NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Craiova – Lazio: Republica artiştilor şi poeţilor

Reporter: editura August - 23 - 2017 Comments Off on Craiova – Lazio: Republica artiştilor şi poeţilor

Cea de-a V-a ediţia a Festivalul Internaţional de Poezie „Mihai Eminescu” a avut loc nu la Craiova, ca de obicei, ci în Italia şi a fost dedicată marilor poeţi romantici Mihai Eminescu şi Giacomo Leopardi. Această „deplasare în spaţiu” a festivalului şi a poeţilor-participanţi din România şi încă 35 de ţări a devenit posibilă datorită prieteniei celor doi oameni, prof. Ion Deaconescu, organizator permanent al evenimentului, decanul al Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii din Craiova, preşedinte al Fundaţiei Europene „Mihai Eminescu”, dar şi un poet remarcabil, şi prof. Vincenzo Bianchi, reputat sculptor italian, preşedinte de onoare al Academiei Internaţionale „Mihai Eminescu” din Craiova. 

 

Locuitorii orăşelului Vico nel Lazio întâmpină pe oaspeţi.

Locuitorii orăşelului Vico nel Lazio întâmpină pe oaspeţi

Cervara di Roma, un loc îndrăgit de mari personalităţi printre care compozitorul Ennio Morricone. La cina de adio poeţii au înfruptat bucatele originale locale însoţite de vinul local la fel de bun şi original

 

 

Festivalul Internaţional de Poezie „Mihai Eminescu” s-a desfăşurat în prima săptămâna a lui iunie. Poeţii au parcurs câteva oraşe pitoreşti din Lazio – centrele spirituale şi culturale ale regiunii care înconjoară Roma, inclusiv Subiaco cu mănăstirea sa „Santa Scolastica” (VI sec.), leagănul călugărilor-benedictini, şi „labirintul” muzeelor înfiinţate de marele entuziast şi promotor al păcii şi prieteniei dintre popoare Vincenzo Bianchi. Printre aceste lăcaşuri de cultură se află şi Muzeul umbrelor din oraşul Vallemaio, dedicat victimelor din această localitate în timpul celui de-al doilea război mondial.  

Viaceslav Samoşkin

Într-o zi participanţii festivalului au ajuns şi la Recanati, oraşul natal al lui Jacomo Leopardi situat pe litoral adriatic al Italiei. Aici, în piaţa centrala, memoria poetului este imortalizată cu un monument împunător. Tot aici oaspeţii au vizitat Teatrul de Opera cu o expoziţia exepţională dedicată marelui tenor italian Beniamino Gigli. 

Pe lângă „Antologia” festivalului in care sunt prezentate in italiană versurile poeţilor-participanţi, pe ei îi aştepta o adevărată surpriză – pe pereţii caselor şi zidurile din oraşele vizitate, pe plăci special amenajate, ei şi-au găsut câte o poezie a fiecăruia inscrisă pe suprafaţa acestor plăci. 

Punctul culminant a avut loc în ultima zi a festivalului: în orăşelul pitoresc montan Cervara di Roma a fost înfiinţată Republica Artiştilor. Toţi participanţii festivalului au devenit membrii-fondatori ai acestia. Preşedintele Republicii a foat ales prof. Ion Deaconescu. Republica are site-ul propriu pe care poeţii şi artiştii îşi vor publica opera. Este şi firesc că o asemenea instituţie a luat naştere în Italia unde poezia şi artele sunt mult iubite. Semnificativ este şi faptul că înfiinţarea Republicii poeţilot şi artiştilor a căzut tocmai pe ziua de 6 iunie care în Rusia se sărbătoreşte ca Ziua lui Puşkin ceea ce sugerează idea unei triade, Mihai Eminescu – Giacomo Leopardi – Alexandr Puşkin… Şi încă ceva: Cervara di Roma va găzdui o casa de creaţie a artiştilor. Filiala Republicii a fost deschisă şi în oraşul Vico nel Lazio. 

Pentru a marca acest evenimant, pe un platou al orăşelului, în drum spre Observatorul astronomic local, a avut loc un impresionant recital de poezie. Fotografiile noastre completează tabloul general al festivalului. 

 

Viaceslav Samoşkin 

Prezenţă culturală românească la Beijing

Reporter: editura October - 26 - 2015 Comments Off on Prezenţă culturală românească la Beijing

În partea a doua a acestui an, 2015, un foarte vechi obiectiv al politicii culturale româneşti a fost, în sfârşit, realizat – deschiderea Institutului Cultural Român de la Beijing, manifestare la care am fost invitat să particip. Directorul – sau eminentul sinolog şi experimentatul diplomat – domnul Constantin Lupeanu a reuşit o performanţă de invidiat: în foarte scurt timp a închegat o echipă entuziastă de specialişti, a obţinut şi a inaugurat un sediu splendid, plasat într-o zonă animată a capitalei chineze, a pus bazele unei biblioteci pusă la dispoziţia vorbitorilor de limbă română, care nu sunt puţini, cum am fi înclinaţi să credem, şi, cel mai important lucru, a reuşit să atragă atenţia factorilor decizionali şi a oamenilor de cultură cu pondere asupra I.C.R. Deschiderea a fost marcată de o splendidă expoziţie a maestrului Mircia Dumitrescu, fapt ce a atras imediat atenţia lumii culturale asupra prezenţei româneşti într-un spaţiu cu oferte numeroase, generoase şi de un cert nivel calitativ. Probă asupra modului în care I.C.R. Beijing a ştiut să se impună este faptul că la prima participare a României la impresionantul Târg de Carte de la Beijig, standul românesc organizat de Institutul Cultural Român de la Bucureşti s-a bucurat de o atenţie deosebită. Pe lângă ziariştii, editorii şi membrii catedrei de limbă română de la Universitate, conduşi de profesorul dr. Ding Chao, la conferinţa de închidere a standului românesc, organizată în onoarea Zilei Limbii Române, au participat vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor din China, poetul şi eseistul de renume mondial Jidi Majia, preşedintele interimar al Asociaţiei de prietenie româno–chineze dl. Wang Thaishan, reprezentanţi ai vieţii culturale. Din partea Institutului Cultural Român Bucureşti a fost prezent domnul Bogdan Popescu, directorul Centrului Naţional al Cărţii, scriitorul Horia Gârbea, care, cu acest prilej, a lansat traducerea în limba chineză a unei piese proprii de teatru, reprezentată de actorii Teatrului Nottara, a cărei înregistrare digitală a fost oferită publicului în traducere, editoarea Raluca Tudor, specializată pe publicarea literaturii clasice chineze şi subsemnatul.

România prezentă la Târgul Internaţional de Carte de la Beijing, cu un stand organizat de Institutul Cultural Român

România prezentă la Târgul Internaţional de Carte de la Beijing, cu un stand organizat de Institutul Cultural Român

În discursul său, domnul Jidi Majia a subliniat importanţa standului românesc, prezenţa I.C.R. într-un moment în care politica relaţiilor culturale ale Chinei a căpătat o nouă dimensiune, anume îndreptarea atenţiei către culturile şi limbile de mai mică circulaţie, în special către cele din Europa Centrală şi de Est. Între acestea, limba şi cultura română au un rol aparte, avându-se în vedere legăturile vechi, excelente, între România şi China. Vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor din China a subliniat necesitatea impulsionării traducerilor reciproce, a vizitelor de documentare pentru scriitorii din cele două ţări, a participării mai intense la Festivalurile literare la mesele rotunde şi simpozioanele ce se organizează pe teme de interes comun. În sprijinul afirmaţiilor domnului Jidi Majia a venit şi lansarea versiunii chineze a romanului „Amorţire”, al scriitorului Florin Lăzărescu, roman care a primit şi distincţia de cel mai bun roman în traducere din anul 2015. Cartea a apărut la prestigioasa editură „Literatura poporului” din Beijing. Domnul Wang Thaishan, preşedintele interimar al Asociaţiei de prietenie româno–chineze, un excelent vorbitor de limbă română, a prezentat publicului activitatea Asociaţiei şi a declarat că membrii Asociaţiei vor sprijini toate proiectele privind dezvoltarea relaţiilor culturale româno – chineze.

fotoLa Universitatea din Beijing, în cadrul catedrei de Limba română, condusă de profesorul Ding Chao, a avut loc o conferinţă despre limba română, având ca temă specificul elementului latin din componenţa acesteia. Ipoteza susţinută a fost aceea a precumpănirii jargonului militar în componenţa moştenirii romanice din limba română. Conferinţa a suscitat discuţii vii şi interesante între membrii catedrei, printre altele evidenţiindu-se seriozitatea şi constanţa preocupării de a se asigura un înalt nivel al studiilor de românistică. În fapt, Catedra de la Universitatea din Beijing este singura catedră de limbă şi literatură română din China, numărul studenţilor, în acest moment, fiind de 28. Nu este mult, dar nici puţin. Profesorul Ding Chao a prezentat contribuţia cadrelor didactice la elaborarea volumului dedicat literaturii române din „Dicţionarul universal de opere şi autori”, ce urmează să apară în curând. În acest Dicţionar, marile limbi şi literaturi au câte două volume, iar dintre limbile de circulaţie redusă din Europa doar România are alocat un volum întreg, celelalte literaturi fiind grupate câte două sau trei într-un singur volum. Este o operă monumentală, în care cultura scrisă română are un loc de onoare, fiind tratată cu multă competenţă. Biblioteca de limbi străine are un sector dedicat literaturii române, destul de bogat, dar, din păcate, lipsit de cartea românească apărută după 1990. Desigur, I.C.R. Beijing şi viitoarele participări româneşti la Târgul de Carte din capitala Chinei vor completa cât de cât această bibliotecă românească universitară. Dar, în mod sigur, există şi alte căi şi posibilităţi, insuficient puse în valoare până acum. Anul viitor se împlinesc 60 de ani de la înfiinţarea catedrei de limbă română la Universitatea din Beijing, Şcoala de Limbi Străine. Este un moment care ar putea da un nou impuls relaţiilor culturale româno – chineze. La sfârşitul lunii august s-a inaugurat Muzeul dedicat activităţii catedrelor de limbi străine, o clădire elegantă, cu exponate impresionante. O expoziţie de fotografii consemnează momente importante din viaţa Şcolii de Limbii Străine, vizitele unor mari oameni de stat şi de prestigiu cultural internaţional care au contribuit la creşterea autorităţii academice a instituţiei. Profesorul Ding Chao şi-a exprimat intenţia sa şi a membrilor catedrei de a se implica în programele de traducere a literaturii române în limba chineză. În acest moment există câteva iniţiative concrete, acordul Editurii Uniunii Scriitorilor din China cu o Editură din România care prevede sprijinirea traducerilor reciproce, o Editură din Guangzhou este pe punctul de a deschide o serie de literatură română, „Revista pentru literatură străină”, condusă de eminentul românist şi poet Gao Xing, publică constant literatură română contemporană, iar editura „Literatura poporului”, cea mai mare din China, a şi făcut primul pas în acest sens. Nu ne rămâne decât să constatăm că înţelegerile şi frumoasele cuvinte devin realitate în domeniul relaţiilor culturale. Noul I.C.R. Beijing, deşi are mari probleme logistice, va juca un rol esenţial în acest impresionant proiect. Să ne bucurăm, deci, şi să sprijinim, cât putem, această deschidere a culturii noastre către o mare cultură, o mare civilizaţie.

Eugen Uricaru

 

În Republica Moldova domneşte o stare de spirit incertă

Reporter: editura July - 24 - 2012 Comments Off on În Republica Moldova domneşte o stare de spirit incertă

Corespondenţă specială

Ecourile manifestărilor comemorative (după alţii, aniversare!), organizate în mai 2012 cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la raptul Basarabiei şi alipirea acesteia la imperiul ţarist, s-au stins parcă mai repede decât se anticipa. Din fericire, disputele şi controversele, inevitabile în astfel de momente, s-au manifestat preponderent în spaţiul universitar, academic (o amplă conferinţă internaţională s-a derulat, la Chişinău şi Iaşi, sub auspiciile Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi ale Academiei Române), cu implicarea directă şi în număr mare a specialiştilor, în timp ce politicienii au preferat să apară mai rar la rampă. Relativa discreţie privind organizarea manifestărilor şi exprimarea în spaţiul ştiinţific a opiniilor despre actul funest de acum două secole nu au putut să ascundă însă un element fundamental: divizarea în tabere opuse a abordărilor acelor evenimente şi a consecinţelor acestora. De o parte, am reţinut poziţia categorică a specialiştilor din Republica Moldova, România, Finlanda, republicile baltice sau Italia în taxarea raptului din 1812 ca un act contrar dreptului internaţional, circumscris unei politici expansioniste promovată de ţarism şi continuată de regimul sovietic. De cealaltă parte, o tabără extrem de vocală de istorici ruşi sau rusofoni care, nu s-au abătut nici-un moment de la teza istoriografiei ruse şi apoi sovietice privind rolul eliberator al Rusiei pentru popoarele aflate anterior sub stăpânire otomană.

Chestiunea identităţii moldovenilor, mereu actuală. Două acţiuni recente ale preşedintelui Nicolae Timofti au reţinut atenţia opiniei publice moldoveneşti: vizita efectuată de noul şef al statului moldovean la Bucureşti (3 mai 2012) şi participarea sa la şedinţa de încheiere a anului de studii de către cursanţii care învaţă limba română la Casa Limbii Române „Nichita Stănescu” din Chişinău (12 iunie), prima prezenţă oficială la acest nivel în cei 14 ani de la înfiinţarea instituţiei menţionate (1998). Pe timpul vizitei în România s-a vorbit pe larg despre Parteneriatul strategic, dar şi despre relaţiile de fraternitate dintre cele două state. La Casa Limbii Române, Nicolae Timofti a criticat dezbaterile sterile şi speculative legate de limba oficială, desfăşurate în ultimii 20 de ani, apreciind că s-a făcut totuşi prea puţin ca aceasta să fie însuşită şi respectată. Şeful statului moldovean s-a pronunţat pentru îmbunătăţirea şi actualizarea legislaţiei cu privire la limba oficială, la timpul cuvenit.

Discuţiile de la Bucureşti şi opţiunile evidente ale noului preşedinte al Republicii Moldova în relaţiile cu România au provocat un şir de reacţii în lanţ în mass-media, dar şi în rândul unor politicieni din spaţiile ex-sovietice de la graniţa de est. Într-un amplu comentariu din 8 mai 2012, ziarul rusesc Pravda.Ru l-a acuzat pe Nicolae Timofti că nu şi-ar apăra suveranitatea Republicii Moldova şi chiar că ar fi negat existenţa „naţiunii moldoveneşti”. De fapt, comentatorul rus era îngrijorat de faptul că autorităţile române au decis majorarea de la 5 000 la 10 000 a numărului de burse pentru studenţii moldoveni în universităţile româneşti, precum şi de o donaţie de un milion de cărţi în limba română.

Într-o formă sau alta revine cu obstinaţie întrebarea, cu totul inutilă, privind chestiunea identitară: sunt moldovenii o naţiune separată sau sunt români? Politicienii moldoveni trebuie să se decidă – sunt moldoveni sau români, a declarat tranşant vicepremierul rus Dmitri Rogozin, desemnat de noul preşedinte Vladimir Putin ca reprezentant al său pentru regiunea transnistreană. Înaltul reprezentant rus nu s-a mulţumit doar cu această întrebare, nu s-a putut abţine şi a formulat şi o ameninţare: Dacă (moldovenii, n.n.) se consideră români, apoi graniţele vor fi altele! O ameninţare fără perdea, cu totul inacceptabilă, chiar dacă oficialul moscovit o încearcă, ulterior să-şi nuanţeze poziţia, într-un interviu acordat publicaţiei ruse Kommersant: în cazul în care pe teritoriul României va spori infrastructura militară, iar Republica Moldova se va cununa civil cu România, situaţia se va schimba şi va avea consecinţele sale. Mai diplomatic, dar nu mai puţin tranşant, Vladimir Putin, a cerut MAE rus, într-unul din primele decrete semnate în calitate de şef al statului, să continue eforturile pentru soluţionarea diferendului transnistrean, pe baza respectării suveranităţii, integrităţii şi asigurării statutului de neutralitate a Republicii Moldova, cu acordarea unui statut special pentru Transnistria. Deci, în continuare, aceeaşi placă…

Declaraţiile, condiţionările şi avertismentele emise periodic de la Moscova au reverberaţiile lor succesive în zona geopolitică a Nistrului. De pildă, fostul premier ucrainean Anatol Kinah, originar din Moldova, în prezent deputat în Rada Supremă de la Kiev şi conducător al grupului pentru relaţii interparlamentare cu Chişinăul, vorbea nu demult despre o aşa-zisă românizare artificială a Moldovei, care, în opinia sa, prezintă riscul unei destabilizări serioase a situaţiei din republică şi chiar al pierderii Transnistriei. Comentând favorabil declaraţiile lui Kinah, ziarul Moldova Suverană din 21 mai a.c., cândva o publicaţie care îşi onora titulatura dar transformată făţiş într-o foaie publicitară pentru comuniştii rusofoni din Republica Moldova, încerca să le explice moldovenilor de ce nu ar fi ei români şi sunt,de fapt, cetăţeni moldoveni de naţionalitate sovietică moldovenească. O monstruozitate conceptuală şi lingvistică, pe care -să recunoaştem-, nici sovieticii nu au utilizat-o, deoarece sovietismul nu genera şi naţionalitate, iar URSS s-a considerat întotdeauna un stat multinaţional.

Opţiunea proeuropeană, obstrucţionată de Transnistria, ca şi de divizarea internă. Fireşte, disputele mai sus amintite şi-au găsit ecoul lor şi la Tiraspol. Tânărul Evgheni Şevciuk, succesorul lui Igor Smirnov la conducerea administraţiei transnistrene, a cerut organelor din subordine să elaboreze un nou concept al politicii externe a enclavei separatiste care să consfinţească independenţa „Republicii Moldoveneşti Nistrene” şi integrarea sa în Uniunea Vamală Euro-Asiatică. În opinia sa, renaşterea Transnistriei nu este posibilă decât în cadrul structurilor euro-asiatice, iar o eventuală unificare economică între regiunea separatistă şi Republica Moldova ar putea fi avută în vedere doar în cadrul unor astfel de structuri şi pe baza unor forme noi de participare. Evident, că asemenea planuri sunt atât fanteziste cât şi iresponsabile în faţa istoriei.

Să mai notăm că, în paralel cu noile directive ce pun sub semnul întrebării dialogul moldo-transnistrean privind reintegrarea într-un stat comun, autorităţile separatiste desfăşoară o intensă campanie pentru racolarea cetăţenilor din cele câteva localităţi moldoveneşti din stânga Nistrului, aflate sub jurisdicţia Chişinăului, şi trecerea lor sub jurisdicţie transnistreană. Se foloseşte drept pretext acordarea drepturilor de pensie acestor locuitori doar în condiţiile în care solicită paşaport transnistrean cu scoaterea din evidenţa Republicii Moldova.

Dincolo de o serie de condiţionări şi presiuni externe, opţiunea proeuropeană a Republicii Moldova este afectată în mod evident şi de unele evoluţii în plan intern. Din păcate – îmi spunea cu amărăciune un vechi prieten de la Chişinău – lipsa de unitate a principalelor forţe politice aflate la conducerea statului, existenţa concomitentă a mai multor grupuri sau centre de putere şi interese induc o stare de confuzie, de incertitudine în rândul populaţiei, slăbesc forţa de reacţie şi coeziune din partea autorităţilor. Într-adevăr, chiar şi în cazul statelor mari, dar cu atât mai mult în cazul ţărilor mici, divizarea şi dihonia internă pot avea consecinţe grave. O idee afirmată cu mult înainte de un mare om politic şi lider militar, mareşalul Gustav Mannerheim, fost preşedinte al Finlandei în mai multe perioade critice ale existenţei sale: discordia dă lovituri mai puternice decât sabia inamicului…, disensiunile interne deschid calea agresiunilor externe. Sfatul său către tânăra generaţie: Un popor unit, chiar dacă este mic, este capabil să dea dovezile unei combativităţi de nebănuit şi prin aceasta să deturneze cele mai grele încercări pe care i le rezervă soarta. Un sfat înţelept, valabil şi pentru toţi românii, oriunde s-ar afla.

Ioan CPopa