NUMARUL
207-208
Din nefericire, din nou suntem martori ai modului incalificabil în care autoritățile ucrainene tratează minoritățile ...
Reputatul jurnalist și analist de politică externă Corneliu Vlad prezintă publicului un volum de rezonanță ...
Binecunoscutul critic literar și scriitor Eugen Uricaru, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România, este ...
Desigur, acțiunile sale, scrieri ori cuvântări, scrisori etc. i-au atras nemulțumirea administrațiilor, fiindu-i interzisă intrarea ...
Potenţialul ştiinţific al ţării noastre este construit de eminenţi oameni de ştiinţă din diferite domenii ...
profesionalism, reputație, patriotism Societatea românească de astăzi privește spre perioada dintre cele două Războaie Mondiale ca ...
Principiile statutului de neutralitate al unei țări au fost stabilite în secolele al XIX-lea și ...
Marea Neagră etalează încă una din fațetele ei de interes strategic cu mize regionale importante, ...
Susținător al unor proiecte de anvergură, solidar cu nevoile reale ale comunității în perioade dificile, ...
Cea mai importantă organizație internațională din lume, ONU, este direct implicată în eforturile de a ...
Destinul geopolitic al Mării Negre este unul paradoxal. Dacă în istoria modernă, timp de aproape ...
- înfruntarea titanilor La 3 noiembrie 2020, o lume întreagă va urmări alegerile prezidențiale din cea ...
În democrațiile avansate, politicienii reprezintă o elită a societății și se comportă ca atare. Astfel ...
  Ȋn sfârșit, după două „ture” de înaltă tensiune, am ales și noul nostru președinte, în ...
NIRO Investment Group a început lucrările de construcție pentru cel mai înalt hotel din România, ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească

Comunităţi româneşti în SUA şi Canada

Reporter: editura July - 12 - 2015 Comments Off on Comunităţi româneşti în SUA şi Canada

Numeroşi ani, în paginile revistei noastre am publicat în mai multe numere magistrala lucrare a prof. univ. dr. Gheorghe Zbuchea, intitulată „Comunităţi româneşti în lume” (publicată cu ani în urmă)

George Emil Palade

George Emil Palade

Sunt prezentate dovezi excepţionale despre români care au dus în colţuri îndepărtate ale Terrei harul unui popor din mijlocul căruia s-au ivit minţi inteligente, titrate, pline de har şi înţelepciune.

Dată fiind actualitatea celor prezentate în cadrul rubricii noastre mai sus amintite, aflaţi într-o epocă în care globalizarea îşi face simţită prezenţa, prin reluarea acestui studiu reconfirmăm potenţialul valoric românesc răspândit în lume încă din urmă cu mulţi ani.

În decurs de circa un veac, un adevărat gigantic fluviu omenesc de 32.000.000 oameni s-a revărsat din Europa în Lumea Nouă. Între aceştia s-au aflat şi românii, mai exact oameni provenind din spaţiul românesc, căci în statisticile americane se consemna, de regulă, nu naţionalitatea, ci locul de origine. Astfel, în cele mai multe cazuri, în statisticile privind ţinuturile româneşti de plecare, alături de etnia majoritară românească sunt cuprinşi evrei, germani, ucraineni, armeni etc. Până la primul război mondial, sursa geografică principală a emigraţiei româneşti în SUA a fost Transilvania, urmată apoi de departe de Bucovina şi prea puţin reprezentată de Regatul României condus de regele Carol I. Emigrările din Transilvania cu intensitate variabilă, au fost un fenomen permanent în secolele XIII-XIX. La început, din Transilvania, destui au plecat vremelnic în zone mai apropiate, precum România transcarpatică, Dobrogea, Peninsula Balcanică, Crimeea, Caucaz etc. În acest context se înscriu, înaintea primului război mondial, şi emigrările unor români peste ocean. Au fost apoi emigrările definitive. Acestea au devenit frecvente în epoca modernă. Aceste emigrări definitive s-au datorat unor cauze complexe, ce au acţionat simultan. Unele au fost de natură economică, altele de natură politică şi naţională.

Anghel Rugina

Anghel Rugina

În anul 1910, recensământul nord-american consemna 87.724 persoane originare prin naştere sau părinţi, din România. Dintre aceştia, 20.707 erau persoane născute în America cu ambii părinţi născuţi în România, 1.093 persoane aveau doar unul dintre părinţi născut în România, iar 65.923 persoane erau imigranţi născuţi în România antebelică. După primul război mondial, în SUA au continuat să trăiască o serie de români. Recensământul din anul 1920 consemna 102.823 persoane născute în spaţiul românesc. Dintre acestea 93.456 trăiau în mediul urban, iar 42.225 dobândiseră deja cetăţenia americană. În anul 1930, în SUA se aflau 146.393 foşti imigranţi români, dintre care 26.102 veniseră în SUA după 1920.

Masa principală a grupului românesc continua să trăiască în principal în oraşe în statele New York, New Jersey şi Pennsylvania. A doua regiune de concentrare a românilor era în zona centrală în statele Ohio, Indiana, Illinois. Alţii erau împrăştiaţi până în California şi Oceanul Pacific.

În ajunul celui de-al doilea război mondial, episcopia misionară ortodoxă avea în subordine patru protopopiate în SUA – la Cleveland, Detroit, Chicago şi Philadelphia. Au continuat să existe o serie de societăţi de asistenţă socială şi de cultură. În cursul veacului XX, mai devreme sau mai târziu, peste ocean românii din SUA şi Canada au creat peste 150 de aşezăminte româneşti. Treptat, s-a manifestat şi o tendinţă a unificării acestora. Astfel s-a ajuns la creearea în anul 1928 a unei organizaţii centralizate unice a românilor americani: „Uniunea şi Liga Societăţilor Româneşti din America”.

Ciprian Foias

Ciprian Foias

Românii americani au fost vizitaţi în coloniile lor de o serie de personalităţi remarcabile din ţară. În anul 1923, apoi din nou în 1925, 1926, 1929, 1930, 1932, 1933 şi 1937, George Enescu a întreprins repetate turnee muzicale peste Ocean, susţinând concerte speciale şi având întâlniri cu grupul etnic român. În anul 1925 a vizitat coloniile româno-americane Nicolae Titulescu. La 27 ianuarie 1930 a ajuns pe continentul american marele istoric naţional Nicolae Iorga. El a fost primit la Casa Albă de preşedintele Hoover. A ţinut o serie de conferinţe şi a vizitat multe dintre centrele româneşti străbătând SUA de la Atlantic la Pacific. La întoarcerea în ţară a publicat o foarte interesantă lucrare: „America şi românii din America”.

În cursul deceniului IV s-au intensificat acţiunile antirevizioniste ca şi cele de prezentare a realităţilor româneşti ce au precedat implicarea activă a românilor din SUA şi Canada în acţiunea antifascistă şi pentru democraţie din timpul celui de- al doilea război mondial. Alături de toţi rezidenţii din America de Nord, şi românii de acolo s-au situat clar împotriva fascismului, pentru victoria Aliaţilor.

Petru Popescu

Petru Popescu

După intrarea României în război, în iunie 1941, în America s-a format un „Comitet Naţional al Românilor Americani”. Acesta a adresat o chemare pentru convocarea unei conferinţe naţionale a emigraţiei româneşti, în vederea susţinerii luptei pentru cauza românească. La 26 octombrie 1941, într-o conferinţă naţionala la Cleveland a americanilor de origine română, s-a votat în unanimitate crearea „Alianţei pentru democraţie a românilor americani”, care îşi propunea ajutorarea României în numele ideilor de democraţie şi libertate. A fost adoptată o declaraţie de principii şi a fost trimisă o telegramă preşedintelui Statelor Unite: „Jurăm cel mai deplin sprijin pentru poziţia dumneavoastră fermă contra hitlerismului. Ne angajăm din nou să apăram democraţia americană şi eliberarea ţării noastre de origine. Reprezentând peste două sute de organizaţii din întreaga Americă, ne propunem să raliem sprijinul tuturor americanilor de origine română la lupta comună împotriva spiritului de agresiune”.

Liviu Ciulei

Liviu Ciulei

Aproximativ opt mii de români americani, tineri şi tinere, au fost încadraţi în forţele americane terestre, aeriene şi navale. Au avut grade din cele mai diverse, de la soldat la maior. Au constituit şi un corp auxiliar feminin. Li s-au adaugat aproape două sute de români provenind din Canada. Aceşti militari s-au ilustrat în timpul războiului pe teatre de operaţiuni împrăştiate peste tot, dând între altele şi o serie de victime. Unii au luptat în nordul Africii, alţii au căzut în Italia sau deasupra Germaniei, precum şi cu ocazia debarcării din Normandia sau în alte părţi ale Europei. Nu puţini au fost cei care au luptat în insulele Pacificului (Hawai, Filipine, Okinawa). De exemplu, pilotul Alexandru Vraciu, provenind din Indiana. A doborât 41 de avioane japoneze, devenind cunoscut sub numele de „Şoimul Carpaţilor şi vulturul Pacificului”. S-au mai ilustrat în diverse feluri români americani precum John Florea, Marin Burcă, Augustin Anghel etc. Inginerul chimist Steve Bogolea a fost implicat direct în crearea primei bombe atomice.

Ionel Perlea

Ionel Perlea

Aşa cum s-a apreciat, lupta şi sacrificiile americanilor de origine română pentru libertate şi democraţie în anii celui de-al doilea război mondial se constituie într-o pagină pozitivă şi meritorie a istoriei românilor de pretutindeni.

După al doilea război mondial, spre continentul nord-american s-au îndreptat destui reprezentanţi de seamă ai exilului românesc. Ca şi mulţi alţi români care au vrut să îşi creeze o nouă viaţă, departe de „paradisul” comunist. Mulţi s-au ilustrat acolo ca personalităţi care au facut/fac deopotrivă onoare atât ţării de origine, din care au plecat, cât şi celor de adopţie.

Între personalităţile de seamă de dicolo de ocean, cca. 40% s-au afirmat în domeniul ştiinţelor, 30% în domeniul literelor, peste 20% în domeniul artelor şi mai puţin de 10% s-au consacrat unor activităţi politice, religioase etc.

Între oamenii de ştiinţă s-au remarcat, între alţii, medicul şi biologul George Palade, savantul şi literatul Mircea Eliade, economistul Anghel Rugină, demograful Sabin Mănuilă, matematicianul Ciprian Foiaş. Între oamenii din litere pot fi amintiți Petru Popescu, Aurel Sergiu Marinescu, Aristide Buhoiu, Petre Popescu, Zahi Pană etc. Printre artişti s-au ilustrat regizorii Liviu Ciulei, Andrei Şerban, Jean Negulescu, dirijorul Ionel Perlea, interpreţii Şerban Lupu, Iolanda Mărculescu etc. În domeniul spiritualităţii pot fi amintiţi episcopul Valerian Trifu, monseniorul Octavian Perlea, Maica Alexandra, preotul Gheorghe Calciu Dumitrasa. Multă vreme s-au aflat în America, în calitate de membri ai Comitetului naţional român, adevarat guvern în exil, sau ca membri ai Ligii românilor liberi, importante personalităţi, precum generalul Nicolae Rădescu, Grigore Gafencu, Constantin Vişoianu, Alexandru Creţianu ș.a. Alături de aceştia, ilustraţi mai cu seama în SUA, s-au aflat şi alţii, în Canada, care s-au manifestat mai cu seamă prin „câmpul românesc” din Hamilton – Ontario, adevărat simbol al românismului, organizator, între altele, şi al Romfest-urilor, „forumuri de spiritualitate şi de cultură pan-românească”.

Festivalul românesc de la Toronto, 2013

Reporter: editura December - 12 - 2013 Comments Off on Festivalul românesc de la Toronto, 2013

Romanian festivalÎn timp ce pe stadioanele României şi în marile pieţe ale capitalei başii boxelor duduie de muzică occidentală, dorind parcă să recupereze într-o seară toată energia îndelung reprimată cu ani în urmă, la Toronto, amfiteatrul în aer liber din faţa primăriei North York, cartier din nordul metropolei, răsună glasurile unor rapsozi români participanţi la cea de-a 10-a ediţie a Festivalului anual românesc. Schimb cultural! Îl putem numi şi aşa. Suntem convinşi că spiritul românesc, ca şi cel al altor comunităţi, a găsit prilej de manifestare concomitent cu dorinţa aceea mocnită de a arăta „lumii” de unde provii şi cât îţi este de dor de ţara natală. Într-un cuvânt, a alătura dansului latino-american, canzonettelor, obiceiurilor filipineze sau mâncarii orientale hora, sârba şi… micii la acest summum de individualităţi care se numeşte „Canada” multiculturală.

În ziua aceasta predestinată de toţi a plouat cu găleata. Dar festivalul a mers mai departe, grupurile de dansatori în port naţional au tocit, pentru a zecea oară, scena acoperită în faţa unui public ud, în timp ce cârnăciorii olteneşti făceau continuu ture pe grătar. În pofida vremii, m-am dus la festival. La cât de mare este comunitatea românească, nu am prea dat de vreun cunoscut. Asta mi-a dat răgazul să observ şi să admir fără întrerupere mulţi copii, tineri, părinţi veniţi din ţară în vizită la ai lor, gata să se prindă în horă, dând frâu liber dorinţei de a petrece ca-n Balcani şi întorcând spatele, pentru un dans sau două, stânjenelii de a „juca” în piaţa publică, atât de departe de casă.

Romanian Festival-2-26Strecurându-mă prin fum şi printre cozi, căci ploaia se oprise, am cunoscut patroana unuia dintre magazinele româneşti din Toronto. Sunt deja multe magazine româneşti şi, departe gândul de a nedreptăţi pe cineva, m-au atras „minciunelele” de pe tejgheaua sa… Le combatem în gazetărie, dar „pe viu” şi calde, sunt grozave. Aşadar, cu o ureche la „oşana” săltăreaţă ce străpungea boxele mari şi cu una la interlocutoarea mea, d-na Ica Barbur, am aflat că de zece ani, de când este în Toronto, a lucrat numai printre români. Şi-a înfiinţat propria firmă de catering împreună cu soţul acum nouă ani, iar reclama de la om la om a fost cea mai bună. Produsele le procură prin diverşi furnizori, dar mâncărurile (de la ciorbe la sarmale) le prepară chiar dumneaei, după bucătăria ardelenească învăţată acasă, la Zalău. Acum s-a extins, a mai angajat personal şi în perioadele de vârf (Paşti, Crăciun) aduce şi personal sezonier şi nu se teme de colţii recesiunii. În timp ce alte domenii au suferit sau încă suferă, în schimb, dacă românii fac economie la ceva, aceea sigur nu este mâncarea. Savarine, jumărele, chifteluţe, sărmăluţe, tobă, mici şi caltaboşi, toate-şi fac drum spre petrecerile lor, şi nu doar de sărbători.

*

Spiritul balcanic este viu, alert, întreprinzător. Iar doamna Ica nu se dezminte. Energică, volubilă şi cu vădită plăcere pentru ceea ce face, ne-a lăsat, cu amabilitate, să cunoaştem o pagină din povestea sa:

  • Cu ce v-aţi ocupat în România?
  • Am fost prim-grefier la Procuratura din Zalău. Când am emigrat, nu cunoşteam limba engleză. Am mers trei luni la cursuri şi apoi a trebuit să găsesc ceva de lucru. M-am angajat la un alt magazin românesc din oraş, până ne-am deschis propriul business, am început cu producţia de pufuleţi şi ceva comenzi de catering. Cu ultimii bani pe care-i aveam, ne-am dus în România să învăţăm cum se fac pufuleţii. O poveste lungă, o întreagă aventură, până ce ideea s-a concretizat. Dar tot ce vedeţi aici – şi îmi prezintă încăperea, gresia, decorul – totul a fost făcut cu mâinile noastre. Până şi maşina de făcut pufuleţi a fost construită de soţul meu, inginer electronist, inspirată după o schiţă din România. Acum suntem unic producător pentru Canada, trimitem la Calgary, Edmonton, Vancouver, Montreal etc. În plus, îmi pare rău dar trebuie să remarc faptul că uneori simt că este mai greu să închei afaceri cu românii decât cu străinii. Şi totuşi, dacă ar fi să o iau de la capăt, nu aş schimba nimic. Aici nu m-am simţit nici o clipă emigrant; dimpotrivă, uneori m-am simţit mai acasă decât în România. Oriunde mergi, eşti ajutat cu răbdare să te integrezi. Îmi amintesc de ziua în care am aplicat pentru cartea de sănătate: ni s-a explicat şi de câte 2-3 ori cum să completăm formularul; eram la început, nu înţelegeam. În România ni s-ar fi spus tăios: «descurcă-te, ce, nu ştii să citeşti»? Ţara asta mi-a întins o mână. Nu acelaşi lucru se poate spune despre multe ţări europene. Am prieteni care ne spun că nu sunt nici pe departe la fel de bine primiţi de ţara gazdă”.

Romanian festival-130Participă de opt ediţii la Festivalul românesc şi este recunoscătoare bisericii care se ocupă de organizarea ei. „Este extraordinar – spune dumneaei – dar din păcate nu este promovat suficient. Iată, suntem la a 10-a ediţie şi încă sunt foarte mulţi români în Toronto care nu au auzit de existenţa festivalului. De doi ani încoace, nici vremea nu a ajutat, a plouat de dimineaţă şi până după-amiază. Unii participanţi au plecat, dar în cazul nostru, după ce am investit şi muncit, să faci 1.000 de sarmale şi câte altele şi le-ai adus până aici, să le menţii calde toată ziua, nu pleci până la închidere, continui să speri că oamenii vor veni, totuşi. Şi au venit!”.

Când ultimele linguri de mămăligă aburindă însoţeau câteva sarmale, festivalul îşi anunţa finalul, cu un concert nocturn al artistului vocal Gilmar, binecunoscut românilor de pe aceste meleaguri şi invitat de Biserica Sf. Gheorghe, principala organizatoare a evenimentului.

Celia Ghencea