NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Politicienii şi „dependenţa” de reţelele sociale

Reporter: editura October - 21 - 2016 Comments Off on Politicienii şi „dependenţa” de reţelele sociale

În ultimul secol, s-a întâmplat de mai multe ori ca o invenţie să schimbe datele politicii mondiale: în anii 1920, radioul propaga vocile candidaţilor, aducând campaniile mai aproape de oameni, apoi, în anii 1960, televiziunea marca o nouă eră; astăzi, internetul a ajuns atât de puternic, încât aspiranţii la funcţii politice care nu sunt prezenţi pe reţelele de socializare „nu există” pentru opinia publică.

barack-obamaCu campania online „Implicare prin putere”, Barack Obama, actualul preşedinte al SUA, dădea tonul cel mai înalt al legăturii dintre politică şi reţelele de socializare, văzute ca liantul între guvernanţi şi guvernaţi. A fost o mişcare care, alături de calităţile sale de lider, i-a adus milioane de suporteri pe 15 reţele diferite şi i-a asigurat victoria. Evoluţia acestei legături a fost fulminantă, aspect foarte vizibil în lupta dintre actualii candidaţi la Preşedinţie, care adună puncte importante (sau dimpotrivă…) prin intermediul prezenţei constante şi consistente în peisajul social media.

Dincoace de Oceanul Atlantic, în ciuda vârstei înaintate, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a ţinut pasul cu vremurile şi din perspectiva reţelelor de socializare. Prezentă pe Facebook încă din 2009, suverana contribuie astfel decisiv la imaginea monarhiei britanice. Tot din Europa vine şi exemplul premierului polonez Beata Szydlo, care este foarte activă în mediul online. Pe pagina sa de Facebook, de pildă, s-au putut exprima foarte multe femei poloneze nemulţumite de o iniţiativă legislativă care le privea. Completăm tabloul european cu premierul român Dacian Cioloş, care încă de la instalarea în această funcţie a arătat o mare deschidere către reţelele sociale. A discutat, a răspuns, a susţinut civic, a reacţionat: „Aplicaţia Inspectorul Pădurii a fost lansată în testare timp de o lună de zile tocmai pentru a primi feedback de la cetăţenii care o utilizează şi pentru a o îmbunătăţi. Avem în continuare nevoie de ajutorul dumneavoastră şi de al celor cărora le pasă de pădurile noastre”, a îndemnat, de pildă, primul ministru al României pe Facebook.

netanyahuÎn Rusia, efectul unei declaraţii a premierului Dmitri Medvedev s-a răspândit ca focul, în luna iunie, prin intermediul social media. Spunea atunci demnitarul rus că „nu există bani în bugetul statului pentru plata pensiilor”, îndemnând cetăţenii cuprinşi de panică „să fie puternici” şi urându-le „toate cele bune”. Apariţia declaraţiei pe Youtube a generat peste 3,5 milioane de vizualizări şi un val de critici. În acelaşi timp, însă, ca orice politician contemporan care se respectă, premierul rus are o pagină de internet construită după toate regulile. Înaintând spre Orient, îl găsim foarte activ pe reţelele de socializare pe primul ministru al Irakului, Haider Al-Abadi. Educat în Occident, este liderul unui stat cu care SUA au avut mult timp relaţii tensionate, dar în acelaşi timp este perceput ca iniţiatorul unei noi ere pentru ţara sa. Din acest demers nu poate lipsi prezenţa în aria de socializare online. În acelaşi spaţiu geografic regăsim activitatea în mediul virtual a preşedintelui Siriei, Bashar al-Assad. Cu cât se prelungeşte focarul de instabilitate care este războiul civil din ţară, cu atât mai preocupat de supravieţuirea politică este liderul sirian, care se foloseşte de social media în acest scop. La rândul său, liderul guvernului israelian, Benjamin Netanyahu, se remarcă prin aceeaşi atenţie acordată domeniului. Un discurs al său din vara acestui an a fost vizionat de peste 22 de milioane de oameni, în condiţiile în care postări anterioare ale demnitarului, de pe vremea când nu acorda aceeaşi importanţă vizibilităţii de acest tip, nu adunau mai mult de 30.000 de vizualizări.

abdel-fattah-el-sisiÎn Australia, alegerile din vara acestui an au înregistrat o adevărată schimbare de reacţie vizavi de politicieni, graţie reţelelor sociale. Astfel, în ciuda lipsei acute de interes a votanţilor pentru clasa politică, s-a remarcat totuşi o efervescenţă online. În 55 de zile de campanie electorală, peste 3,6 milioane de australieni au interacţionat pe platforma online care a făcut scrutinul să fie denumit „alegerile Facebook”. A fost exploatat la maximum de către candidaţii la funcţia de prim-ministru, Malcolm Turnbull datorându-şi accederea în funcţie (şi) acestui aspect.

În celălalt capăt al lumii, în Columbia, campania electorală online din 2010 era prilej pentru candidatul la prezidenţiale Juan Manuel Santos să câştige alegerile după ce fusese cu 12 puncte în spatele contracandidatului. Cu „lecţia” învăţată, Santos, care are, fireşte, cont pe Twitter, este în continuare preşedintele ţării.

Chiar enigmaticul şi conservatorul (fost militar) preşedinte al Egiptului, Abdel Fattah el-Sisi, are cont pe o reţea de socializare. Este oarecum o urmare firească a faptului că alegerea sa în fruntea statului nu ar fi fost posibilă niciodată fără efectele în lanţ ale „Primăverii arabe”, fenomen generat de mediul virtual. Este adevărat, totodată, că utilizatorii pot fi şi necruţători, aşa cum s-a întâmplat în cazul unui discurs televizat, aspru criticat, al preşedintelui…