NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Pamflet… cu iz dramatic

Reporter: editura December - 19 - 2011 Comments Off on Pamflet… cu iz dramatic

Acum, la sfârşit de an, ne-am blocat interesul asupra unor întâmplări cotidiene aparent fără contur, ce ascund însă grozăvii ce sunt prezentate cu bonomie şi plăcere de către televiziunile noastre, ce ne fac să exclamăm „Ca la noi, la nimenea”! Sunt situaţii care în altă parte a globului par a fi excepţii, dar la noi au devenit deja banale. De pildă, în cimitirul Bellu se vând morminte cu morţi cu tot, deşi răposaţii, aflaţi la odihnă veşnică, au fost cineva la vremea lor şi se află sub protecţie patrimonială şi spirituală. Bunăoară, pentru o sumă de 20.000 de euro s-a testat, de către un ziar central, tranzacţionarea cavoului faimosului primar al Bucureştiului, Pache Protopopescu, cu oase cu tot. „Târguiala” s-a făcut ca la piaţă: „E o construcţie de 20 de metri. Are 5 metri cu 4, e solidă, e din piatră, dar a ruginit”, au fost cuvintele adresate ziaristului de către interlopul afacerist.

Un grup de comentatori celebri de tv – pe care îi întâlneşti la orele serii alergând să-şi prindă locul pe cât mai multe canale media – s-au apucat să macine vorbe goale sub lozinca „vrabia mălai visează”. Tema halucinaţiei: vine sau nu vine Prinţul Charles ca Rege al Românilor? O aiureală mai mare ca asta nici că se poate! Pe tonalităţi docte au fost vehiculate argumente şi contraargumente, s-au bătut câmpii pe tonuri importante, deşi, din start, discuţia era goală. Cum ar putea România să aibă rege pe fiul actualei regine a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Elisabeta a II-a, care este în acelaşi timp succesor la tronul Angliei şi tatăl probabilului viitor rege al ţării, actualul Prinţ William? S-au evaluat legături de rudenie între case regale şi proiecte cu viitorul posibil monarh al ţării care, până una, alta, deţine câteva căsuţe în Transilvania… Au cusut cu aţă albă un frumos basm, senzaţional, evident comentatorii fiind bine plătiţi de către canalul „X” de televiziune. Zău că e tare!

Serialul acesta „Ca la noi, la nimenea”, poate fi întâlnit şi în lumea comerţului autohton cu diverşi. Cui ar putea să-i treacă prin minte că livrăm pieţei franceze carne brută în valoare de 3,3 milioane de euro şi cumpărăm de la aceştia, ce credeţi!, mezeluri diferite şi produse din carne, în valoare de… 5,5 milioane de euro. Cu Italia e şi mai şi: trimitem la export lână brută şi fire textile de 28 milioane euro şi cumpărăm din Peninsulă îmbrăcăminte, confecţii şi tricotaje de 140 milioane de euro. Şi şirul isprăvilor noastre economice ar putea continua: ungurii importă de la noi piei brute de 2,4 milioane de euro şi ne vând încălţăminte din piele de 17 milioane euro; în Germania trimitem la export legume şi fructe de 16,9 milioane euro, pe care le primim înapoi, sub formă de conserve şi dulceţuri, de 31,3 milioane euro. Frumos, foarte frumos!

Dar ce, ai noştri nu pot fabrica mezeluri, pantofi, confecţii, dulceţuri şi conserve, care altădată erau preţuite peste tot? Dar, pesemne, sunt rosturi mai adânci ce ne conduc către acest comerţ perdant. De asta or fi avut nevoie de noi în Europa?! Este doar o bănuială. Oare?

Carol Roman