NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Confesiunile unui mare savant

Reporter: editura March - 21 - 2012 Comments Off on Confesiunile unui mare savant

În anul 1970 o vizitam des pe doamna Ana Aslan. Într-o bună zi, un tânăr medic prieten mi-a şoptit că în clinica de la spital s-ar afla Juan Peron şi aş fi vrut să fiu eu acel ziarist ce-şi adăuga în panoplie şi un asemenea interviu. Discreţia totală nu a putut fi străpunsă.

În cele din urmă, în afara subiectului care mă presa şi pentru care o deranjasem în acea dimineaţă de septembrie, renumita savantă a consimţit să răspundă la câteva întrebări cu un caracter ceva mai intim. Mi-a povestit despre momentul când s-a decis să-şi dedice cunoştinţele şi forţele profilaxiei îmbătrânirii precoce. Era vorba, bineînţeles, de anii tinereţii…

În anul 1938 lucra la fostul spital „Witing” din Bucureşti, ca medic cardiolog. A fost prima femeie din ţara noastră care deţinea un asemenea titlu, într-o specialitate atât de delicată. Se ocupa intens de o secţie a spitalului care era amenajată pentru oameni în vârstă, cu precădere pensionari. La acea vreme obţinuse câteva rezultate remarcabile în îngrijirea unor bătrâni bolnavi de cord. Devenise o bună prietenă a pacienţilor săi, pe care-i îngrijea ca pe propriii părinţi. Şi cum ziua de naştere a doamnei Aslan coincidea cu prima zi din calendar, în acel an a primit o felicitare iscălită de toţi cei internaţi în secţia de care se ocupa, care suna astfel: „Doamnei doctor Aslan, cu mulţumiri, pentru că se ocupă de aceste jucării stricate ale vieţii”.

Asemenea cuvinte au impresionat-o. Din ele a desprins mult mai mult decât un semn de mulţumire. A înţeles că era vorba de invitaţia de a se dedica acestei categorii de oameni, care aşteptau din partea medicilor un efort acordat exclusiv lor. Mai ales că la acea scrisoare de mulţumire se adăuga şi regretul său de copil, care avusese neşansa de a-şi pierde tatăl pe când avea doar vârsta de 13 ani; a avut un moment de cumpănă, după care s-a decis să se ocupe exclusiv de problemele bătrâneţii. „Am fost fericită când, în urma strădaniilor mele, am descoperit o pistă în medicină: o folosire nouă a procainei şi, de aici, Gerovitalul, care, experimentat ani îndelungaţi şi aplicat în numeroase ţări ale lumii, a dus la obţinerea unor rezultate frumoase, cunoscute în general sub denumirea de medicamentul românesc de profilaxie a îmbătrânirii premature”.

Doamna Aslan nu-şi făcuse niciodată probleme în legătură cu vârsta, nici în tinereţe, nici atunci. În copilărie citea romane şi plângea pentru dramele altora, la maturitate s-a preocupat de vârstă, în măsura în care o studia la alţii. Există înţelepţi care spun că omul trebuie să se resemneze la gândul morţii, că acest gând îi dă pace sufletească. Doamnei Aslan i se părea mai înţelept, sau poate mai firesc, ca omul să nu se gândească la moarte, ci să aibă întotdeauna proiecte, întotdeauna ceva foarte important de făcut, care să-l cheme spre viaţă. Goethe a spus-o, poate, cel mai clar atunci când a afirmat că o viaţă nefolositoare nu înseamnă decât o moarte prematură.

În sensul de deces moral…

Desigur. Deci, întâi sensul vieţii, folosul ei, natura ei şi pe urmă durata şi densitatea. Durata vârstei, înaintea oricărui tratament, e o chestiune de contor ereditar. Dar, parafrazând un proverb, natura propune şi omul dispune: durata pe care ne-o „propune” natura, noi putem s-o scurtăm sau s-o lungim, prin regimul nostru de viaţă, începând de la vârsta de 15-16 ani.

Ţin minte că mi-a vorbit îndelung despre îmbătrânirea prematură, al cărei ritm e accelerat de boli şi de intoxicaţiile pe care şi le provoacă omul, încă din adolescenţă, prin alcool, ţigări, medicamente, prin orice lucru care depăşeşte graniţele uzului, pentru a intra în teritoriul abuzului. Şi mai menţiona că epoca noastră nu notifică doar o creştere a mediei de vârstă a oamenilor, ci adulţii sunt mai multă vreme tineri.

Schematizând – îmi spunea – avem între 18-30 de ani perioada de maximă asimilare şi încadrare în viaţa societăţii. Dacă adăugăm ceea ce ştiinţa de azi denumeşte „fenomenul acceleraţiei”, faptul că generaţiile tinere de azi cresc mai repede, intră mai iute în viaţă, putem spune că miezul valoros al vieţii omului s-a extins. Din punct de vedere spiritual, bătrâneţea începe atunci când omul nu mai trăieşte în prezent şi în viitor, ci întoarce faţa spre trecut.

Odată cu dispariţia acestei distinse doamne ce a fost acad. Ana Aslan, medic eminent, care a făcut să se audă despre România în toată lumea în vremuri când ţara era ignorată ori hulită, s-a spulberat şi faima medicamentului românesc Gerovital, dar, de ce să nu recunoaştem, şi renumele Institutului de altădată.

O altă poveste frumoasă uitată de vremuri…

Carol Roman