NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

De ce iubesc unii puşcăriile

Reporter: editura October - 18 - 2011 Comments Off on De ce iubesc unii puşcăriile

În urmă cu patru ani relatam istorioara unor camionagii est-europeni care, aflaţi la capătul puterilor după nenumărate ore la volan pe drumurile bătrânului Albion, formau un număr de telefon, 999. Sosea poliţia, care asculta cu uimire dorinţa şoferilor de a fi arestaţi. „Suntem obosiţi, dorim să fim arestaţi şi să ne duceţi la închisoare”. De ce? Pentru că „şoferii primesc o celulă călduroasă cu pat şi mic-dejun dimineaţa, înainte de a se înfăţişa tribunalului districtual pentru a da explicaţii”, relata „Daily Mail”.

Anii au trecut şi acum, în cadrul nelipsitei lupte universale pentru drepturile omului, puşcăriaşii, socotiţi un fel de victime ce trebuie oblăduite, câştigă puncte, şi încă ce puncte! Şi nu este vorba de altcineva decât de nişte asasini, escroci, falsificatori etc., etc. Toată această faună are dorinţa de a-şi trăi zilele într-o închisoare bine pusă la punct, ferită de urgiile „din afară”. Dar nu într-o închisoare oarecare, ci într-una de elită. Aşa se face că a apărut chiar şi o clasificare a acestor „lăcaşuri de cultură şi voioşie”, în funcţie de confort, şi care ar conveni orizontului opţional al puşcăriaşilor. Trebuie acordată multă grijă ca nu care cumva aceştia să se anemieze, să răcească, să le scadă pofta de mâncare sau de sex şi cine mai poate şti ce alte nenorociri să li se întâmple, ferească Dumnezeu!

Primul loc de detenţie pentru care se dă o luptă aprigă între puşcăriaşi centrul penal din Halden Felgsen, Norvegia. Fiecare cameră este dotată cu ecran plat, lumină naturală, mobilier modern, baie şi frigider, iar 12 dintre ele au chiar bucătărie şi salon. Deţinuţii beneficiază de lecţii de muzică, bibliotecă, studio de înregistrare, sală de sport şi de baschet şi un teren de fotbal. Pe-aici îşi duce zilele şi celebrul asasin Anders Behring Breivik, autorul mascarului din insula Utoya. Nu-i aşa că e bine?

Urmează Centrul de Detenţie din Leoben, Austria, a cărui structură din sticlă şi oţel aminteşte mai mult de sediul unei firme extravagante decât de o închisoare, cu capacitatea de a găzdui 205 de deţinuţi, în încăperi cu baie şi bucătărie separate – unele inclusiv matrimoniale – dotate cu geamuri din sticlă incasabilă, birou şi rafturi.

Dar nici puşcăriaşii filipinezi nu sunt desconsideraţi. Şi ei se bucură de milosârdenia publică. În oraşul Cebu găsim o închisoare care găzduieşte 1.500 de deţinuţi implicaţi în diferite activităţi artistice şi coregrafii spectaculoase, precum populara temă „Thriller”, vizionată deja de 50 de milioane de useri pe YouTube. Pentru ca puşcăriaşii să nu-şi piardă elanul!

În Venezuela, la dispoziţia întemniţaţilor „ce trebuie trataţi cu blândeţe”, după cum afirmă autorităţile, există confortabila închisoare San Antonio, din insula Margarita. Aici, cei 20.000 de deţinuţi se bucură, pe perioada de detenţie, de multiple drepturi cetăţeneşti. La dispoziţie au arme, telefoane mobile, droguri, muzică, sex, petreceri, piscină şi aer condiţionat, cu condiţia să poată plăti. Puşi pe treabă, aceştia fac ravagii.

Iar la închisoarea San Pedro din La Paz (Bolivia) fiecare dintre cei 1.700 de deţinuţi îşi poate cumpăra o celulă de diferite categorii, iar pentru a obţine bani trebuie să realizeze diferite munci „legale sau ilegale” în frizerii, restaurante sau hoteluri, cazinouri, în domeniul prostituţiei etc.

Încât stai şi te întrebi (sau nu te întrebi…) de ce nu de mult, într-un ziar de provincie de pe la noi, un viitor puşcăriaş, făptuitor de multe fărădelegi,  ţinea să plece neapărat în Norvegia, să se apuce de hoţii, de jafuri şi de ceea ce s-ar mai putea ivi, direct, acolo, „pe teren”. Şi în cele din urmă, să dea de bine în „mititica” din poveste.

Iată de ce iubesc unii puşcăriile…

Carol ROMAN