NUMARUL
207-208
Din nefericire, din nou suntem martori ai modului incalificabil în care autoritățile ucrainene tratează minoritățile ...
Reputatul jurnalist și analist de politică externă Corneliu Vlad prezintă publicului un volum de rezonanță ...
Binecunoscutul critic literar și scriitor Eugen Uricaru, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România, este ...
Desigur, acțiunile sale, scrieri ori cuvântări, scrisori etc. i-au atras nemulțumirea administrațiilor, fiindu-i interzisă intrarea ...
Potenţialul ştiinţific al ţării noastre este construit de eminenţi oameni de ştiinţă din diferite domenii ...
profesionalism, reputație, patriotism Societatea românească de astăzi privește spre perioada dintre cele două Războaie Mondiale ca ...
Principiile statutului de neutralitate al unei țări au fost stabilite în secolele al XIX-lea și ...
Marea Neagră etalează încă una din fațetele ei de interes strategic cu mize regionale importante, ...
Susținător al unor proiecte de anvergură, solidar cu nevoile reale ale comunității în perioade dificile, ...
Cea mai importantă organizație internațională din lume, ONU, este direct implicată în eforturile de a ...
Destinul geopolitic al Mării Negre este unul paradoxal. Dacă în istoria modernă, timp de aproape ...
- înfruntarea titanilor La 3 noiembrie 2020, o lume întreagă va urmări alegerile prezidențiale din cea ...
În democrațiile avansate, politicienii reprezintă o elită a societății și se comportă ca atare. Astfel ...
  Ȋn sfârșit, după două „ture” de înaltă tensiune, am ales și noul nostru președinte, în ...
NIRO Investment Group a început lucrările de construcție pentru cel mai înalt hotel din România, ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească

Grupul de la Vişegrad şi coeziunea europeană

Reporter: editura August - 12 - 2016 Comments Off on Grupul de la Vişegrad şi coeziunea europeană

Grupul de la Vişegrad, compus din Ungaria, Polonia, Slovacia şi Cehia, pornea în 1991 de la principiul că statele care îl alcătuiesc „au fost dintotdeauna componente ale aceleiaşi civilizaţii, împărtăşind rădăcini şi valori intelectuale comune”. Grupul, cunoscut şi sub denumirea de „V4”, îşi propunea la înfiinţare, ca scop principal, accesul în Uniunea Europeană, lucru care s-a şi întâmplat la 1 mai 2004. Pe frontispiciul entităţii politice stau declaraţii nobile, ca „depăşirea liniilor artificiale care divizează Europa”, „alternativă la eforturile de integrare”, „încurajarea cooperării cu toate statele, în special cu vecinii”. La 25 de ani de la înfiinţare, Grupul de la Vişegrad vădeşte o ritmică opoziţie faţă de Uniunea Europeană, în care aceste state au depus atâtea eforturi să intre. Totul s-a acutizat în momentul în care, în toamna anului 2015, au fost desemnate pentru relocări de refugiaţi. „V4” a luptat într-un glas împotriva alocărilor permanente şi obligatorii, organizând summit după summit.

Summit al Grupului de la Vişegrad (2015): premierul Slovaciei, R. Fico, al Poloniei, B. Szydlo, al Cehiei, B. Sobotka, şi al Ungariei, V. Orban

Summit al Grupului de la Vişegrad (2015): premierul Slovaciei, R. Fico, al Poloniei, B. Szydlo, al Cehiei, B. Sobotka, şi al Ungariei, V. Orban

Care sunt motivele pentru care agenda acestor state, relativ diferită până acum (un exemplu ar putea fi chiar atitudinea faţă de Rusia, rigidă în cazul Poloniei, maleabilă în cazul Ungariei…) este, dintr-o dată, unanimă? În primul rând, pentru că ţările componente nu sunt preocupate de imigraţie ca fenomen, nefiind o ţintă a acesteia, aşa cum sunt statele vestice şi considerând că dacă nici societăţile dezvoltate nu au reuşit să-i integreze pe aceştia, cum ar putea est-europenii? În al doilea rând, opoziţia Grupului vine şi din convingerea că problema refugiaţilor trebuie tratată cu ajutor acordat acestora acasă la ei şi nu dând peste cap întreaga Europă. De aici şi ideea împărtăşită de toţi membrii „V4” că politicile de la Bruxelles sunt greşite. Mai departe, deşi aceste state au semnat Acordul de la Geneva şi ştiu exact ce obligaţii internaţionale există faţă de refugiaţi, nu se simt direct vizate să ofere azil celor care deja au ajuns în state sigure. „Ungarii, cehii, polonezii sau slovacii cred că politica externă a ţărilor lor nu a avut de-a face cu situaţiile care au generat refugiaţi, aşa cum este cazul Germaniei, cu sentimentul de vină istorică, ori al Franţei şi al Belgiei, pentru trecutul lor colonial”, notează „Politico”. Nici argumentul pragmatic că refugiaţii ar aduce beneficii economice sau ar reface datele demografice nu este de natură să-i convingă pe membrii Grupului să „intre în rând” cu UE. Ca urmare, considerând că politica de la Bruxelles nu i se potriveşte, „V4” nu doar se opune frontal alocărilor obligatorii de refugiaţi pe teritoriile statelor Grupului, dar intenţionează şi să se constituie într-o coaliţie care să reformeze acest sistem la nivelul UE.

Întâlnire a miniştrilor de Externe ai Grupului de la Vişegrad şi Parteneriatului Estic (2016)

Întâlnire a miniştrilor de Externe ai Grupului de la Vişegrad şi Parteneriatului Estic (2016)

În mod paradoxal, cu ocazia celei de-a 24-a aniversări de la înfiinţarea Grupului, în comunicatul oficial se afirma, printre altele: „Suntem conştienţi de riscurile oricăror noi linii de divizare pe continent. Suntem decişi să prevenim apariţia oricăror astfel de demarcaţii”. Atitudinea ulterioară a demonstrat, practic, contrariul. Declaraţiile liderilor acestor state sunt la unison: „Nu doar că refuzăm cotele obligatorii de refugiaţi, dar nu vom accepta niciodată în mod voluntar formarea unei comunităţi musulmane în Slovacia”, spune premierul slovac Robert Fico (a cărui ţară a atacat în justiţia europeană planul de repartiţie obligatorie!); „Fluxul de refugiaţi trebuie stopat în totalitate, nu doar redus”, consideră primul ministru ungar Viktor Orban, care a anunţat un referendum în ţara sa pe această temă; „Nu vedem nici o posibilitate de a primi refugiaţi în Polonia”, declară premierul Beata Szydlo (după ce la un moment dat această ţară era de acord cu deciziile UE…).

Pe acest fundal, oficialităţile europene păreau să-şi piardă răbdarea cu Grupul de la Vişegrad, care acţionează invers faţă de cuvintele frumoase cu care pornea la drum în urmă cu un sfert de secol. Însă, imediat după „Brexit”, „V4” a căpătat o vizibilitate sporită şi o influenţă mai mare, certificată de atitudinea binevoitoare a statelor fondatoare ale UE faţă de Grupul care a dat atâtea semne că vrea să-şi implementeze propriile politici, dar care a devenit atât de necesar pentru… coeziunea europeană.