NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Cum am evitat o greşeală fatală… 

Reporter: editura September - 11 - 2015 Comments Off on Cum am evitat o greşeală fatală… 

La orele serii, la lumina palidă a unei lămpi de birou, cu greu am putut descifra hieroglifele înscrise pe e-mailul domestic. Şi mi-a plăcut şi tare m-a bucurat ce am citit, cu greu, fiind nevoit să sar cuvinte şi litere. O iniţiativă măreaţă, am crezut eu, îmi era propusă pentru revistă. Aşa că am citit textul, repet, cu greu, dat fiind lumina stânjenită de becul şchiop al lămpii.

coruptieAutorităţile intenţionează să deschidă un muzeu dedicat corupţiei. Administratorul viitorului muzeu – şi am sperat, măcar o secundă, că am putea fi noi, adică revista „Balcanii şi Europa” – va solicita opiniei publice să-i desemneze pe primii 100 de oficiali corupţi. Criteriile de alegere a celor mai corupţi oficiali se referă la funcţia deţinută, suma presupus ilicită pe care ar deţine-o, condiţiile în care au fost obţinuţi banii. Iniţiatorul va începe să colecteze exponate la recomandarea utilizatorilor de internet şi se va solicita şi sprijinul partidului aflat la putere”.

Şi atunci, mintea, înfierbântată de această idee românească superbă a început să toace nume şi sume, „tunuri” trase, verificate chipurile, anchetate, dar în cele din urmă albite, şi multe alte drăcovenii de acest gen, care, aduse în suprafeţele paginilor de ziar, mi-ar fi putut produce multe buclucuri. M-aş fi gândit să mă refer, mai întâi, la cei aflaţi la putere, în „găşculiţe”, indezirabile chiar pentru însuşi preşedintele ţării. Însă, cum am să le scriu eu numele acestora gândind că aş avea de-a face cu Internele, cu Transporturile, cu Economicul? M-aş fi putut aştepta să mă persecute, mai întâi, sectoristul, băiat de treabă şi blajin, de altfel, dar care, la ordin, şi-ar face meseria şi ar fi vai de mama mea… Apoi mi-ar fi frică să merg chiar cu metroul, căci ăla mare de tot, din „troică”, ar pune să se oprescă vagonul chiar în tunel şi m-aş găsi plasat în întuneric, înconjurat de babe hâde, urâte şi obosite, ceea ce m-ar şi exaspera! Cel cu „economicul” i-ar pune pe ai săi să-mi întrerupă curentul electric – operaţiune în care sunt mari specialişti – sau, mai grav, m-ar băga la apă ca să plătesc sume exorbitante prin manevre numai de ei ştiute, aşa-numitele „recalculări”.

Deşi drăcuşorul din mine nu-mi dădea pace, eram gata să pun mâna pe pix şi să fac un text de iniţiere pentru cetăţeni, îndemnându-i să-i „toarne” pe toţi cei pe care i-ar fi socotit a fi mari corupţi. Când, însufleţit de acţiune… eşec total! Lumina s-a aprins, un jet luminos mi-a adus întregul text în faţa ochilor şi… stupoare. Amintitul anunţ era exact aşa cum îl desluşisem eu, dar cu o mică scăpare: era vorba despre crearea unui muzeu dedicate corupţiei, numai că nu la noi, ci în sud-vestul Chinei, în localitatea Chengdu. Iar sprijin se cerea Partidului Comunist pentru realizarea iniţiativei, iar premierul chinez, Wen Jiabao, recunoştea că “fenomenul corupţiei reprezintă o mare problemă în China”.

Aha, mi-am zis, ispăşit, chestia asta o fi la ei, nu la noi. Chiar aşa! Cum să-i cert eu pe nenumiţii miniştri că ar fi corupţi?! M-ar bate Dumnezeu, prin intermediul unor pământeni specializaţi. Şi s-ar ajunge din nou la exasperanta solicitare: “dovada, dovada”. Şi eu ce m-aş face? Cum să aduci dovezi, când procuraturile, tribunalele şi comisiile parlamentare se chinuie şi nu ajung la nici un capăt? Aşa că… aşa rămâne. Să fie la ei! ( Dată fiind actualitatea subiectului, republicăm textul de mai susu din nr. 104/2010).

Carol Roman