NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Baconschi, „Nobelul” și China

Reporter: editura February - 19 - 2011 Comments Off on Baconschi, „Nobelul” și China

Nu de puţine ori, fie din necunoaştere, din lipsă de experienţă sau din pripeala actului ori a rostirii instinctive – altădată, ca şi acum – în politica externă românească s-au produs numeroase gafe. Uneori cu consecinţe greu de reparat. Nu dorim să insistăm asupra acestui aspect…

Există şi alt gen de situaţii, aflate la polul opus, mărturii ale unor judecăți mature ce țin seama în primul rând de interesul național. Actualul nostru ministru de Externe, dl. Teodor Baconschi, expunându-şi public, la început de misiune, programul şi priorităţile aflate pe agenda sa de lucru, remarca dorinţa de a obţine o nouă atitudine în relaţiile cu omologii din comunitate, pentru că „avem încă nişte timidităţi şi ar trebui să avem un punct de vedere şi să negociem interesul naţional pe un ton ceva mai coerent”. Dar se vede treaba că nu toată lumea a priceput acest deziderat onorant. N-am fi reamintit toate acestea dacă n-am fi întâlnit în paginile unui ziar sosit în chioşcuri, în timpul din urmă, un necruţător şi excesiv comentator care, într-un titlu, tună: „Nu vă e jenă, domnule Baconschi?”. De ce anume ar fi trebui să-i fie jenă ministrului nostru de Externe? Să cităm: “Cred că Teodor Baconschi şi-a dat în petic prin atitudinea adoptată în legătură cu decernarea Premiului Nobel pentru Pace lui Liu Xiaobo, militant notoriu pentru drepturile omului, osândit în ţara lui, Republica Populară Chineză”. În ce-ar consta, totuşi, “delictul”? Să cităm în continuare din intransigentul “ne-bine temperat”: “Bisericosul erudit Baconschi (ironie necuviincioasă!) a decis să nu-i îngăduie ambasadorului român la Oslo să ia parte la ceremonia în cauză, înlocuindu-l cu un funcţionar inferior al Ambasadei”. Deci, am fost prezenți, am onorat adunarea însă ceva mai “piano”. Așa a analizat, așa a dispus ministrul nostru de externe. De altfel, Gheorghe Grigurcu, autorele, după cum singur mărturiseşte – “solidaritatea cu cauza nobilă a lui Xianbo a cunoscut o fisură, prin boicotul momentului sărbătoresc de către 18 state ai căror conducători menţin relaţii privilegiate cu succesorii lui Mao”. Oare numai aceștia? Dar câtă lume nu menţine relaţii privilegiate cu marea ţară a lui Mao Tze Dun, care demonstrează întregii lumi cum un popor condus după percepte moderne, îmbinând principii ideologice altădată ireconciliabile, se află în fruntea progresului economiei mondiale. Să amintim relaţiile dintre Statele Unite şi China? Să pomenim de faptul că China va participa la stabilizarea zonei euro, investind în fondul european de urgenţă o sumă considerabilă? Şi să mai menţionăm că şi România ţinteşte relaţii economice mult mai dezvoltate cu China?

Pe bună dreptate, dl. Baconschi, excelent diplomat român, a declarat: “Înţelegem de mulţi ani sensibilităţile prietenilor noştri chinezi”. Amintim doar, în treacăt, episodul otrăvit Dalai Lama, susţinut cu atâta căldură de bunul nostru prieten Laszlo Tokes. Iar remarca nepoliticoasă a aceluiaşi comentator, cum că “România este singurul stat al Uniunii Europene care n-a fost de faţă la nivel de ambasador” (la decernare) nu face decât să aducă susținerea public pentru o politică euro-atlantică comună ce ţine seama, atunci când este cazul, de interesele strict naţionale, după cum fac toate celelalte partenere din comunitate. Cred că nu este cazul să mai dau exemple. Oare în “cazul Kosovo” nu ne aflăm în aceeaşi postură?

Încât mă întreb: oare nu-i este jenă amintitului comentator să se lanseze cu asemenea perorații cu iz doctrinar, în stilul războiului rece, ce atestă că, în continuare, poartă deasupra capului – să-mi fie scuzată expresia- o găleată de tablă ruginită?

Carol Roman