NUMARUL
207-208
Din nefericire, din nou suntem martori ai modului incalificabil în care autoritățile ucrainene tratează minoritățile ...
Reputatul jurnalist și analist de politică externă Corneliu Vlad prezintă publicului un volum de rezonanță ...
Binecunoscutul critic literar și scriitor Eugen Uricaru, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România, este ...
Desigur, acțiunile sale, scrieri ori cuvântări, scrisori etc. i-au atras nemulțumirea administrațiilor, fiindu-i interzisă intrarea ...
Potenţialul ştiinţific al ţării noastre este construit de eminenţi oameni de ştiinţă din diferite domenii ...
profesionalism, reputație, patriotism Societatea românească de astăzi privește spre perioada dintre cele două Războaie Mondiale ca ...
Principiile statutului de neutralitate al unei țări au fost stabilite în secolele al XIX-lea și ...
Marea Neagră etalează încă una din fațetele ei de interes strategic cu mize regionale importante, ...
Susținător al unor proiecte de anvergură, solidar cu nevoile reale ale comunității în perioade dificile, ...
Cea mai importantă organizație internațională din lume, ONU, este direct implicată în eforturile de a ...
Destinul geopolitic al Mării Negre este unul paradoxal. Dacă în istoria modernă, timp de aproape ...
- înfruntarea titanilor La 3 noiembrie 2020, o lume întreagă va urmări alegerile prezidențiale din cea ...
În democrațiile avansate, politicienii reprezintă o elită a societății și se comportă ca atare. Astfel ...
  Ȋn sfârșit, după două „ture” de înaltă tensiune, am ales și noul nostru președinte, în ...
NIRO Investment Group a început lucrările de construcție pentru cel mai înalt hotel din România, ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească

Rivalii geopolitici şi interesele lor… convergente

Reporter: editura February - 10 - 2017 Comments Off on Rivalii geopolitici şi interesele lor… convergente

Competiţia între state și grupări este o certitudine, dar evoluțiile recente arată clar că există limite în această realitate. Atunci când intervine interesul, în special cel economic, țări antagonice în discursul politic știu să se așeze la masa negocierilor și să stabilească acorduri reciproc avantajoase.  

Cea de-a 14-a sesiune a Consiliului Italia-Rusia pentru Cooperare Economică, Industrială și Financiară (2016)

Poate unele dintre cele mai grăitoare exemple din perspectiva nuanțării unor poziții inițial rigide vin din state ale Uniunii Europene. La aproape trei ani de la impunerea sancțiunilor împotriva Federației Ruse pentru anexarea Crimeei, moment în care UE reacționa ferm și unitar, timpul s-a scurs în favoarea Moscovei, iar astăzi în mare parte tot blocul comunitar și-a schimbat mult poziția. La insistențele statelor membre care au avut de pierdut din cauza sancțiunilor amintite, liderii statelor Uniunii Europene au în vedere posibilitatea de a îmbunătăți relațiile cu Federația Rusă. În condițiile în care Italia, Grecia, Slovacia, Ungaria sau, mai nou, după alegerile din luna noiembrie 2016, și Bulgaria înclină spre o ameliorare a dialogului cu Moscova, se poate estima că acest lucru se va și întâmpla. Motivele sunt evidente: ministrul Economiei din Italia, Carlo Calenda, anunța, la mijlocul anului precedent, că țara sa va extinde relațiile comerciale cu Rusia chiar începând din 2017, dată fiind existența a sute de firme italiene care fac afaceri în Rusia; Slovacia exporta în Federația Rusă, la nivelul anului 2014, mărfuri în valoare de aproape șase miliarde de dolari; pentru Ungaria, Rusia este cel mai mare partener comercial din afara UE; Polonia, unul dintre cele mai vocale state în ce privește pericolul agresiunii ruse, depinde într-o proporție covârșitoare de petrolul și gazul din Rusia, la fel ca Lituania; Slovenia exportă spre Federația Rusă mărfuri care cumulează aproape cinci procente din totalul comerțului exterior al țării. Exemplele ar putea continua cu Bulgaria, pentru care Rusia a fost în ultimii ani principala sursă de importuri sau Cehia, care exportă pe relația bilaterală în valoare de circa șase miliarde de dolari, notează „Reuters”. În tot acest tablou est-european, doar România face o figură aparte, cu sub două miliarde de dolari exporturi la nivelul anului 2013. În cazurile amintite, politica Uniunii Europene a afectat interesele punctuale ale statelor, ceea ce a generat, în timp, o serie de încercări ale acestora de a ocoli vocea unitară a blocului comunitar și de a stabili relații separate, bilaterale, pe anumite teme, cu Moscova. Acest aspect este, de altfel, valabil și pentru țări din Occident: în cazul Germaniei, de pildă, Rusia este cel de-al 16-lea partener comercial, exporturile țării europene spre Federația Rusă atingând un maxim istoric în 2015, arată „tradingeconomics.com”. Așadar, la un an după invadarea Crimeei și impunerea sancțiunilor economice de către UE… 

Miniștrii Energiei din Turcia, Berat Albayrak, respectiv Rusia, Alexander Novak , la semnarea acordului „Turkish Stream” (2016)

Nu în ultimul rând, țara de hotar între Asia și Europa, Turcia, al doilea cel mai important membru NATO, a făcut pași energici spre est. Gazoductul „Turkish Stream” şi centrala atomică de la Akkuyu reprezintă două proiecte economice extreme de importante pentru Rusia. Ambele au fost învăluite de incertitudine, dar în anul 2016, după o întâlnire la cel mai înalt nivel, centrala nucleară de la Akuyu a primit statutul de „proiect de investiţie strategică”, iar două luni mai târziu era semnat acordul pentru „Turkish Stream”. 

Deschiderea canalelor de comunicare” 

Nu doar Europa pare pregătită să schimbe tonul în relația cu Moscova. În ciuda tensiunilor, Rusia și Occidentul au menținut strânsa cooperare în ceea ce privește planurile pentru zona Arctică. De exemplu, premierul Canadei, Justin Trudeau, care a urmat consecvent linia NATO pe de o parte, a relaxat, pe de altă parte, politicile precedentei administrații suficient încât să facă posibile negocieri cu Rusia pe subiecte alternative, în special pe cele vizând Nordul extrem. Ca urmare, a fost anunțată o conferință comună a Canadei și Rusiei, state care dețin împreună controlul a trei sferturi din Regiunea Arctică. De altfel, potrivit „EurActiv”, și UE este la rândul ei dornică să coopereze cu Rusia în chestiunile legate de viitorul regiunii, cu atât mai mult cu cât state europene ca Danemarca, Suedia sau Finlanda fac parte din Consiliul Arctic. „Să împiedicăm oamenii de știință din aceste țări să discute este profund irațional. Guvernul meu vrea să dea dovadă de rațiune și să deschidem, precaut, canale de comunicare cu Rusia. Considerăm că astfel servim și interesele canadienilor, și interesele rușilor”, explică Pamela Goldsmith-Jones, secretar parlamentar al ministrului canadian de Externe. La rândul său, ambasadorul UE Marie-Anne Coninsx specifică faptul că, în ciuda tensiunilor geopolitice, „cooperarea în interiorul acestui organism continuă, inclusiv cu Rusia, chiar dacă anumite poziții adoptate de această țară nu le agreem sau nu le acceptăm”

Reuniune a Consiliului Arctic (2016)

Cât despre est, China a ajuns la concluzia că este mai bine să discute cu Rusia decât să-i fie rivală. Așa se explică negocierile dintre cele două părți, din anul 2016, asupra extinderii proiectului de cooperare Eurasia, care vizează crearea unui „coridor comercial de la Beijing la Berlin” și la care deja s-au declarat dornice să participle și India, Pakistanul și Iranul.  

Nu putem încheia fără o privire asupra atitudinii SUA față de cel mai mare rival geopolitic. În ciuda competiției acerbe dintre cele două puteri, exporturile americane spre Rusia totalizau circa 11 miliarde de dolari în 2014. Era și anul în care cele două state își impuneau reciproc sancțiuni valabile și în prezent… 

Convergenţe…

Reporter: editura November - 3 - 2013 Comments Off on Convergenţe…

carol romanIstoria ultimilor ani din viaţa politică a ţării este plină de încercări, când reuşite, când parţial eşuate, de a aşeza ţara pe un făgaş care, alături de Uniunea Europeană, să aducă o viaţă tihnită şi îndestulată pentru întreaga populaţie. Numai că, din pricini uneori obiective, alteori subiective, acest ţel parcă mai mult se îndepărtează de noi decât se apropie. Adversităţile manifestate cu înverşunare neobişnuită de către forţele politice aflate ori la putere ori în opoziţie risipesc păgubos energia naţională.

Şi totuşi, atunci când apare o situaţie pe care am denumi-o a fi de „interes naţional”, înţelegerea tacită ori declarată îşi face loc. Şi, indiferent de simpatiile unora sau ale altora, va trebui să înregistrăm pozitiv afirmaţia simbolică a preşedintelui Traian Băsescu, care, aflat într-un moment important şi pentru naţiunea română, a afirmat un ţel comun: „România are o obligaţie «de sânge» în a-i sprijini pe moldoveni”.

În mod categoric, susţinerea procesului de integrare europeană a Republicii Moldova reprezintă unul dintre avantajele încheierii, la apropiatul summit al Parteneriatului Estic de la Vilnius, a Acordului de Asociere şi a Acordului de Liber Schimb Cuprinzător şi Aprofundat dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană. De altfel, în timpul discuţiilor dintre preşedinţii României şi Republicii Moldova, a fost iniţiat un program de susţinere economică, socială şi politică a Moldovei, a fost afirmată disponibilitatea României de a creşte substanţial importurile de vinuri şi alte produse agricole din R. Moldova, ca urmare a deciziei de a se bloca accesul acestora pe piaţa rusească.

În această problemă, cu diferenţe de nuanţe ori de priorităţi, şi-a afirmat angajamentul de a pune umărul şi premierul Victor Ponta, care a dat asigurări că Guvernul României sprijină în totalitate parcursul european al Republicii Moldova, cu referire la terminarea gazoductului Iaşi-Ungheni, proiect eminamente european, construit din colaborarea dintre cele două ţări, cu aport financiar şi politic al Uniunii Europene. Se mai are în vedere şi reconstrucţia podurilor dintre România şi Republica Moldova, distruse în cel de-al doilea război mondial, interconectarea celor două ţări şi în domeniul electricităţii, alături de sectorul gazelor şi integrarea europeană a statului moldovean.

Şi şeful diplomaţiei române a întreprins şi iniţiat acţiuni de informare a altor state în legătură cu sprijinul pe care îl acordă România pentru integrarea Moldovei în Uniunea Europeană, contând pe reacţia solidară şi a altor state europene. Relevant este în acest sens şi comunicatul dat publicităţii după întâlnirea dintre miniştrii de Externe român si polonez, Titus Corlăţean şi Radoslaw Sikorski, prin care se cere românilor şi europenilor să susţină Republica Moldova, în accesul în Uniunea Europeană.

Cum se poate că tocmai în aceste împrejurări, (în curând Vilnius) s-au găsit cei de la „Rospotrebnadzor” (Protecţia consumatorilor) să acuze „calitatea nesatisfăcătoare a produselor moldoveneşti”?! Răspunsul este evident. O metodă asemănătoare este aplicată şi Letoniei, ţară de unde nu se vor mai importa nici un fel de lactate, în contextul în care atitudinea Guvernului de la Vilnius a fost de promovare asiduă a apropierii Ucrainei şi Republicii Moldova de Uniunea Europeană, scrie „EU Business”.

Consemnăm cu satisfacţie faptul că Republica Moldova este susţinută şi de Parlamentul European, care a adoptat o propunere comună de rezoluţie în care se atrage atenţia asupra constrângerilor alarmante ale Moscovei asupra ţărilor foste membre al URSS, printre care Ucraina şi Moldova, pentru a renunţa la asocierea cu Uniunea Europeană, în contextul apropiatului summit de la Vilnius. Parlamentul European îndeamnă Comisia şi Consiliul să prezinte măsuri concrete şi efective. Mai mult chiar, Uniunea Europeană îşi afirmă disponibilitatea de a asista ţările din Parteneriatul Estic în eforturile lor de integrare, prin sprijinirea aplicării provizorii a secţiunilor relevante din acordurile de asociere sau de liber schimb, prin deblocarea împrumuturilor suspendate şi a programelor de asistenţă.

Carol Roman