NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Dragonul Roşu – cel mai mare punct comercial al Chinei în afara graniţelor

Reporter: editura April - 26 - 2017 Comments Off on Dragonul Roşu – cel mai mare punct comercial al Chinei în afara graniţelor

Încă de la înfiinţare sa în anul 2002, centrul comercial a devenit cunoscut în toată ţara, fiind principala sursă de produse la preţuri mici care satisfac cererea cetăţenilor cu venituri mici şi foarte mici. În prezent, în cadrul Zonei Comerciale Dragonul Roşu îşi desfăşoară activitatea peste 15.000 de persoane, salariaţi ai firmelor din grupul de firme NIRO şi ai clienţilor acestuia, iar media zilnică de vizitatori este de peste 25.000. În incinta zonei, există 10 pavilioane comerciale, care găzduiesc 5.000 de magazine, desfăşurate pe o suprafaţă de 195.000 mp şi zone de depozite desfăşurate pe 60.000 mp. 

Firmele care activează în cadrul Zonei Comerciale îşi vând produsele atât pe piaţa românească, ci şi pe pieţele ţărilor învecinate: Republica Moldova, Ucraina, Ungaria, Bulgaria, ţările din fosta Iugoslavie şi, mai recent, în Grecia, Austria şi Cehia. 

Ca rezultat al programului de investiţii continue, Zona Comercială Dragonul Roşu este în prezent cea mai mare din Europa Centrală şi de Sud-Est. În urma unui proces riguros de verificare a standardelor de calitate şi a procedurilor de organizare şi funcţionare firmele NIRO Investment SA şi Dragonul Roşu SA, care admnistrează zona comercială, au primit de la TUV Germania certificări ISO 9001:2001 pentru dezvoltare imobiliară şi management imobiliar. 

ziua copilului

Pe lângă importanţa mare pe care o deţine în realizarea schimburilor comerciale dintre România şi China, prin asigurarea condiţiilor de vânzare a unor produse de larg consum la preţuri foarte mici, Dragonul Roşu are şi o contribuţie socială importantă în satisfacerea cererii de produse a cetăţenilor cu venituri mici şi foarte mici. Zona Comercială a devenit la scurt timp de la inaugurare una din marile comunităţi multinaţionale şi multiculturale din Europa, găzduind peste 15.000 de oameni de afaceri şi membri ai familiilor acestora. 

La mai bine de 20 de ani de la construirea primelor magazine, cetăţeni ai altor ţări, China, Siria, Iran, Irak, Turcia, Vietnam, Brazilia, Israel, Republica Moldova, Liban, etc, sunt deja la a treia generaţie în România şi au devenit la rândul lor cetăţeni ai Uniunii Europene, îmbrăţişând valorile sociale, culturale şi democratice ale acesteia. 


20 de ani de dezvoltare continuă 

Inaugurarea expoziţiei de mărfuri „Yiwu China“ din incinta Complexului Comercial Dragonul Roşu în care au fost expuse peste 10.000 de produse fabricate în oraşul chinez Yiwu

Încă de la inaugurare în anul 2002 Complexul Comercial Dragonul Roşu, a devenit o zona comercială construită şi administrată la cele mai înalte standarde ale Uniunii Europene în urma remarcabilei activităţi a preşedintelui NIRO Investment Group domnul Nicolae Dumitru care a şi asigurat dezvoltarea continuă a complexului comercial care a ajuns la peste 5.000 de spaţii comerciale. Preşedintele Nicolae Dumitru, de-a lungul anilor a avut întâlniri la cel mai înalt nivel cu reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale şi cu mari companii, în scopul demarării unui program complex de cooperare bilaterala. În anul 2012 a fost invitat de autorităţile chineze să participe la Congresul Asociaţiei de Prietenie a Chinei cu Popoarele lumii şi a rostit un discurs în plenul Congresului pe tema cooperării economice bilaterale România – China.  

Edificiul prieteniei chino-române – la înălţime, întotdeauna

Reporter: editura February - 3 - 2015 Comments Off on Edificiul prieteniei chino-române – la înălţime, întotdeauna

Articol scris de E.S. doamna Huo Yuzhen, Ambasador al R.P.Chineze în România, la solicitarea revistei „Balcanii şi Europa”, cu o zi înainte de încheierea misiunii sale diplomatice

E.S. Huo Yuzhen

E.S. Huo Yuzhen

În curând, misiunea mea diplomatică se va încheia şi voi părăsi România, locul unde am trăit şi am lucrat timp de peste trei ani de zile. Înainte de plecare, sunt bucuroasă să scriu acest articol pentru revista „Balcanii şi Europa” şi să împărtăşesc fiecărui cititor din experienţa acumulată în această perioadă, precum şi noile aspecte legate de dezvoltarea relaţiilor chino-române.

În timpul celor 40 de ani de activitate diplomatică, mai mult de jumătate i-am petrecut în Europa, mai precis în Europa Centrală şi de Est; amintesc Praga, unde am studiat, am lucrat şi am trăit aproape 30 de ani, şi apoi Bucureştiul. Am un sentiment deosebit faţă de această regiune, care a devenit o a doua patrie a mea. România a fost ţara în care mi-am desfăşurat ultima misiune şi nu voi putea uita nicicând această ţară frumoasă, cu munţi şi ape, cu plante şi arbori de neuitat, cu oameni de ispravă şi fapte memorabile.

În perioada celor 1.121 zile pe care le-am petrecut alături de poporul român, m-am aflat în aproape toate oraşele importante ale ţării. Însă lucrul cel mai preţios a fost prietenia stabilită cu nenumăraţi oameni. Am cunoscut poporul român sincer, prietenos, ospitalier, ceea ce m-a impresionat puternic, şi oriunde am mers că am fost mereu înconjurată de prietenia profundă a oamenilor, inima mea fiind plină de căldură umană.

Privind înapoi la cei trei ani, pot spune că am fost fericită să petrecem împreună multe momente importante şi fericite pentru relaţia dintre cele două ţări, de altfel sărbătorind împreună 65 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice chino-române. Ca urmare a efortului bilateral, edificiul relaţiilor chino-române este mai solid şi mai vizibil ca oricând.

2

La primirea Premiului revistei „Balcanii şi Europa”, în anul 2012

Încrederea politică este precum un „acoperiş” al acestui edificiu, fiind pilotul şi garanţia pentru ca relaţiile bilaterale să meargă pe un drum de dezvoltare sănătoasă. În ultimii trei ani, premierul Chinei, a vizitat pentru prima oară România după 20 de ani, la rândul său primul ministru Victor Ponta aflându-se în două vizite în China. Mai amintesc vizitele reciproce ale viceprim-miniştrilor celor două ţări, Reuniunea Şefilor de Guvern dintre China şi Europa Centrală şi de Est, care a fost organizată cu succes în România, iar un schimb frecvent la nivel înalt a indicat direcţia sigură de dezvoltare a relaţiilor bilaterale. Schimbul între Adunarea Naţională Populară a Chinei şi Conferinţa Consultativă Politică a Poporului Chinez cu cele două Camere ale Parlamentului României, între partidele politice, precum şi funcţionarea fără probleme a mecanismului de cooperare în diferite domenii de activitate, înţelegerea dintre cele două state şi încrederea reciprocă, ce se adânceşte pe zi ce trece, toate acestea reprezintă o tendinţă bună, ce ne însufleţeşte.

Cu prilejul încheierii misiunii diplomatice a E.S. doamnei Huo Yuzhen, Gabriel Oprea, preşedintele Casei Româno-Chineze a oferit un dineu

Cu prilejul încheierii misiunii diplomatice a E.S. doamnei Huo Yuzhen, Gabriel Oprea, preşedintele Casei Româno-Chineze a oferit un dineu

Cooperarea economico-comercială poate fi numită „coloana” acestui edificiu, care a constituit un sprijin puternic pentru dezvoltarea continuă a relaţiilor bilaterale. Anul trecut s-au împlinit 10 ani de la stabilirea Parteneriatului amplu de prietenie şi cooperare dintre China şi România, iar în decursul acestor ani, comerţul bilateral a crescut de trei ori, iar exportul României către China a avansat de patru ori, cu o cifră de patru miliarde de dolari SUA în anul 2013. În primele trei trimestre ale anului 2014, acesta ajunsese deja la 3,6 de miliarde de dolari, înregistrând o creştere de 25% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Continua dezvoltare a investiţiilor chineze în România, participarea companiilor chineze la proiecte de cooperare din domeniul energiei, precum a celei nucleare şi termice româneşti, a înregistrat un avans spectaculos. Chiar chinezii de rând au posibilitatea să guste din Fetească Neagră românească şi alte soiuri de vin sau să bea apă de izvor Borsec fără să-şi părăsească ţara, aceasta fiind adevărata reflectare a strânsei legături dintre pieţele celor două ţări. Dorim ca tot mai multe produse româneşti să intre pe piaţa chineză!

În această perioadă de timp, am împărtăşit împreună cu prietenii români un veritabil schimb interuman, deosebit de bogat, şi amintesc în acest cadru de Spectacolul „Anului Nou Chinezesc”, de expoziţia „Comorile Chinei”, „Festivalul de Film Chinez”, care au fost apreciate de poporul român. Mai pot fi reliefate evenimente ca deschiderea Institutelor „Confucius” din Braşov şi Bucureşti, apariţia în limba română a operelor literare ale lui Mo Yan, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, lansarea cărţii române „10 zile la Beijing”; Institutele Culturale ale celor două ţări urmează a fi stabilite; un număr de 28 de judeţe şi oraşe înfrăţite din ambele ţări cooperează fructuos între ele şi, de asemeni, anual 13.000 de oameni sunt turişti din cele două ţări.

Prietenia tradiţională poate fi numită „bază” a edificiului, deoarece ea consolidează relaţiile bilaterale. Prietenii se simt aproape unul de celălalt. Chiar dacă îi despart mii de kilometri, munţi şi ape, unii pe alţii se văd tot ca vecini. Cu toate acestea, cele două popoare întotdeauna s-au aflat alături, cu sinceritate, cu prietenie, rădăcina prieteniei tradiţionale din inimile celor două popoare, atemporală, a păstrat relaţiile chino-române prin vânt şi furtuni în situaţii internaţionale complexe, mergând tot înainte, constituind, neîndoios, o bază temeinică pentru activitatea desfăşurată de mine în România.

4Rememorând trecutul, suntem mulţumiţi privitor la roadele bogate ale cooperării dintre cele două ţări, în mai toate domeniile; privind spre viitor, avem mare încredere în noua perioadă de dezvoltare a relaţiilor bilaterale. Avem încredere că prin grija liderilor noştri, bazându-ne pe o cooperare pragmatică, datorată inspiraţiei aduse de schimbul interuman, edificiul prieteniei chino-române se poate situa la înălţime întotdeauna.

Nu în ultimul rând, doresc să mulţumesc revistei „Balcanii şi Europa”, revistă lunară bine gândită şi plină de inspiraţie, având un conţinut activ şi extins, care în toţi anii a colaborat serios cu Agenţia „Xinhua” şi cu alte agenţii media, precum şi cu Ambasada Chinei în România. Doresc revistei „Balcanii şi Europa” viaţă lungă şi cât mai multe ediţii! Acum, cu ocazia Anului nou, urez cititorilor revistei „Balcanii şi Europa”, din suflet, un „La Mulţi Ani!” şi împlinirea tuturor dorinţelor!

Redacţia a mulţumit E.S. doamnei Ambasador Huo Yuzhen pentru rândurile dedicate şi a asigurat-o de bunele sale sentimente pentru marea Chină, pe care Excelenţa Sa a reprezentat-o cu cinste şi frumoase împliniri în relaţiile dintre cele două ţări.

China în Europa de Est

Reporter: editura January - 26 - 2014 Comments Off on China în Europa de Est
Lucrările Summitului China - Europa Centrală şi de Est

Lucrările Summitului China – Europa Centrală şi de Est

Summitul China – Europa Centrală şi de Est a fost, pe parcursul desfăşurării lui, un eveniment internaţional urmărit cu mare interes şi dezbătut pe larg. Nu întâmplător, întrucât a constituit o îmbinare fructuoasă între prima vizită a unui premier chinez în România în ultimii 19 ani, un Forum Economic şi Comercial promiţător şi întâlniri româno-chineze de bun augur la nivel înalt.

Ofertă bogată

China a venit în întâmpinarea statelor din Europa Centrală şi de Est cu ceea ce poate fi considerat a fi un obiectiv clar de a lărgi cooperarea cu această parte a continentului european. Un accent special a fost pus pe impulsionarea colaborării cu România, şi asta din mai multe considerente. În primul rând, în 2014 se împlinesc 65 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări (România fiind al treilea stat care saluta, în 1949, proclamarea Republicii Populare Chineze). Această aniversare subliniază statutul special al ţării noastre printre partenerii de tradiţie ai Chinei, aspect reliefat de cele două părţi cu mai multe ocazii. În al doilea rând, China modernă, aflată în plină expansiune economică, vede România ca pe un „fanion” în relaţia cu statele din această zonă a Europei. Nu în ultimul rând, dezvoltarea relaţiilor cu ţara noastră, membră a Uniunii Europene, ar da posibilitatea statului asiatic să-şi consolideze prezenţa în Europa pe calea contribuţiei la progresul economic.

Având în vedere toate aceste coordonate, Summitul de la Bucureşti, în cadrul căruia a avut loc Forumul Economic şi Comercial China – Europa Centrală şi de Est, s-a constituit în evenimentul internaţional major desfăşurat în România anul trecut. Şi, ca întotdeauna când vine vorba despre manifestări de o asemenea anvergură, au existat unele voci care au văzut în reuniunea din capitala noastră o semnificativă oportunitate pentru viitoarea dezvoltare a României, dar şi altele, care au pus la îndoială încărcătura şi proiecţiile evenimentului. Indiferent, însă, de poziţionări, un aspect s-a detaşat, şi anume intenţia clară – şi declarată ca atare – a Chinei de a relansa relaţiile cu statele central şi est-europene. Concret, oficialităţile de la Beijing s-au arătat pregătite să „consolideze cooperarea cu ţările din regiune în domeniul drumurilor, porturilor, telecomunicaţiilor, energiei nucleare, al căilor ferate de mare viteză şi, de asemenea, în domeniul lansării proiectelor la scară mare, toate acestea ducând la investiţii masive”, după cum a transmis premierul Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze, Li Keqiang. Aşadar, mesaj limpede, susţinut de cifre: valorificarea unei linii speciale de credit de 10 miliarde de dolari, crearea reciprocă de sucursale ale instituţiilor financiare, dublarea volumului comercial între parteneri în următorii cinci ani, semnarea unui acord-cadru privind investiţiile industriale, înfiinţarea unei platforme pentru schimburi la nivelul IMM-urilor. Acestea sunt doar câteva repere ale unui plan care poate aduce nenumărate beneficii ambelor părţi.

Şi din nou comentatori interni şi externi s-au întrebat dacă aceste oferte au o bază reală şi ar putea fi urmate de semnarea unor documente cu valoare contractuală…

Memorandumuri şi promisiuni

Parcă pentru a veni în întâmpinarea unor asemenea îndoieli, partea chineză nu doar a iniţiat o ofertă pentru dezvoltarea statelor din Centrul şi Estul Europei, ci a făcut şi pasul următor, semnând mai multe acorduri-cadru. Dacă ne referim la România, acestea se referă la proiecte realizate în parteneriat româno-chinez în domenii de interes major, cum ar fi energia, infrastructura, transporturile. Astfel, de exemplu, cele cinci miliarde de euro estimate a fi investite de companiile din China în energia românească ar acoperi circa jumătate din valoarea proiectelor energetice mari pe care România vrea să le dezvolte (reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă fiind cel mai important proiect în acest sens). Totodată, partea chineză şi-a exprimat interesul de a participa la construcţia de autostrăzi şi poduri, precum şi pentru agricultură, produse agroalimentare, utilaje şi echipamente industriale. Estimările arată că fermierii români ar putea exporta în China milioane de capete de animale anual, pe lista produselor cerute figurând şi vinul, cerealele sau mierea românească de albine. Agricultura şi industriile uşoară şi constructoare de maşini vor fi câştigătoare la capitolul schimburi comerciale”, apreciază Mihai Ionescu, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România. Alte acorduri semnate de partea română şi cea chineză au vizat segmentul tehnologiei informaţiei, înfiinţarea în comun a unui parc tehnologic, promovarea schimburilor de cercetători şi experţi, precum şi impulsionarea relaţiilor culturale.

2

Discuţii guvernamentale româno-chineze

Aşadar, reprezentanţii statului chinez au venit la Bucureşti cu planuri ambiţioase, pe care şi-au pus şi semnătura, într-o primă fază. Dar ce perspective reale au acestea de a fi transpuse în fapt? Cât optimism poate justifica semnarea lor? În termeni pragmatici, aceste aranjamente înseamnă îndeplinirea unor condiţii necesare, dar nu şi suficiente pentru ca banii din China să transforme în realitate propunerile respective. Un memorandum nu este un contract, iar scrisorile de intenţie au grade de angajare mai mici decât contractele comerciale. Referindu-ne la cazul României, ar fi greşit să se considere că banii Chinei se vor revărsa într-un şuvoi către ţara noastră dacă nu vor fi pregătite proiecte viabile. În plus, trebuie să ţinem cont de apartenenţa noastră la Uniunea Europeană, implicit de prevalenţa normelor UE. Dar asta nu înseamnă respingerea parteneriatului extins româno-chinez, care se poate vădi, în condiţiile respectării regulilor comunitare, o oportunitate de dezvoltare. „Cele două ţări au un palmares solid în domeniul legăturilor economice. Este tot mai evident că a sosit timpul – şi de o parte şi de alta – pentru a depăşi retorica şi a trece la realizarea unor proiecte concrete majore în domeniile infrastructurii, exploatării eficiente a resurselor de energie, ale mediului înconjurător, comunicaţiilor, IT şi altele, inclusiv prin constituirea de societăţi şi firme economice mixte pentru materializarea proiectelor bilaterale. Prezenţa la Bucureşti a premierului chinez Li Keqiang în marja reuniunii şefilor de guvern din Europa Centrală şi de Est reprezintă un moment prielnic pentru a a da un impuls hotărâtor în privinţa convenirii unei strategii pe termen scurt şi mediu realizării unor proiecte comune majore între ţările noastre”, sintetizează domnul Nicolae Dumitru, Secretar general al „Casei Româno-Chineze”, preşedinte al „Niro Investment Group”.

Şi nu este vorba doar despre România. Preocuparea pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu China a reieşit din prezenţa la Bucureşti a aproximativ 1.000 de reprezentanţi ai sectorului de stat, public, privat din Bulgaria, Polonia, Ungaria, Slovacia, Cehia, Slovenia, Serbia, Muntenegru, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, Estonia, Albania, Letonia, Lituania, Macedonia. Cu toţii au discutat cu partea chineză modalităţi de impulsionare a cooperării şi au avut motive să privească cu optimism spre viitorul relaţiilor cu China. Un singur exemplu: Ungaria şi Serbia au stabilit că vor coopera cu parteneri chinezi la proiectul unei căi ferate între Budapesta şi Belgrad.

De altfel, aspectul relaţiilor economice chino-europene depăşeşte cadrul zonal, fiind analizat cu atenţie şi la Bruxelles. Cu doar câteva zile înaintea Summitului de la Bucureşti a avut loc o întâlnire China-UE, la Beijing, în cadrul căreia cele două părţi au anunţat că au convenit să încheie un acord bilateral. Astfel, se are în vedere creşterea schimburilor comerciale la 1.000 miliarde de dolari până în 2020, mai exact o dublare a cifrei actuale, Europa fiind cea mai mare piaţă de export a Chinei, în timp ce China este pentru livrările externe ale UE a doua piaţă ca mărime. Conducerea UE vizează, în relaţia cu China, şi progresul pe segmentul investiţiilor bilaterale, care sunt încă reduse (mai puţin de 1% din investiţiile străine directe în UE sunt chinezeşti, iar cele ale UE în China reprezintă 2-4% din investiţiile totale realizate de europeni în afara spaţiului comunitar). De asemeni, China şi UE intenţionează să studieze un posibil acord de liber schimb, arată publicaţia „Financial Times”. „Problema comerţului şi cea a investiţiilor rămân prioritare pe agenda noastră şi am făcut un important pas înainte”, anunţa, la momentul întâlnirii respective, preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy.

Aşadar, interesul european pentru lărgirea cooperării cu marele stat asiatic se manifestă şi la nivel comunitar, şi la nivel regional, reuniunile de la Beijing şi Bucureşti având, practic, o direcţie comună: dezvoltarea relaţiilor cu China.

Diverse reacţii

Tot în luna noiembrie 2013 a avut loc întâlnirea China - UE, la Beijing.

Tot în luna noiembrie 2013 a avut loc întâlnirea China – UE, la Beijing.

În acest context, au existat voci care au enunţat temerea că oficialităţile chineze ar avea intenţia să negocieze cu două Europe: cea de est şi cea de vest, implicit cu măsuri diferite pentru cazuri diferite. Însuşi comisarul european pentru Comerţ, Karel De Gucht, consideră că europenii „au datoria să îşi apere interesele”. La rândul său, şi preşedintele României, Traian Băsescu, a manifestat o atitudine rezervată vizavi de optimismul generat de discuţiile din cadrul Summitului de la Bucureşti. Şeful statului român a subliniat faptul că Uniunea Europeană este principalul punct de sprijin şi prima referinţă de progres pentru ţara noastră, recomandând „prudenţă şi profesionalism” în noul cadru al relaţiilor cu China: „Trebuie atenţie, respectarea normelor europene şi un parteneriat cât mai profesionalizat. Dacă Guvernul va prezenta proiecte realiste şi convingătoare, România nu poate decât să câştige”.

Din păcate, departe de pragmatism şi obiectivitate s-au situat poziţiile publice ale unor comentatori de pe la noi, care s-au încăpăţânat să conteste până în pânzele albe şi vizita premierului chinez, şi importanţa Summitului de la Bucureşti, şi intenţia limpede a Chinei de a maximiza cooperarea cu România şi ceilalţi parteneri central şi est-europeni. Unii amestecă lucrurile într-un mod păgubos pentru România, considerând că al doilea gigant economic al lumii trăieşte în trecut, iar actuala conducere chineză are aceeaşi înfăţişare cu cea a vechiului regim comunist. Se uită, însă, că în acest an se împlinesc, aşa cum aminteam, 65 de ani de bune relaţii între cele două ţări şi popoare, care au continuat şi s-au consolidat indiferent de regimurile şi orânduirile succedate în acest răstimp. În mod cert, este important pentru noi, ca naţiune, să respectăm realitatea aşa cum este în prezent: cu o Chină puternică, decisă să-şi dezvolte relaţiile europene şi să-şi plaseze imensul capital aflat în bănci şi restul continentului, aşa cum face în cazul Germaniei, Marii Britanii, Franţei, unde investiţiile chineze sunt la ordinea zilei. Cu atât mai mult cu cât statele din centrul şi estul Europei au evidentă nevoie de finanţare, de tehnologie şi echipamente. Dacă luăm în considerare, de pildă, că suma totală a investiţiilor din China în ţările din această parte a continentului este mai mică decât a celor realizate numai în Suedia, devine limpede, cu date exacte, că anumite atitudini sunt cel puţin depăşite. O confirmă aprecierile şi interesul manifestat şi în ţară şi peste hotare faţă de Summitul de la Bucureşti (stabilit încă din anul 2012, de la ediţia din Varşovia), care a fost evaluat la justa valoare de către toţi cei ce interpretează lucid istoria timpurilor pe care le traversăm.

casetă

Relaţii comerciale

China –Europa Centrală şi de Est

– saltul înregistrat în colaborarea dintre China şi statele central şi est-europene: de la trei miliarde de dolari în anul 2000, la peste 40 de miliarde în 2010;

– investiţiile central şi est-europene în China sunt mai mici decât ale Austriei;

România – China

Schimburi comerciale în primele 10 luni din 20133,27 miliarde de dolari

Investiţii româneşti în China – 280 milioane de dolari

Investiţii chineze în România – 160 milioane de dolari

Exporturi româneşti în China (2012) – 1 miliard de dolari

Ample posibilităţi de colaborare prietenească între China şi România

Reporter: editura October - 24 - 2012 Comments Off on Ample posibilităţi de colaborare prietenească între China şi România

– ne declară domnul Su Yanwen, Consul general al Chinei la Constanţa

Am dori să ne expuneţi care este evoluţia comerţului chino-român, acum, în anul 2012, având în vedere că portul Constanţa, unde dumneavoastră vă desfăşuraţi activitatea, constituie poarta principală prin care mărfurile din ţara dvs. intră în România, iar cele româneşti ies şi iau drumul Chinei.

– În calitate de consul general al Chinei la Constanţa, am promovat şi am sprijinit eforturile de cooperare chino-române din diferite domenii. Avem relaţii bune de conlucrare cu conducerea Camerei de comerţ, industrie, navigaţie şi agricultură din Constanţa, cu care am discutat despre oportunităţile de colaborare economică şi comercială dintre provincii din China şi Constanţa. De altfel, o întreprindere mare de prelucrare a produselor agricole a vizitat China şi a participat la Forumul de colaborare agricolă dintre China şi ţările din Europa de est. La rândul său, partea chineză a fost activă: astfel, „Compania Tianjin Metalurgic”, Banca chineză de exploatare, precum şi firme din domeniul energiei eoliene au făcut vizite de documentare în Constanţa, pentru posibile investiţii.

După statistica Ministerului Comerţului al Chinei, în prima jumătate a anului 2012, volumul comerţului chino-român a ajuns la 1,82 miliarde dolari, cu o reducere de 10,6% faţă de perioada similară a anului precedent; volumul exportului chinez a fost de 1,37 miliarde dolari, cu o scădere de 14,5%, iar volumul importului de 450 milioane dolari, consemnând o creştere de 4.2%.

După statistica părţii române, China a devenit deja cea de a treia ţară ca surse de import pentru România, dintre ţările din afara Uniunii Europene, ocupând o pondere de 14,3% din volumul comerţului total cu aceste ţări. Volumul de export al României în China ocupă locul al 7-lea dintre ţările din afara UE, cu 2,9%. Exporturile româneşti către China cuprind maşini, utilaje şi echipamente, produse de lemn etc. Importurile României se referă îndeosebi la utilaje şi echipamente, metale şi altele.

Cât priveşte locul României în cadrul volumului comerţului Chinei cu ţările din Europa centrală şi de est, situaţia este următoarea: în prima jumătate a anului 2012, volumul comerţului chino-polonez a ajuns la 6,6 miliarde dolari, cel chino-ceh la 4,2 miliarde dolari, cel chino-ungar la 3,8 miliarde dolari, cel chino-slovac la 3 miliarde dolari, cel chino-român la 1,8 miliarde dolari, cel chino-bulgar la 0,9 miliarde dolari.

Consider că relaţiile tradiţionale de colaborare prietenească dintre China şi România deschid ample posibilităţi de explorare a potenţialului mare existent în domeniul energiei, al infrastructurii şi agriculturii.

La 1 octombrie 2012 s-a celebrat cea de a 63-a aniversare a înfiinţării Republicii Populare Chineze. Am solicita ca în contextul evoluţiei economice a Chinei, să ne faceţi o scurtă prezentare a oportunităţilor, precum şi a dorinţei Chinei de a dezvolta relaţii cu ţările din regiunea noastră.

– După reformă şi politica de deschidere, economia chineză şi-a menţinut ritmul rapid de dezvoltare, volumul Produsului Intern Brut ajungând pe locul 2 din lume, iar în multe domenii China a ocupat locul 1 – de altfel, succesele sale remarcabile sunt cunoscute de toată lumea. O Chină mai deschisă, mai dinamică a creat mai multe oportunităţi de investiţii şi spaţiu mai mare de piaţă pentru diferite ţări. În faţa crizei financiare internaţionale, China a păstrat dezvoltarea sa economică într-un ritm relativ rapid şi stabil, participând activ la cooperarea internaţională şi încercând să aducă o contribuţie importantă la relansarea economiei mondiale. Până astăzi, China a reuşit să facă investiţii în 177 ţări, oferind astfel posibilitatea creării a 1 milion de locuri de muncă în aceste state.

Trebuie, însă, să remarcăm că China rămâne o ţară în curs de dezvoltare, cu toate că volumul total al economiei chineze a crescut cu mult; totuşi, calitatea dezvoltării sale trebuie să fie în continuare ridicată. Cifrele vorbesc de la sine. Produsul Intern Brut pe cap de locuitor al Chinei este de numai 5.414 dolari, ocupând locul 89 în lume. În China mai sunt aproximativ 130 miloane de oameni ce duc o viaţă dificilă. În evoluţia economică au apărut probleme de dezvoltare dezechilibrată, necoordonată şi nedurabilă etc. Dorim să intrăm în rândul ţărilor dezvoltate şi mai avem de parcurs încă un drum lung şi anevoios.

Pentru întărirea relaţiilor dintre China şi ţările din Europa centrală şi de est, în data de 6 septembrie 2012 a avut loc, la Beijing, prima Conferinţă inaugurală a Secretariatului pentru Cooperare dintre China şi Ţările Europei centrale şi de est. 16 state din această regiune, între care şi România, au trimis coordonatori naţionali la această Conferinţă. S-a vădit faptul că atât China cât şi cele 16 ţări participante doresc să dezvolte cooperarea în domeniile economic, tehnico-ştiinţific, cultural, turistic şi altele. Partea chineză a făcut o scurtă prezentare a unor proiecte privind promovarea deschiderii unui credit de 10 miliarde dolari pentru investiţii în infrastructura din regiunea respectivă. Secretariatul va organiza o serie de activităţi, cum ar fi Conferinţa de prezentare a produselor turistice, Forumul de colaborare culturală, Forumul politicienilor tineri şi Dialogul cu privire la politica învăţâmântului dintre China şi cele 16 ţări.

– Se cunoaşte că în afara preocupărilor economice, aveţi şi alte obigaţiuni importante în calendarul dvs.

– În luna august, fregata „Yantai” a forţelor navale chineze a sosit pentru prima dată în portul Constanţa, într-o vizită. Peste 1.000 de militari şi cetăţeni români au vizitat această fregată şi au putut discuta prieteneşte cu marinarii chinezi.

Am însoţit, apoi, vizita efectuată la Galaţi de Li Xiansheng, vice-guvernator al Provinciei Hubei, vizita făcută de vice-preşedintele Conferinţei Consultative Politice din Provincia Shandong, precum şi vizita în Brăila desfăşurată de vicepreşedintele Comitetului Permanent al Adunării Naţionale a Reprezentanţilor Populari din Provincia Henan. Mai consemnez delegaţia Ministerului tehnico-ştinţific al Chinei, precum şi delegaţia Federaţiei femeilor din Shanghai, aflate la Constanţa şi Tulcea.

În domeniul colaborării pe linie umanistică, menţionez faptul că în luna martie 2011, la Universitatea „Ovidius” din Constanţa s-a înfiinţat clasa Confucius, în care 70 de studenţi şi elevi învaţă limba chineză. În vara trecută, 32 de studenţi şi elevi excelenţi din clasă au participat la o tabără de vară în China. Nu pot trece cu vederea şi colaboarea strânsă cu filiala Constanţa a Asociaţiei de prietenie cu China, care îşi desfăşoară activitatea la Universitatea „Andrei Şaguna”, împreună cu care am organizat, la 10 octombrie, vernisajul unei importante expoziţii de fotografii din Shanghai.

Consulatul nostru a participat activ la o serie de activităţi culturale, cum ar fi „Noaptea Chinei pe litoral”, „Festivalul Zmeilor”, Expoziţia de pictură „Peisajul din Macao” etc. În continuare depunem eforturi, dorind să contribuim la întărirea prieteniei chino-române, la o colaborare bazată pe avantaj reciproc între ţările noastre.

Bloc militar ESTIC rival al NATO…

Reporter: editura April - 16 - 2012 Comments Off on Bloc militar ESTIC rival al NATO…

Ultimaturile pe care SUA le dau Iranului în ultima vreme au pe de-o parte, scopul declarat de a „aduce la ordine” Teheranul, pe de alta, în subsidiar, o etalare de forţe în faţa a ceea ce se conturează a fi un bloc militar estic, pe care mass-media occidentale îl văd ca pe o entitate de „contrabalansare” a influenţei NATO. Este cu adevărat vorba despre „mişcări de trupe” în Orient care converg către un scop comun? Sunt datele prezentului în măsură să contureze un rival pentru Alianţa nord-atlantică?

Mişcările militare din Eurasia, Orientul mijlociu şi îndepărtat se coagulează într-o nouă formă. Ele au în centru Rusia, China şi partenerul lor, Iranul. Acesta din urmă, spre exemplu, încearcă să devină membru cu drepturi depline al Organizaţiei pentru Cooperare Shanghai (SCO). Entitatea înfiinţată în 2001 de China, Rusia, Kazahstan, Tajikistan, Kârgâzstan şi Uzbekistan, care îşi propune strângerea legăturilor militare, a schimburilor de intelligence şi combaterea terorismului în zonă, atrage tot mai multe state. India, Mongolia şi Pakistan au statut de observatori, iar Afganistanul şi Turkmenistanul nu lipsesc în calitate de state invitate. Parteneri de dialog în cadrul Organizaţiei sunt şi Belarus şi Sri Lanka. Şi nu întâmplător. În ultimii ani, mai multe exerciţii militare comune au avut loc sub egida SCO, iar mass-media au relatat pe larg despre armamentul folosit la demonstraţiile cu mii de militari care au avut loc în China, Rusia sau Kazahstan. Interesant de menţionat că SUA au depus o cerere de a deveni membru observator în cadrul SCO, dar au fost refuzate. Pe de altă parte, ţările membre nu fac un secret din dorinţa lor de a vedea trupele americane retrase din această zonă, ocazie pentru observatorii internaţionali să „instrumenteze” teoria apariţiei unui bloc militar estic rival al NATO.

Triplă alianţă”…

În contextul schimbărilor geopolitice din ultima perioadă se conturează din ce în ce mai mult existenţa unei triple alianţe, în regiunea Eurasia, din care fac parte China, Rusia şi Iran, „barieră strategică îndreptată împotriva expansionismului Statelor Unite”, notează „The 4th Media”. Legăturile bilaterale dintre aceste state sunt o parte a unei alianţe mai largi, care implică Armenia, Tadjikistan, Belarus, Siria. Cele trei ţări formează un fel de „triplă alianţă”, care constituie nucleul unei coaliţii eurasiatice îndreptate împotriva invadării Eurasiei de către SUA şi a încercării americanilor de a crea o hegemonie globală. Toate cele trei ţări se simt ameninţate în Asia Centrală şi se tem de prezenţa militară a SUA şi NATO în Afganistan. Acesta este, de altfel, şi motivul pentru care nici Rusia, nici China nu ar accepta un război împotriva Iranului, cu toate avertismentele SUA. Este cunoscut faptul că cele două state au refuzat să se lase constrânse de Washington să adere la sancţiunile din 2012 impuse Teheranului.

Bloc militar ESTIC rival al NATO

Rusia preşedintelui Putin pretinde o poziţie de putere militară şi economică în spaţiul eurasiatic, inclusiv cel mondial. Alături de aceasta, China încearcă să schimbe actuala configuraţie a sistemului internaţional şi să deţină un mai mare control în explorarea spatiului cosmic şi politica nucleară. Prin urmare, Rusia consideră China un partener militar şi strategic în spaţiul eurasiatic şi are de ce, întrucât o alianţă cu China ar întări considerabil Moscova. Rusia nu are capacitatea militară necesară pentru a face faţă singură schimbărilor strategice din Eurasia. Este cu totul altă chestiune dacă China are nevoie de o alianţă cu Rusia… Pentru orice eventualitate, Beijingul a luat măsuri serioase în privinţa modernizării marinei şi a performanţelor sectorului militar. În ce priveşte Iranul, este cunoscut faptul că Moscova a susţinut deseori statele arabe, însă relaţiile politice cu Teheranul au fost mai reci. Până acum. Atragerea ţării de partea sa echivalează cu o manevră militară pe timp de pace, care ar putea avea drept urmare schimbarea balanţei de forţe din Orientul Mijlociu în favoarea Rusiei, ceea ce ar conduce la o nouă strategie a diplomaţiei americane in Eurasia.

Pe lângă actorii geopolitici principali, India se remarcă drept o putere nucleară în afara configuraţiei create, dar cu intenţii ambiţioase în politica nucleară în Oceanul Indian, lucru demonstrat prin lansarea unei rachete balistice capabile să atingă Beijingul şi Shanghaiul. Se ştie că India este aliatul tradiţional (din perioada sovietică) al Moscovei la capitolul industriei militare, primind din Rusia armament şi beneficiind de asistenţă militară. Interesele vitale ale Indiei – construcţia unei flote militare moderne in Oceanul Indian şi modernizarea armatei – au fost susţinute de Rusia drept contrabalans la influenţa americană în Oceanul Indian. Doar că acum, India este partenerul SUA în politica nucleară din regiune, conform acordului semnat în 2006 între cele două state în domeniul nuclear civil. Din această postură, ea e capabilă, din punct de vedere militar, dat fiind arsenalul său nuclear, să menţină o contrabalansare a alianţei dintre China şi Rusia. Fiecare dintre aceste state tinde spre influenţă în regiune. Parteneriatul dintre China şi Rusia în sfera militară ţine de interesele vitale ale ambelor părţi în spaţiul asiatic şi de marginalizarea influenţei SUA în Asia.
Este cu totul specială poziţia Pakistanului. Fiind tot nesemnatar al Tratatului de Neproliferare, statul pakistanez, vecin al Indiei, a lansat două rachete balistice, una cu rază medie de acţiune şi alta cu rază scurtă, ambele capabile să transporte atât încărcături convenţionale, cât şi nucleare. Ţinând seama de interesele marilor puteri, de influenţele energetice şi militare în Eurasia, într-o eventuală dispută militară pot fi antrenate mai multe state, precum China, Iran, Rusia, Afganistan.

Jocul Ankarei

Flota maritimă a Chinei, pilon al alianţei din Orient

Şi în sudul Asiei asistăm la tentative de formare a unei alianţe între Iran, Irak, Siria şi Turcia, cu accent pe aceasta din urmă. Trebuie notat faptul că în cadrul summit-ului NATO de la Lisabona, din noiembrie 2010, partea turcă s-a opus radical insistenţei Franţei de a califica Iranul drept „o sursă potenţială de atac nuclear”. Turcia şi-a demonstrat poziţia ferventă şi în ceea ce priveşte instalarea scutului antirachetă, insistând ca acesta să nu fie îndreptat împotriva aliaţilor strategici ai Turciei: Rusia, Iran şi Siria. Prin jocul său geopolitic, Ankara este în acelaşi timp membru al NATO – şi deci aliat al SUA – şi partener al statelor asiatice care consolidează an de an un bloc militar (susţinut de mari interese economice) ce nu mai poate fi negat. Turcia este o cale de tranzit către Asia Centrală, adică spre acel spaţiu pe care Washingtunul a dorit să-l treacă sub hegemonia sa după căderea URSS. Faptul că Ankara pare a intenţiona să-şi întărească autonomia, iar raporturile pe care le întreţine cu republicile centrasiatice sunt îmbinate în mod inteligent cu relaţiile cu Moscova nu sunt veşti bune pentru Washington.
Deşi nu mai asistăm la o lume bipolară într-un război rece, starea antagonică dintre cei doi mari poli se resimte ca odinioară. Poate nu întâmplător, aşa cum subliniam într-un număr trecut al revistei noastre, SUA se pregătesc să se concentreze tactic pe zona Asia-Pacific. Acesta este arealul în care Washingtonul are tot mai mari dificultăţi în a-şi păstra (sau extinde) dominaţia, pentru care a depus atâtea eforturi în ultimele decenii. În spatele SUA stau aliaţii săi din NATO. Coagularea unui bloc de alianţe militare în Orient poate fi semnalul a ceea ce am putea numi un nou „război rece” sau pur şi simplu o reechilibrare de forţe la nivel mondial?

 

Ambiţii militare

Rusia. Preşedintele Vladimir Putin a anunţat începerea unei operaţiuni de înarmare fără precedent. Se urmăreşte întărirea sistemului de apărare aerian şi spaţial al ţării, pentru care vor fi alocate aproape 600 de miliarde de euro, drept răspuns la politicile militare ale NATO şi SUA. „23.000 de miliarde de ruble vor fi consacrate în total pentru aceste obiective în următorul deceniu. Epoca prin care trecem necesită o politică determinată, de întărire a sistemului de apărare aerian şi spaţial al ţării. Este politica SUA şi NATO în materia apărării antirachetă care ne împinge să facem asta”, a explicat Vladimir Putin, într-un articol publicat de „Rossiiskaia Gazeta”.

Acesta a mai dezvăluit şi cum va arăta Armata Rusiei în următorul deceniu: „Forţele armate vor primi peste 400 de rachete balistice intercontinentale moderne, amplasate la sol şi pe mare, opt submarine cu rachete balistice, aproximativ 20 de submarine de atac, peste 50 de nave de suprafaţă şi circa 100 de aeronave militare, peste 600 de aeronave moderne, inclusiv bombardiere de generaţia a V-a, peste o mie de elicoptere, 28 de sisteme de rachetă suprafaţă – aer de tip S-400, 38 de sisteme de apărare aeriană Vitiaz, zece sisteme de rachete tactice Iskander-M, peste 2.300 de tancuri moderne, circa 2.000 de arme şi sisteme autopropulsate de artilerie, precum şi 17.000 de vehicule militare”.

China. Bugetul de Apărare al Chinei a crescut, în 2012, cu 11,2 %, ajungând la 80,6 miliarde de euro. China face eforturi uriaşe pentru a reduce decalajul care o separă de Washington şi Moscova. Modernizarea armatei, asigură guvernanţii chinezi, are drept unic scop apărarea ţării. China investeşte, în acelaşi timp, tot mai mult în arme ofensive: avionul de vânătoare-bombardament invizibil J – 20, portavioane, dintre care primul a fost lansat la apă în august 2011 şi o rachetă balistică în stare să lovească navele de război la mii de kilometri.

Potrivit Institutului american de cercetări „IHS”, bugetul militar al Chinei se va dubla până în 2015.

 

Baconschi, „Nobelul” și China

Reporter: editura February - 19 - 2011 Comments Off on Baconschi, „Nobelul” și China

Nu de puţine ori, fie din necunoaştere, din lipsă de experienţă sau din pripeala actului ori a rostirii instinctive – altădată, ca şi acum – în politica externă românească s-au produs numeroase gafe. Uneori cu consecinţe greu de reparat. Nu dorim să insistăm asupra acestui aspect…

Există şi alt gen de situaţii, aflate la polul opus, mărturii ale unor judecăți mature ce țin seama în primul rând de interesul național. Actualul nostru ministru de Externe, dl. Teodor Baconschi, expunându-şi public, la început de misiune, programul şi priorităţile aflate pe agenda sa de lucru, remarca dorinţa de a obţine o nouă atitudine în relaţiile cu omologii din comunitate, pentru că „avem încă nişte timidităţi şi ar trebui să avem un punct de vedere şi să negociem interesul naţional pe un ton ceva mai coerent”. Dar se vede treaba că nu toată lumea a priceput acest deziderat onorant. N-am fi reamintit toate acestea dacă n-am fi întâlnit în paginile unui ziar sosit în chioşcuri, în timpul din urmă, un necruţător şi excesiv comentator care, într-un titlu, tună: „Nu vă e jenă, domnule Baconschi?”. De ce anume ar fi trebui să-i fie jenă ministrului nostru de Externe? Să cităm: “Cred că Teodor Baconschi şi-a dat în petic prin atitudinea adoptată în legătură cu decernarea Premiului Nobel pentru Pace lui Liu Xiaobo, militant notoriu pentru drepturile omului, osândit în ţara lui, Republica Populară Chineză”. În ce-ar consta, totuşi, “delictul”? Să cităm în continuare din intransigentul “ne-bine temperat”: “Bisericosul erudit Baconschi (ironie necuviincioasă!) a decis să nu-i îngăduie ambasadorului român la Oslo să ia parte la ceremonia în cauză, înlocuindu-l cu un funcţionar inferior al Ambasadei”. Deci, am fost prezenți, am onorat adunarea însă ceva mai “piano”. Așa a analizat, așa a dispus ministrul nostru de externe. De altfel, Gheorghe Grigurcu, autorele, după cum singur mărturiseşte – “solidaritatea cu cauza nobilă a lui Xianbo a cunoscut o fisură, prin boicotul momentului sărbătoresc de către 18 state ai căror conducători menţin relaţii privilegiate cu succesorii lui Mao”. Oare numai aceștia? Dar câtă lume nu menţine relaţii privilegiate cu marea ţară a lui Mao Tze Dun, care demonstrează întregii lumi cum un popor condus după percepte moderne, îmbinând principii ideologice altădată ireconciliabile, se află în fruntea progresului economiei mondiale. Să amintim relaţiile dintre Statele Unite şi China? Să pomenim de faptul că China va participa la stabilizarea zonei euro, investind în fondul european de urgenţă o sumă considerabilă? Şi să mai menţionăm că şi România ţinteşte relaţii economice mult mai dezvoltate cu China?

Pe bună dreptate, dl. Baconschi, excelent diplomat român, a declarat: “Înţelegem de mulţi ani sensibilităţile prietenilor noştri chinezi”. Amintim doar, în treacăt, episodul otrăvit Dalai Lama, susţinut cu atâta căldură de bunul nostru prieten Laszlo Tokes. Iar remarca nepoliticoasă a aceluiaşi comentator, cum că “România este singurul stat al Uniunii Europene care n-a fost de faţă la nivel de ambasador” (la decernare) nu face decât să aducă susținerea public pentru o politică euro-atlantică comună ce ţine seama, atunci când este cazul, de interesele strict naţionale, după cum fac toate celelalte partenere din comunitate. Cred că nu este cazul să mai dau exemple. Oare în “cazul Kosovo” nu ne aflăm în aceeaşi postură?

Încât mă întreb: oare nu-i este jenă amintitului comentator să se lanseze cu asemenea perorații cu iz doctrinar, în stilul războiului rece, ce atestă că, în continuare, poartă deasupra capului – să-mi fie scuzată expresia- o găleată de tablă ruginită?

Carol Roman

Lumea, peste 50 de ani

Reporter: editura October - 16 - 2010 Comments Off on Lumea, peste 50 de ani

Harta economico-socială a lumii, încă bazată pe echilibrele stabilite de războiul rece, se schimbă sub ochii noştri. Intrarea Chinei pe post de al treilea acţionar al Băncii Mondiale este semnalul faptului că noua arhitectură economică, apărută odată cu G20, este centrată pe noile puteri emergente – China, Brazilia, India, Indonezia, Mexic, Turcia. Unul dintre cei mai importanţi piloni ai puterii sporite a acestor state este creşterea demografică.

Un continent-azil”…

Cu un secol în urmă, Europa număra mai mulţi locuitori decât China. Industrializarea o transformase într-un El Dorado, iar sporul natural al populaţiei a fost spectaculos. Astăzi, continentul-fanion al progresului în secolele XIX şi XX numără aproximativ 730 de milioane de locuitori, iar marele stat asiatic înregistrează peste 1,3 miliarde de cetăţeni. De altfel, datele Institutului European de Statistică nu fac decât să confirme ceea ce spunea, în 1994, fostul cancelar Helmut Kohl: „Îmbătrânirea populaţiei va fi cea mai mare provocare pentru Europa”.

Dat fiind caracterul lor lent, schimbările demografice sunt în general ignorate de politicieni. Acest lucru nu înseamnă că procesul nu-şi continuă evoluţia îngrijorătoare – în anul 2030, un sfert din populaţia Europei va avea vârsta peste 65 de ani. Iar anul 2050 arată şi mai rău: Fondul Monetar Internaţional estimează doar două persoane active pentru fiecare pensionar, faţă de patru, câte sunt astăzi. La rândul său, Comisia Europeană a calculat că Europa va pierde, în următoarele decenii, prin fenomenul de îmbătrânire a populaţiei, circa 48 de milioane de persoane active pe piaţa muncii. Iar cifrele din Europa de Est sunt cele mai alarmante. “Ritmul rapid al schimbărilor demografice din această regiune reprezintă un trend mai degrabă dramatic, cu potenţiale implicaţii majore de ordin economic şi social şi evoluează cu o viteză nemaiîntâlnită pentru acest grup de ţări”, atenţionează experţii Băncii Mondiale, care situează Slovenia, Croaţia, Cehia şi Bulgaria pe primele locuri între statele cu cei mai bătrâni cetăţeni până în 2030.

Faptul că Europa devine tot mai mult ceea ce a început să fie numit, mai în glumă, mai în serios, “un continent-azil, cu locuitori în vârstă vegheaţi de infirmiere asiatice”, a început deja să schimbe aspectele vieţii europenilor. Şi chiar dacă imigraţia se poate constitui într-o soluţie de ameliorare a situaţiei (sunt elocvente cazurile Franţei, care se sprijină pe aportul algerienilor şi al Germaniei, în care comunitatea turcilor este foarte viguroasă şi bine integrată), totuşi, pentru a compensa declinul populaţiei active în UE27 este nevoie de 56 de milioane de muncitori imigranţi în următorii 40 de ani. În acest context, statele europene se văd nevoite să-şi regândească politicile sociale, sistemele de pensii, în general impactul bugetar al declinului demografic asupra prosperităţii din prezent şi evoluţiei viitoare. Pentru că diferenţele tot mai mari între ceea ce pot susţine finanţele publice şi ce trebuie să direcţioneze guvernele către pensii sunt adevărate frâne economice. Pentru ţări ca Spania, Irlanda sau Marea Britanie problema este la fel de acută ca pentru Malta, Slovacia sau România, cu accent pe faptul că ţările est-europene riscă, în condiţiile suprapunerii crizei economice prelungite peste scăderea şi îmbătrânirea populaţiei active, să nu mai poată reduce nici peste o jumătate de secol decalajele faţă de occident.

Cine preia ştafeta progresului economic

În anii `50 ai secolului trecut, Europa, SUA şi Canada erau liderii progresului economic, cu un procent de 68% din tot ceea ce însemna industrie, comerţ, producţie agricolă. Până în 2050 însă, ştafeta va fi preluată de statele în curs de dezvoltare, care vor produce 80% din tot ceea ce se numeşte avuţia generatoare de creştere economică, de la înaltă tehnologie la grâne. Răsturnarea de situaţie este susţinută puternic de sporul demografic şi de puterea de cumpărare a clasei medii, care creşte semnificativ în aceste ţări. Acelaşi an 2050, luat ca reper de ONU pentru configurarea unor elemente globale, va găsi 30% dintre americani, canadieni, europeni şi japonezi în vârstă de peste 60 de ani. În schimb, în acelaşi orizont de timp, Asia, America Latină şi Africa vor înregistra un val de tineri apţi de muncă, cu vârsta în jur de 15 ani. Devine limpede efectul pe care îl vor avea îmbătrânirea pe de o parte şi forţa socială proaspătă, de cealaltă, în ce priveşte capacitatea unui stat de a creşte economic, dar şi de a beneficia de sustenabilitate pentru sistemele sociale, pentru asigurarea unui minim decent al nivelului de trai, precum – şi nu în cele din urmă – pentru pensii.

Un scenariu al organizaţiei mondiale arată şi urmările inversării raporturilor între „vechea gardă” a statelor dezvoltate şi aşa-numitele puteri emergente: progresul va aduce cu sine sporirea populaţiei tinere, concentrate în viitoare metropole cu peste 11 milioane de locuitori fiecare, majoritatea în Asia sau America Latină (Mexico, Bombay, Shanghai).

Declinul demografic anulează, iată, strategiile de dezvoltare moştenite de la secolul XX; secolul XXI schimbă, inevitabil, datele arhitecturii globale – nicicând locuitorii ţărilor bogate nu au fost atât de în vârstă, nicicând statele catalogate drept sărace nu au fost atât de populate şi urbanizate. Drept care, sociologul american Jack Goldstone, concluzionează că „niciodată, de la 1800 încoace, cea mai mare parte a creşterii economice nu a fost generată în afara Europei, a Statelor Unite şi a Canadei”.

Roxana Ichim