NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Emil Constantinescu, fost președinte al României „Susțin integrarea tuturor țărilor din Balcani în Uniunea Europeană, pentru a asigura pacea”

Reporter: editura February - 14 - 2020 Comments Off on Emil Constantinescu, fost președinte al României „Susțin integrarea tuturor țărilor din Balcani în Uniunea Europeană, pentru a asigura pacea”
Un filosof austriac a spus cândva că, „dacă Balcanii nu ar fi existat, ar fi trebuit inventați”. Dacă am lua în considerare și ceea ce a afirmat Winston Churchill, că „Balcanii au mai multă istorie decât își pot permite”, putem înțelege de ce Balcanii ar fi trebuit inventați. Ceea ce sugera de fapt filosoful austriac era că, inventând Balcanii și apoi de la modul în care au fost demonizați până la celebra expresie „butoiul cu praf de pușcă al Europei”, Occidentul transfera spre această zonă tot ce era rău în plan economic, militar, al contradicțiilor sociale, dar mai ales în planul național și al relațiilor etnice. 
 

Emil Constantinescu

Cert rămâne faptul că este foarte greu de gestionat o istorie de peste 2.000 de ani. Mi-am dat seama de această realitate imediat după 1989, când am fost ales rectorul Universității din București și am fost invitat de mai multe universități din Balcani, întrucât atunci s-a revigorat și Asociația Rectorilor Balcanici. Aceste vizite, care s-au derulat pe parcursul a șapte ani, până la mandatul meu de președinte al României, mi-au dat ocazia să văd în aceste instituții, pe perete, harta cu o variantă a „țării mari” – Ungaria mare, Grecia mare, Serbia mare, Croația mare, Albania mare. Toate au fost odată imperii, cuprinzând teritorii din alte țări. Și a fost un moment – căderea comunismului – în care „butoiul cu praf de pușcă al Europei” se putea aprinde, pentru că jumătatea de secol dictatură comunistă și de dominație sovietică nu transformase decât la suprafață această parte a continentului, potențialul conflictual din Balcani fiind doar „congelat” în tot acest timp. Faptul că această zonă „nu s-a aprins” este meritul familiei primilor președinți din aceste state după 1990. Aceștia proveneau din mediul academic – filosofi, membri de uniuni ale scriitorilor – cu toții proveneam din mediul academic. Chiar dacă popoarele au respins din temelii regimurile de tip sovietic, nu aveau pregătiți oameni politici cu profil occidental care să înlocuiască imediat garnitura comuniștilor, și atunci a apărut această experiență, unică, poate, în istoria Europei, a unui proiect prin care să se reușească solidarizarea națiunilor din această zonă. 
 

Participare la proiectul „Istoria Balcanilor” (Belgrad, noiembrie 2019)

Sigur că tranziția spre acest deziderat comun, intrarea în Uniunea Europeană, a avut mari costuri sociale și cu toții am plătit acest preț – eu însumi am înțeles acest cost pe care l-au plătit popoarele și nu am mai candidat pentru un al doilea mandat de președinte al României, considerând că șeful statului este cel care trebuie să plătească prețul politic. Dar partea cea mai frumoasă a acestei experiențe a fost aceea că popoarele acestei zone au înțeles și acest fapt a dus către integrarea europeană a unei părți a Balcanilor, iar eu am susținut întotdeauna – și susțin și astăzi – integrarea tuturor țărilor din Balcani în Uniunea Europeană, ca una dintre condițiile principale pentru a asigura pacea. 
 
Pe tot parcursul activității mele am încercat să mențin această solidaritate balcanică în numele acestui proiect vizionar, care are potențialul de a face să fie depășite disputele politice. Au existat momente în care am reușit lucruri aproape de neimaginat – să-i aducem la aceeași masă, după sistemul balcanic, la o cafea, pe reprezentanți ai unor națiuni care păreau ireconciliabile și cu istoric de neînțelegeri. Au stat împreună, la discuții, președintele Serbiei și al Albaniei cu lideri din Kosovo și așa mai departe. 
 
 
 
 
 
 

La festivitatea împlinirii a 20 de ani de activitate neîntreruptă a revistei „Balcanii și Europa”

În timp, eu m-am dedicat altui proiect, al Levantului, dar cred că spiritul acelor discuții trebuie dus mai departe. Și astfel ajungem la publicația pe care o aniversăm. În condițiile în care nivelul intelectual în prezent a scăzut foarte mult, nu numai în Balcani, ci și în Europa centrală, de vest și întreaga lume, iar discrepanțele dintre marii lideri ai trecutului, cu care am lucrat, și cei actuali sunt enorme, este nevoie ca elitele intelectuale să preia solidarizarea societății. În acest context, consider că revista „Balcanii și Europa” este unul dintre elementele care îndeplinesc această misiune. Ca un vechi cititor al publicației, inclusiv la Institutul de Studii Avansate pentru Civilizația Levantului, unde există colecția completă „Balcanii și Europa”, îi încurajez pe toți să citească o publicație care se ridică la un astfel de nivel. Vă felicit pentru tot ceea ce faceți!  
 
(declarație susținută în cadrul festivității de celebrare a 20 de ani de activitate neîntreruptă a Editurii și revistei „Balcanii și Europa”)

Radioul Public din România

Reporter: editura June - 15 - 2018 Comments Off on Radioul Public din România
„Alo, Alo, aici Radio București!”. Cu aceste cuvinte, rostite în deschiderea primei emisiuni a unui post de Radiodifuziune public în România, la 1 noiembrie 1928, începea un nou capitol în istoria presei, dar şi a dezvoltării moderne a României. Cel ce vorbea în acel moment memorabil era profesorul Dragomir Hurmuzescu, primul președinte al Consiliului de Administrație al Societăţii de Difuziune Radiotelefonică din România, proeminentă personalitate a vieții științifice şi universitare din țara noastră. 

Dragomir Hurmuzescu

Dragomir Hurmuzescu, părintele radiofoniei în România, a fost fizician și inventator, profesor la Universităţile din Iaşi și Bucureşti, membru corespondent al Academiei Române, fondatorul învățământului electrotehnic din România și colaborator al soților Marie și Pierre Curie. Între multiplele sale activităţi ştiinţifice şi obşteşti, radioul şi radiodifuziunea au deţinut întotdeauna un rol aparte. La sfârșitul anului 1924, profesorul Hurmuzescu a înființat Asociația Prietenii Radiofonieiîn cadrul Institutului Electrotehnic (înființat tot de el), iar în 1925 a reunit un grup de radioamatori care au acţionat pentru înființarea unui radio național. În acelaşi an, la 19 noiembrie, a avut loc și prima emisiune în limba română cu un post de tip Levy, de 50 de wați. Peste alţi doi ani, Dragomir Hurmuzescu emitea pe lungimea de undă de 350 de metri, emisiuni pentru 2.000 de abonați, de două ori pe săptămână.


În 1927 se constituie Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România, care, din 4 aprilie 1936, devine Societatea Română de Radiodifuziune.

Dragomir M. Hurmuzescu
(13 martie186531 mai1954) provine dintr-o familie obișnuită, fiind fiul cel mare a lui Martin Hurmuzescu, funcționar al Poștei, și al Profirei, casnică. La terminarea Colegiului Sfântul Sava urmează cursurile Facultății de Științe a Universității din București, până în 1887. Prin concurs obține o bursă la Universitatea Sorbona, din Paris, unde devine licențiat în Fizică, după ce încheie studiile ca șef de promoție în laborator alături de Maria Sklodowska-Curie și Pierre Curie. Este ales membru al Societății Franceze de Fizică, al Comitetului Savanților Străini din Franța și al Societății Fizicienilor Germani, iar la 28 aprilie 1896 obţine titlul de Doctor în fizică. Reîntors în ţară în acelaşi an, este numit conferențiar de Matematici generale la Facultatea de Științe a Universității din Iași și profesor de Fizică, apoi director, la Liceul Internat. În paralel, îşi continuă activitatea ştiinţifică de cercetare şi aplicaţii. În 1894 inventează un izolator alcătuit pe baza unui amestec de sulf și parafină, folosit în construcția electroscoapelor, numit dielectrină, și electroscopul numit electroscopul Hurmuzescu. În 1901 realizează experimentele de comunicație prin radio ale lui Guglielmo Marconi şi Alexandr Popov. Între 1904-1907 este secretar general al Ministerului Instrucțiunii Publice, unde proiectează o reorganizare a învățământului științific liceal. În 1910 inițiază înființarea unei școli de electricitate, demers care stă la baza fondării, în 1913, a Institutului Electrotehnic din Iași.

În 1913 devine, la București, director al Institutului Electrotehnic, profesor la Facultatea de Științe și decan al acestei facultăți. În 1916 este membru corespondent al Academiei Române și membru fondator al Academiei de Științe din Romania. În august 1917, Hurmuzescu şi familia sa, alături de alţi câţiva cunoscuţi profesori care s-au educat la Paris, au fost îndrumaţi spre Franţa, pentru a promova interesele naţionale. La Paris, profesorul se ocupă de stabilirea principiilor pe baza cărora ar trebui să se dezvolte învăţământul de specialitate din ţară. În anul 1925, la Institutul Electrotehnic al Universităţii Bucureşti, condus de profesorul Dragomir Hurmuzescu, este construit şi dat în folosinţă primul receptor radiofonic care face posibile cele dintâi audiţii publice, de două ori pe săptămână. Referitor la acest moment, profesorul Hurmuzescu afirma, în anul 1938: „La noi, primele recepţiuni au fost realizate cu mijloace experimentale şi prin personalul secţiunilor de radiotelegrafie ale Institutului Electrotechnic Universitar”. În anexele laboratorului său (foste grajduri), din Strada Victor Emanuel, s-au făcut primele demonstraţii de ascultare a unor posturi străine, cel din Viena fiind cel mai bine auzit la Bucureşti în acea epocă.

În 1926, Dragomir Hurmuzescu a creat la Bucureşti prima staţie de radiodifuziune din ţară. În aceeaşi perioadă, el a făcut şi primele încercări de transmisie prin telegrafie fără fir. La 1 noiembrie 1928 a  fost realizată cea dintâi transmisiune radiofonică a postului Radio Bucureşti, la ora 17:00. 

Biografia sa sbuciumată consemnează că la 16 martie 1937, la vârsta de 72 de ani, Hurmuzescu părăsea viaţa politică, în toamna lui 1937 se pensiona, iar în 1948, regimul decidea eliminarea sa din rândul membrilor Academiei. Aproape uitat şi desconsiderat de autorităţile vremii, s-a stins din viaţă la masa de lucru, în timp ce îşi redacta memoriile, la 31 mai 1954, la Bucureşti. Ca reparaţie postumă, în 1965, la împlinirea a 100 de ani de la naştere, UNESCO l-a omagiat pe marele savant român printr-o sesiune ştiinţifică mondială, iar în 1990 a fost reprimit, post-mortem, în rândul membrilor Academiei Române. Pentru a-i onora memoria, unul din premiile Academiei Române – cel în domeniul ştiinţelor fizice – îi poartă astăzi numele.
 
 

ES HUO YUZHEN, AMBASADOR AL R.P.CHINEZE: „Relaţiile chino-române au căpătat o nouă vitalitate şi putere”

Reporter: editura November - 3 - 2013 Comments Off on ES HUO YUZHEN, AMBASADOR AL R.P.CHINEZE: „Relaţiile chino-române au căpătat o nouă vitalitate şi putere”

Festivitatea de la Bucureşti dedicată aniversării proclamării R.P.Chineze:

În urmă cu 64 de ani, poporul chinez a creat China nouă, nutrind dorinţa de independenţă, democraţie şi prosperitate a naţiunii. Astăzi, faţa Chinei are o nouă strălucire, datorată realizărilor obţinute.

Este de notorietate internaţională faptul că China a creat un miracol economic. După reforma şi deschiderea Chinei, timp de peste 30 de ani, economia ţării a înregistrat un proces de creştere rapidă, devenind a doua putere economică mondială şi prima ţară exportatoare din lume. În prima jumătate a acestui an, PIB-ul Chinei a crescut la 7,6%, rezultat care, în contextul nefavorabil al economiei mondiale, nu este lesne de obţinut. China va accelera reforma modelului de creştere şi restructurare economică. „Miracolul” progresului ţării noastre a intrat într-o nouă etapă, marcată prin calitate şi eficienţă, iar reperele dezvoltării chinezeşti vor fi şi mai spectaculoase în viitor.

Poza amb. ChineiDe altfel, China a realizat o ascensiune cuprinzătoare. În cadrul politicului, societăţii, economiei, culturii, în toate domeniile s-a continuat promovarea reformelor, democraţia şi statul de drept fiind într-o continuă evoluţie, iar nivelul de trai al populaţiei a crescut semnificativ.

În plan extern, China a promovat pacea şi dezvoltarea, urmărind neabătut calea contribuţiei la pacea lumii. China este o mare ţară responsabilă, în curs de dezvoltare, care răspunde în mod activ provocărilor globale, susţinând cooperarea internaţională şi implicându-se în afaceri globale şi regionale.

Conducerea chineză, după învestirea ei, îndreaptă întregul popor chinez şi eforturile lui către noul obiectiv: produsul intern brut şi venitul pe cap de locuitor din mediul urban şi rural din 2010 să se dubleze până în 2020, pentru a realiza bunăstarea decentă şi cuprinzătoare a societăţii, astfel încât, până la mijlocul acestui secolul, să se edifice o ţară socialistă modernă, bogată, puternică, democratică, avansată cultural şi armonioasă, împlinindu-se în acest fel marea renaştere a „visului chinezesc”. Acesta, prin oportunităţile pe care le oferă în exterior, este şi visul lumii. În dezvoltarea sa, China nu va fi separată de restul statelor; vor fi continuate deschiderea către exterior şi cooperarea cu beneficii reciproce, inclusiv cu România, ca partener global, pentru a lucra împreună la dezvoltarea comună, aducându-ne contribuţia la progresul omenirii.

Se cunoaşte că România este a treia ţară din lume care a recunoscut China nouă. În cei 64 de ani scurşi de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre China şi România, prietenia tradiţională dintre cele două popoare s-a aprofundat continuu. În ultimii ani, cooperarea politică reciprocă dintre cele două ţări se află în creştere constantă. Există strânse legături la toate nivelurile – autorităţi şi Parlament – precum şi în diverse domenii. S-au dezvoltat comerţul bilateral şi legăturile economice. În prima jumătate a anului, volumul schimburilor comerciale bilaterale a ajuns la 1,84 miliarde de dolari, iar cooperarea celor două părţi în domeniul energiei, infrastructurii şi altor arii de interes a înflorit semnificativ. Odată cu strângerea legăturilor Chinei cu ţările din Europa Centrală şi de Est, relaţiile chino-române au căpătat o nouă vitalitate şi putere. De asemenea, schimburile culturale dintre cele două ţări s-au amplificat. Menţionez organizarea expoziţiei „Comorile Chinei”, cu soldaţii de teracotă din vremea împăratului Qin Shi Huang, care a avut mare succes în România, devenind un important reper al legăturilor culturale în anul acesta.

Consider că, sub îndrumarea liderilor chinezi şi români şi pe baza eforturilor reciproce ale celor două popoare, cooperarea chino-română din toate domeniile va înregistra rezultate şi mai fructuoase, în aşa fel încât relaţiile bilaterale să prefigureze un viitor mai bun.

* * *

La Ambadasa Republicii Populare Chineze a avut loc festivitatea dedicată aniversării a 64 de ani de la proclamarea R.P. Chineze, la care au participat înalţi reprezentanţi ai Guvernului României, ai Parlamentului, Corpului Diplomatic etc. Cu acest prilej, ES Huo Yuzhen, Ambasador al R.P.Chineze la Bucureşti, a rostit un discurs.

Inaugurarea Consulatului onorific al Letoniei la Bucureşti

Reporter: editura March - 21 - 2011 Comments Off on Inaugurarea Consulatului onorific al Letoniei la Bucureşti

La Bucureşti a avut loc inaugurarea oficială a Consulatului Onorific al Republicii Letonia din România, în sediul pus la dispoziţie de NIRO Investment Group. Festivitatea s-a desfăşurat cu prilejul vizitei oficiale pe care o întreprinde în ţara noastră preşedintele Republicii Letonia, Valdis Zatlers, soţia domniei sale şi delegaţia care îl însoţeşte. Cu această ocazie a fost numit în funcţia de Consul onorific al Republicii Letonia la Bucureşti domnul Ioan Donca, consilier al preşedintelui grupului de firme NIRO Investment Group.

„Lirica turcă la Bucureşti”

Reporter: editura November - 20 - 2010 Comments Off on „Lirica turcă la Bucureşti”

A apărut, nu de mult, la Editura „SemnE”, într-o elegantă înfăţişare grafică, o substanţială antologie din poezia turcă. Adunaţi laolaltă între coperţile acestei frumoase cărţi, sub titlul „Lirica turcă la Bucureşti”, 20 de autori reprezentativi – cum, de altfel, se şi precizează într-un subtitlu pe deplin justificat – , prin poeziile ce le sunt antologate cu discernamânt critic şi redate în limba română, în expresive echivalenţe, deschid, într-adevăr, aşa cum se subliniază în atent gândita prefaţă, o „fereastră către lirica turcă pentru cititorul român”. O fereastră luminoasă, va putea adăuga, după lectura antologiei, cititorul iubitor de metafore. Luminoasă, pentru că în spaţiul ei se disting oglinzi strălucitoare şi pot fi identificate puternice, distincte personalităţi lirice, ale căror poeme selectate conturează o generoasă carte de vizită a literaturii unui popor aflat în vecinătatea noastră. Popor cu care ne aflăm într-un tradiţional şi rodnic dialog spiritual.

Rod al unei bune cunoaşteri a literaturii române şi turce, al competenţei, discernămntului şi stăpânirii până la nuanţă a limbii celor două popoare, al talentului şi pasiunii cu care d-na Erem Melike Roman s-a devotat slujirii unui asemenea dialog spiritual, al sutelor de emisiuni radiofonice consacrate literaturilor respective şi convorbirilor cu personalităţi culturale din cele două ţări, pe care, în calitate de redactor principal şi speaker, de autor de emisiuni, le-a realizat vreme de 30 de ani, traducerile inspirate publicate în principalele reviste de literatură din România reprezintă o strălucită carte de vizită a liricii contemporane, purtând semnătura unor importanţi scriitori, a căror traducătoare a fost.

Cu unii din poeţii traduşi, cum afirmă în prefaţă autoarea cărţii, a avut întâlniri la Bucureşti şi Istanbul – Bülent Ecevit, Tahsin Saraç, Şükran Kurdakul, Kemal Özer, Cengiz Bektaş, Atol Behramoglu, Refik Durbaş, Gülsüm Cengiz, Hüseyin Alemdar – , „prilej de împărtăşire reciprocă a valorilor celor două culturi”. Un motiv în plus, cum spunea marele nostru Arghezi, de a aduna un nume pe o carte şi a aduce la Bucureşti „parfumul inegalabil al unei literaturi inspirate şi sensibile”, cum apreciază traducătoarea literatura turcă.

Ceea ce poemele cuprinse în antologie probează pe deplin, confirmând aprecierile unuia din poeţii turci contemporani, Kemal Özer, pe care am avut onoarea să-l cunosc şi privilegiul de a fi fost traducătorul cărţii mele „Zamanin Sözü” (Cuvântul vremii), apărută la Editura „Yordam”, din Istanbul, marele poet colaborând pentru traducere cu d-na Erem Melike Roman.

Ar fi nedrept să nu amintesc, în finalul acestei prezentări, că în bogata sa activitate de traducător, pe lângă prezentarea, pentru cititorii din România, a scriitorilor turci, autoarea acestei frumoase antologii a făcut cunoscute, prin traducerile sale în limba turcă, multe nume de scriitori, de poeţi români, care şi-au aflat găzduirea unor creaţii ale lor în prestigioase reviste de cultură din Istanbul.

Nicolae Dragoş