarlamentar olandez, care în 1998 lăsa să se scurgă spre opinia publică documente confidențiale prin care încerca să demonstreze corupția de la vârful Uniunii Europene. Efectele au fost devastatoare pentru întreaga Comisie Europeană a momentului, care a demisionat, în frunte cu președintele său, Jacques Santer. Iar Buitenen a fost suspendat și a suportat acțiuni disciplinare. Ulterior a „recidivat”, dând publicității un alt raport confidențial intern. Politicianul a înființat și un partid numit Europa Transparant, cu care a candidat la alegerile europarlamentare din 2004, câștigând două locuri în… Parlamentul European. 


Se întâmplă și așa…