NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Identitatea naţională, în actualitate

Reporter: editura July - 8 - 2016 Comments Off on Identitatea naţională, în actualitate

Drumuri spre Europa…

1Legislaţia ucraineană se schimbă, încet, încet, ducând la efecte în plan local care ar putea îndreptăţi comunităţile româneşti să spere că drumul Ucrainei spre Europa vestică va aduce şi implementarea normelor europene şi o democraţie autentică, în care minorităţile naţionale să beneficieze de toate condiţiile pentru a-şi păstra identitatea şi a-şi cinsti înaintaşii şi tradiţiile. Un exemplu este adaptarea unei legislaţii care prevede desovietizarea Ucrainei şi care a avut drept rezultate îmbucurătoare redenumiri de străzi cu numele unor mari personalităţi româneşti.

straziDupă ce guvernatorul regiunii Transcarpatia, Ghennadi Moskal, a dispus ca străzile cu denumiri sovietice din mai multe localităţi aflate în cadrul regiunii să fie redenumite, a urmat decretul care a dus la apariţia străzilor Maramureş, George Coşbuc, Nichita Stănescu sau George Enescu în localitatea Biserica Albă. „Transcarpatia, în cele din urmă, a fost decomunizată”, a anunţat oficialul.

De asemeni, în Apşa de Jos, o altă importantă localitate din regiune, primarul a consultat opiniile deputaţilor, ale membrilor asociaţiilor socio-culturale româneşti ca „Dacia” sau „Ioan Mihali de Apşa” şi, la sesiunea Consiliului executiv, s-a decis schimbarea numelor mai multor străzi, consfinţindu-se să fie denumite cu numele unor personalităţi ale neamului românesc.

Şi autorităţile din oraşul Reni, regiunea Odesa, au decis să redenumească un număr de străzi în cadrul procesului de implementare a Legii privind decomunizarea. Potrivit unei dispoziţii a Consiliului local, mai multe străzi vor fi redenumite, printre acestea fosta stradă Pionerska urmând să poarte numele marelui poet român Mihai Eminescu, iar strada Rosa Luxemburg să fie redenumită în memoria lui Valeriu Cojocaru – istoric local, arheolog, pedagog, autor de lucrări ştiinţifice şi patriot al sudului Basarabiei, argumentează iniţiatorii propunerii.


O soluţie „cu cântec”…

Asociaţiile româneşti, precum şi dascălii şi părinţii trag de ani buni semnale de alarmă cu privire la scăderea dramatică a instituţiilor în care se studiază Limba română, şi asupra politicilor de înfiinţare a şcolilor mixte. Există tot felul de practici care subminează acest proces. De pildă, nealocarea de fonduri pentru studierea Limbii române la Universitatea Umanistă de Stat din Ismail, apariţia tot mai multor şcoli mixte, în care preponderentă devine limba ucraineană sau studierea unei aşa-numite „limbi moldoveneşti”, cu grafie chirilică sau „optimizarea în domeniul învăţământului”, care va duce la desfiinţarea claselor cu mai puţin de 27 de elevi (cazul a 20 de şcoli doar în regiunea Cernăuţi). În aceste condiţii, în regiunea Odesa au dispărut două treimi din şcolile româneşti în ultimii ani; în raionul Noua Suliţă, unde locuiesc români sunt tot mai multe şcoli mixte, în care, pas cu pas, Limba română este înlocuită cu cea ucraineană. Este cazul şcolilor de cultură generală din Voloca, Suceveni, Oprişeni, Iordăneşti, raionul Hliboca, precum şi de la Gimnaziul din Crasna, raionul Storojineţ. Şi toate acestea în pofida faptului că există rezultate excelente în domeniul învăţământului în Limba română, cu elevi care performează la multe alte materii.
Statistici îngrijorătoare

Din datele Departamentului Învăţământ şi Ştiinţă al Administraţiei Regionale de Stat din Ucraina reiese că în anul de învăţământ 2014-2015, în regiunea Cernăuţi erau 66 de şcoli cu Limba română de predare, şi 17 şcoli mixte. Un an mai târziu, au rămas doar 63 de şcoli româneşti, dar a crescut în schimb numărul celor mixte (scăderea este sesizabilă, de altfel, şi când avem în vedere numărul elevilor care studiază Limba română, tot mai puţini). De asemeni, în raionul Herţa, în anul de învăţământ 2014-2015 erau 28 de şcoli cu Limba română de predare, dar în anul curent de învăţământ au rămas doar 26. Situaţia este similară şi în raionul Storojineţ, de unde a mai dispărut o şcoală românească în doar un an. Per ansamblu, potrivit statisticilor, între 2004-2016, numărul şcolilor cu limba de predare română a scăzut de la 87 la 63!

„Cum să oprim creşterea numărului de şcoli mixte? În stoparea acestei tendinţe de ucrainizare a şcolilor noastre trebuie să se încadreze toţi cei care iubesc graiul şi neamul românesc şi liderii societăţilor naţional-culturale româneşti din ţinut”, spune învăţătorul Nicolae Mintencu, din Voloca, citat de mass-media româneşti din Ucraina.


Reacţii binevenite

1Divizarea artificială români – „moldoveni”, practicată încă la nivelul unora dintre autorităţile ucrainene, este un fenomen care se perpetuează, cu efecte asupra sistemului de învăţământ. Astfel, o parte dintre copiii românilor studiază „Abecedarul”, aşadar Limba română, iar alţii „Limba moldovenească”. Această fragmentare care nu reflectă realitatea identitară a românilor este reclamată periodic de comunităţile româneşti şi stă la baza unei solicitări din partea autorităţilor de la Bucureşti, care doresc sprijinul părţii ucrainene pentru îmbunătăţirea învăţământului în limba maternă, unificarea programei de învăţământ pentru cele trei regiuni din Ucraina unde trăiesc comunităţi româneşti, precum şi pentru a nu fi perpetuate modele identitare de divizare artificială a comunităţii româneşti din regiunea Odesa. Acesta este mesajul transmis de ministrul delegat pentru relaţiile cu românii de pretutindeni, Dan Stoenescu, în cadrul unei vizite la comunitatea românească din regiunea Odesa: „Sunt dezamăgit că în secolul XXI copiii români din regiunea Odesa (Ucraina) încă studiază după manuale de limbă «moldovenească». Dorim să se înceteze divizarea artificială între români şi «moldoveni», care a început încă din vremea ţaristă, a fost accentuată pe timpul lui Stalin, a continuat în timpul Uniunii Sovietice şi, din păcate, chiar şi după căderea URSS”. La toate acestea se adaugă şi o penurie generală de manuale de Limba română, care nu sunt nici în număr suficient şi în multe cazuri nici nu acoperă nevoile unei educaţii de mileniul trei.

După discuţiile cu autorităţile ucrainene referitoare la învăţământul în limba maternă, s-a remarcat din partea acestora doar… „deschiderea faţă de înfiinţarea unui Centru Cultural Românesc la Izmail, menit să promoveze valorile culturale româneşti şi limba română”. Despre divizarea artificială şi manualele de „Limba moldovenească” (desfiinţate până şi de R. Moldova!) nu se precizează nimic în comunicatele oficiale, chiar dacă reprezentanţii Guvernului României au invocat în cadrul discuţiilor alinierea învăţământului din Ucraina la normele europene, în conformitate cu parcursul pro-occidental al ţării.
„În regiunea Odesa din Ucraina, situaţia şcolilor româneşti este mai dificilă, ca urmare a faptului că românii din această regiune au fost recenzaţi sub denumirea de «moldoveni», încurajându-se sistematic, şi în acest spaţiu, falsa idee de «limbă moldovenească»” (Institutul Cultural Român)


Şi totuşi, restricţiile continuă

IordanestiCând părea că noua şcoală din localitatea Iordăneşti, raionul Hliboca, regiunea Cernăuţi, va fi gata să-i primească pe copiii românilor de aici în cele mai bune condiţii, ultimele lucrări de construcţie au fost oprite, iar licitaţiile suspendate. Toată suflarea românească din Iordăneşti este revoltată de faptul că noua şcoală a fost blocată foarte aproape de finalizare şi acuză jocuri politice locale care îi afectează direct, pe ei şi pe copiii lor.

De aceea, un grup de activişti din Iordăneşti a adresat o scrisoare deschisă primului-ministru al Ucrainei, Volodimir Groisman, în care se solicită intervenţia în situaţia creată şi finalizarea construcţiei. Documentul poartă semnăturile membrilor comitetului de părinţi, cadrelor didactice ale şcolii, deputaţilor Consiliului sătesc şi membrilor Comitetului executiv, precum şi deputaţilor Consiliului raional din partea satului Iordăneşti.

O „tranziţie” cu cântec… 

Reporter: editura March - 12 - 2015 Comments Off on O „tranziţie” cu cântec… 

carol romanEpoca de tranziţie pe care o parcurgem de la un regim „vechi” la unul „nou” ne poartă cu gândul la „uite alba… nu e neagra”, după cum se grăbesc să sugereze unii analişti. Obiectivul în sine este greu de atins, mai cu seamă acum, când unii îşi schimbă ideile şi „vestimentaţia” politică doar cât ai clipi, când cei „vechi” încearcă să apară ca fiind „noi”, iar pe cei „noi”, vertitabili, nu prea ai de unde îi lua, deoarece sunt ori prea rari, ori prea timizi şi nu cunosc bine obligaţiile şi binefacerile misiei. În orice caz, regimul pe care încercăm să-l încheiem se lasă tot mai greu învins. Şi la care se adaugă şi multe dintre păcatele celor 25 de ani care acum sunt clarificate, cu mult sârg, de justiţie. La televiziune sunt prezentaţi, spre satisfacţia publică, cei prinşi cu „ocaua mică”, altădată mari şi tari, deveniţi simpli cetăţeni în faţa legii. Sunt foşti miniştri, importanţi deputaţi şi senatori, bancheri, afacerişti, multi-miliardari, tineri şi bătrâni, bărbaţi şi femei. Zi de zi apar noi „vedete” ale puşcăriilor.

Luaţi de vârtejul evenimentelor politice şi, deopotrivă, economice din jurul nostru, ca şi de noii noştri stimabili puşcăriaşi, ce ne sunt prezentaţi până la lehamite în mass-media, s-ar părea că suntem împiedicaţi să privim mai departe, spre anii şi deceniile ce vor urma pentru noi.

Depăşind tabloul naţional, constatăm că Uniunea Europeană depăşeşte cu greu stagnarea economico-socială – şi ne referim la Italia, la Spania, la Portugalia, la Franţa şi chiar la Germania, ca să nu mai amintim de păguboasa şi imprudenta Grecie. În enumerarea noastră nu ne-am referit şi la alte ţări, afectate mai mult sau mai puţin de criză, şi care încearcă s-o scoată, totuşi, la capăt. Cât priveşte ţara noastră, colţii crizei se mai resimt încă şi se speră ca prin conjugarea de eforturi, împreună cu partenerele din perimetrul european, să fie pornite motoarele productive ale economiei comunitare. Aceasta se pare a fi unica noastră şansă. Programul de lucru al Comisiei Europene pentru anul 2015 defineşte o seamă de acţiuni ce urmăresc o schimbare reală în ce priveşte creşterea economică şi investiţiile pentru a genera beneficii concrete pentru cetăţeni. De semnalat că acest nou program prevede o intervenţie minimă în viaţa de zi cu zi a statelor componente, în special în situaţiile în care ar fi mai în măsură să acţioneze şi să ofere soluţii proprii pentru combaterea şomajului şi îmbunătăţirea competitivităţii.

Din păcate, s-a nimerit ca tocmai în această perioadă de tranziţie să fim nevoiţi să suportăm rigorile campaniilor electorale locale şi parlamentare ce sosesc, de care va depinde destinul ţării pe o perioadă, să-i spunem, medie. Numai că în loc să chibzuim gospodăreşte la ce am avea de făcut, asistăm la dezlănţuiri furioase între partide, între „resturi” ieşite din coaliţii şi care trag să devină partide, care, cu toate, participă parcă la o competiţie în a-şi mânji adversarii politici, ce sunt socotiţi a fi „duşmani” în loc de „competitori”. Nu s-a mai auzit vreo vorbuliţă spusă sau sugerată despre vreo continuitate a unor proiecte începute mai demult, de către „ceilalţi”, şi care ar urma să fie terminate, acum, de cei ce se pregătesc să vină la putere. În loc de proiecte de viitor, consumul energiilor se împiedică de orgolii şi ambiţii şi se concentrează pe denigrarea „celorlaţi”. Pesemne că există detaşamente întregi de mercenari plătiţi să se ocupe de zgândărirea oricărei defecţiuni ori chichiţe în biografii ivite pe scena politică ce la început se prezintă a fi de un alb imaculat, dar exagerate şi mânjite oribil, cu ajutorul unor televiziuni amatoare de senzaţii tari. Şi a mai apărut şi o tabără a aşa-zişilor „neutri”, dar care amintesc de vechile vocaţii „pro” şi „anti” băsiste.

În atare condiţii, fie actualul guvern, fie noul guvern ce se pune la cale nu va avea linişte, ci va avea multe bătăi de cap, atât cu cei „vechi” , cât şi cu cei „noi” şi va trebui să se concentreze şi pe problema corectării rapide a vulnerabilităţilor pe care ţara le-a acumulat în dezvoltarea sa în ultimii ani: corupţia, acuta polarizare socială, deprofesionalizarea administraţiei centrale sau locale, prea lenta creştere economică, inclusiv evaziunea fiscală.

Pe plan extern încercăm să considerăm ca fiind pozitivă implicarea preşedintelui României în evoluţiile atât de la Chişinău, cât şi din Ucraina. Numai că am acorda prioritate Republicii Moldova din multe şi majore cauze ce ne leagă de fraţii noştri de peste Prut. De asemeni, se doreşte şi o relaţie bună cu Ucraina, ţară vecină, cu care avem o frontieră întinsă, cu atât mai mult cu cât conflictul ce se petrece aproape de graniţa noastră şi instabilitatea cauzată de agresiunea rusească mascată poate degenera chiar într-un conflict regional. Ar mai fi multe de spus, dar ne oprim aici.

În mod cert, parcurgem încă o „tranziţie” grea, în vremuri neprielnice.

Carol Roman