NUMARUL
207-208
Din nefericire, din nou suntem martori ai modului incalificabil în care autoritățile ucrainene tratează minoritățile ...
Reputatul jurnalist și analist de politică externă Corneliu Vlad prezintă publicului un volum de rezonanță ...
Binecunoscutul critic literar și scriitor Eugen Uricaru, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România, este ...
Desigur, acțiunile sale, scrieri ori cuvântări, scrisori etc. i-au atras nemulțumirea administrațiilor, fiindu-i interzisă intrarea ...
Potenţialul ştiinţific al ţării noastre este construit de eminenţi oameni de ştiinţă din diferite domenii ...
profesionalism, reputație, patriotism Societatea românească de astăzi privește spre perioada dintre cele două Războaie Mondiale ca ...
Principiile statutului de neutralitate al unei țări au fost stabilite în secolele al XIX-lea și ...
Marea Neagră etalează încă una din fațetele ei de interes strategic cu mize regionale importante, ...
Susținător al unor proiecte de anvergură, solidar cu nevoile reale ale comunității în perioade dificile, ...
Cea mai importantă organizație internațională din lume, ONU, este direct implicată în eforturile de a ...
Destinul geopolitic al Mării Negre este unul paradoxal. Dacă în istoria modernă, timp de aproape ...
- înfruntarea titanilor La 3 noiembrie 2020, o lume întreagă va urmări alegerile prezidențiale din cea ...
În democrațiile avansate, politicienii reprezintă o elită a societății și se comportă ca atare. Astfel ...
  Ȋn sfârșit, după două „ture” de înaltă tensiune, am ales și noul nostru președinte, în ...
NIRO Investment Group a început lucrările de construcție pentru cel mai înalt hotel din România, ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească

Tendinţe şi tentaţii

Reporter: editura September - 10 - 2014 Comments Off on Tendinţe şi tentaţii

Corespondenţă specială din Chişinău

IMG_0001La aproape o lună de la momentul istoric al semnării de către Republica Moldova a Acordului de Asociere şi Liber Schimb cu Uniunea Europeană (27 iunie 2014), atmosfera de bucurie din rândul populaţiei devenise mai realistă. Un alt subiect arzător, strâns legat, totuşi, de primul, domina starea de spirit la Chişinău: sancţiunile economice impuse de Rusia care, deşi anunţate de mai mult timp, păreau că au luat prin surprindere atât guvernul, cât şi pe cetăţeanul de rând al Moldovei. „Ruşii nu au făcut diplomaţie cu noi – afirmă un înalt responsabil din Asociaţia Producătorilor şi Exportatorilor de Fructe „MoldovaFruct”. Pur şi simplu ne-au avertizat că vom avea de suferit, că ne vor arăta cine suntem noi şi ce înseamnă Rusia. Noi am luat ca pe o glumă aceste avertismente, am crezut că poate vom rămâne mai departe prieteni, în loc să luăm măsuri de prevenire”. Starea de nemulţumire este vizibilă la tot pasul: de la oficiali guvernamentali până la precupeţii din pieţe sau paznicii din parcările de autoturisme de pe lângă hoteluri sau blocurile de locuinţe, toţi vorbesc indignaţi despre decizia Rusiei de a sista importurile de fructe, legume şi conserve din Republica Moldova. O decizie considerată în mod unanim ca nedreaptă şi discreţionară, ca măsură de retorsiune faţă de pasul făcut de moldoveni în direcţia UE. Pentru că, într-adevăr, nimeni nu a luat în serios motivele fitosanitare invocate de autorităţile ruse în justificarea măsurilor anunţate. Pentru toată lumea este evident caracterul politic al acestor măsuri.

Sub titlul incitant „Putin nu mai vrea să mănânce fructe moldoveneşti”, ziarul „Timpul” atrage atenţia că măsurile Rusiei echivalează cu o agresiune economică. Cunoscutul editorialist Constantin Tănase, director fondator al acestei publicaţii, explică: „Blocada economică este o formă de agresiune de ordin economic, care constă în folosirea relaţiilor economice ca mijloc de presiune politică, încălcându-se normele dreptului internaţional”. La rândul său, Veaceslav Untilă, vicepreşedinte al Partidului Liberal, afirmă că acţiunile Rusiei au depăşit deja faza şantajului, ele se încadrează în categoria unor măsuri „duşmănoase şi restrictive, cu impact economic negativ”. Estimările preliminare făcute de Ministerul Agriculturii de la Chişinău evaluează pierderile economiei moldoveneşti provocate de sancţiunile ruseşti la circa 150 milioane de dolari. Cei mai afectaţi sunt, desigur, ţăranii, producătorii agricoli, pătura cea mai vulnerabilă a societăţii.

„Pedepsiţi de Rusia, ajutaţi de UE şi SUA”. Sub aceast titlu, „Ziarul Naţional” face o primă analiză a măsurilor luate de guvernul de la Chişinău şi de partenerii occidentali ai Republicii Moldova pentru a-i ajuta pe producătorii agricoli să depăşească criza provocată de restricţiile impuse de Rusia. Întrunit în mai multe reuniuni de urgenţă, cabinetul de miniştri al premierului Iurie Leancă a iniţiat o serie de măsuri pentru compensarea şi amortizarea pierderilor, care se vor resimţi cu certitudine în plan economic şi social. Mai întâi, guvernul va aloca circa 20 milioane de lei pentru susţinerea financiară a celor care au înregistrat pierderi de pe urma măsurilor dispuse de Rusia. Totodată, o parte din producţia de legume şi fructe a fost redirecţionată către armată, şcoli şi aşezăminte sociale. Dar „soluţii miraculoase”, după cum se exprima şeful guvernului de la Chişinău, nu există. Sunt necesare strategii noi, care au nevoie, însă, de un anumit timp pentru a da rezultate.

Un sprijin imediat a venit, fireşte, din partea Uniunii Europene şi a SUA, noii parteneri ai Republicii Moldova. Comisarul european pentru extindere şi politica de vecinătate Stefan Füle a evocat posibilitatea ca Acordul de Asociere dintre Republica Moldova şi UE să intre în vigoare mai devreme, adică din luna august, faţă de 1 octombrie, data stabilită iniţial. La rândul lor, comisarii europeni Dacian Cioloş (agricultură şi dezvoltare rurală) şi Karel De Gucht (comerţ) au convenit asupra unor soluţii rapide de facilitare a accesului pe piaţa europeană a unor cantităţi sporite de mere, prune şi struguri din Republica Moldova. Pe această bază, peste 100.000 de tone de fructe moldoveneşti vor putea ajunge pe pieţele vestice. Cheltuielile pentru depozitarea fructelor şi transportul lor în UE vor fi subvenţionate cu circa 13 milioane euro din contul asistenţei bugetare acordate de Comisia Europeană. Alte fonduri ar putea fi alocate prin eforturi concertate ale altor parteneri, cum ar fi Banca Europeană de Investiţii şi Banca Mondială. Măsurile preconizate de UE sunt susţinute intens de România, care, alături de cele trei republici baltice (Estonia, Lituania şi Letonia), se numără între primele ţări care au ratificat Acordul de Asociere UE-Moldova.

Şi Statele Unite ale Americii au reacţionat rapid la nevoile populaţiei moldoveneşti, alocând fonduri suplimentare pentru modernizarea şi diversificarea sectorului agricol din Republica Moldova. În acest an, SUA vor contribui suplimentar cu 10 milioane dolari la programe de dezvoltare economică, care se adaugă celor 2,8 milioane dolari anunţaţi anterior pentru stimularea competitivităţii sectorului privat în agricultură. În plus, programul în curs de derulare, care prevede asistenţă americană pentru dezvoltarea agriculturii Republicii Moldova pe o perioadă de cinci ani (2011-2016), în valoare de 262 milioane de dolari (program anunţat de vicepreşedintele Joe Biden cu ocazia primei sale vizite la Chişinău, în martie 2011), include de asemeni proiecte privind reabilitarea unor sisteme de irigaţii şi acordarea de împrumuturi pentru producătorii agricoli moldoveni. Tot cu sprijin american, Oficiul Naţional al Viei şi Vinului din Republica Moldova a elaborat o strategie care are ca obiectiv principal comercializarea în următorii trei ani a 100.000 de litri de vinuri pe piaţa SUA. Până în prezent, primii zece producători moldoveni de vinuri au reuşit să pătrundă pe această piaţă.

Cap ziarObstacole vechi şi noi. Există, fără îndoială, o viziune comună, realistă, împărtăşită atât de liderii politici de la Chişinău, cât şi de partenerii occidentali, asupra faptului că parcursul european al Republicii Moldova este unul anevoios şi de durată. Unele obstacole erau cunoscute sau anticipate de mai multă vreme. Ele ţin de obstrucţiile Rusiei, de atitudinea antieuropeană a comuniştilor moldoveni, precum şi de separatismul transnistrean şi găgăuz, încurajat în bună măsură tot de fosta metropolă. „Important este – după cum ne spune doamna ambasador Iuliana Gorea-Costin, Înalt reprezentant în guvernul României pentru relaţiile cu Republica Moldova – să fie menţinut cursul proeuropean pe care s-a pornit. Este nevoie, desigur, şi de o schimbare generală de mentalitate, care să faciliteze asimilarea valorilor occidentale”. Toată lumea pare conştientă de dificultăţi şi de durata procesului de integrare europeană. Semnarea Acordului de Asociere, scrie în săptămânalul „Literatura şi Arta” Anatol Petrencu, cunoscut cercetător şi istoric de la Chişinău, reprezintă, neîndoielnic, „un triumf al eforturilor de distanţare de URSS şi urmaşii acesteia… Mult mai importantă va fi, însă, aderarea la UE, iar pentru aceasta este necesar să luptăm toţi cetăţenii Moldovei”.

Pe fundalul de mai sus, se anticipează că apropiata campanie electorală din Moldova pentru alegerile parlamentare, de la 30 noiembrie 2014, va fi una complicată şi tensionată, marcată de presiuni şi oferte tentante din diverse direcţii. Nu trebuie uitat că venirea comuniştilor la putere, în 2001, a fost posibilă pentru că aşteptările cetăţenilor moldoveni, după un deceniu de libertate, nu şi-au găsit împlinirea necesară. O tranziţie prea lungă, presărată de noi condiţionări şi restricţii din toate părţile, poate avea efecte contrare celor urmărite. Un lucru de care par tot mai conştienţi atât liderii proeuropeni de la Chişinău, cât şi ţările din UE şi Statele Unite ale Americii, de care Moldova îşi leagă noul destin.

Ioan C. Popa

Zvârcoliri vinovate

Reporter: editura March - 15 - 2013 Comments Off on Zvârcoliri vinovate

Timpul trece şi steagul secuiesc nu dă pace vecinilor noştri maghiari.

Începem rândurile noastre cu o întrebare elementară: dacă manipularea acestui steag are loc în Transilvania, pe teritoriu românesc, de ce Ungaria vecină, prietenă, ca şi noi membră a Uniunii Europene şi a NATO, continuă seria unor acte ce pot fi definite drept „ provocări antiromâneşti”: steag în chip de drapel înfipt pe clădirea Parlamentului de la Budapesta, acelaşi steag agăţat pe clădiri ale autorităţilor locale din oraşe maghiare, o campanie de trimitere de „steaguri” în localităţi româneşti, organizarea de marşuri cu tentă revizionistă, iar peste toate o campanie de presă deloc prietenoasă?

La urma urmei, aceste acte nu ar putea fi interpretate şi ca un soi de „amestec în treburile interne” ale unui stat din partea celuilalt stat? S-ar putea considera că s-ar nesocoti graniţele actuale, statornicite internaţional şi, ducând gândul mai departe, s-ar putea lăsa impresia că se pofteşte din nou la teritoriul uzurpat altcândva cu ajutorul lui Hitler? S-ar putea interpreta şi aşa… Şi s-ar naşte o întrebare: de ce atunci când apologeţi ai regimului maghiar fac referire la „ţinutul secuiesc”, teritoriu aflat în mijlocul României, şi se referă la „situaţii asemănătoare”, nu uită să amintească de Cataluña şi Ţara Bascilor, pornite, pare-se, spre secesiune, cu alte cuvinte ruperea de ţara istorică de convieţuire seculară? Am mai aminti şi incorecta alăturare, ilogică de altfel, dintre cetăţenia românească acordată supravieţuitorilor populaţiei române trăitoare de secole în Basarabia, precum şi urmaşilor lor de drept, şi modul în care Ungaria răspândeşte în jurul graniţelor sale aşa-numitele „cetaţenii maghiare”, ale „Ungariei istorice” unor cetăţeni ai unor state vecine ce trăiesc în zone cu populaţie maghiară. Nu poate fi interpretat ca o continuare forţată a vechii politici de „maghiarizare”? Ne întrebăm doar…

Până când, oare?, se întreabă, la rândul lor, mai mulţi cititori, care ne-au scris că „noi nu ne amestecăm în treburile interne ale Ungariei vecine. Acelaşi comportament l-am dori şi din partea vecinilor noştri”.

Şi ne permitem să-l contrazicem pe un important coleg, cotidianist titrat, care afirmă, cu calm: Scandalul Steagului Secuiesc a trecut ca şi cum nici nu ar fi fost… el s-a aprins, a ars cu pălălăile unui foc de paie şi s-a stins. Nimic mai fals! Nimic mai periculos! A se reciti filele istoriei…

1Înfruntările lui Lucreţiu Pătrăşcanu cu „noii revizionişti maghiari”

11 iunie 1946. Ministrul de Justiţie, Lucreţiu Pătrăşcanu, a rostit la adunarea publică din Cluj un discurs de răspuns, în numele Guvernului român, la declaraţiile Guvernului ungar. Redăm în rezumat fragmente ce se referă la problemele abordate cu această ocazie.

„… Hotărârea de la Paris n-a făcut decât să constate şi să consfinţească încă o dată acest adevăr, care pentru noi este elementar: Transilvania a aparţinut şi va aparţine Statului român, în întregime… ”

„… Numai cine este dornic să semene în mod inutil şi vinovat vrajbă, numai cine doreşte într-adevăr să tulbure apele şi apoi să pescuiască în aceste ape tulburi, numai acesta poate nega acest adevăr. În cadrul Statului român unitar urmează să trăiască 1 milion şi jumătate de maghiari. Este rezultatul unei evoluţii istorice, pe care ultimele evenimente tragice prin care a trecut atât poporul nostru, cât şi poporul maghiar, nu au făcut decât să-l sublinieze.

Interesul maghiarilor de la noi, care vor urma să trăiască laolaltă cu poporul român, este de a înţelege că nici o agitaţie sterilă, nici un fel de afirmare lipsită de înţeles, goală de înţeles, venită de peste hotare, nu poate schimba situaţia.

Oricine încearcă, autorizat sau nu, să deschidă alte perspective maghiarimii de la noi face un rău serviciu, nu ideii de solidaritate şi de consolidare a Statului român, nu Ţării noastre, dar în primul rând face un deserviciu populaţiei maghiare, pentru că asemenea atitudini, asemenea fluturări de parole nu fac decât să producă tulburări şi să creeze de multe ori o stare de spirit nesănătoasă…”

„… Ce spun oamenii politici maghiari atunci când refuză hotărârea de la Paris? Pe ce tărâm se pun reprezentanţii autorizaţi ai Republicii vecine atunci când nu acceptă trasarea definitivă a hotarelor Transilvaniei aşa cum sunt astăzi? Să spunem lucrurilor pe nume. Asistăm la o nouă ediţie a revizionismului, a unui nou revizionism, dar trebuie să constatăm cu amărăciune şi durere că această nouă ediţie a revizionismului se leagă de tendinţele binecunoscute ale revizionismului trecut, atât de agitat în Ungaria de ieri…” (Sublinierile din text aparţin redacţiei).

( Textul integral al discursului a apărut iniţial la Cluj în ziarul „Tribuna Nouă”, Nr. 182/1946).

28 iulie 2011. Deşi au trecut 65 de ani, minţi întunecate nu se astâmpără şi nu se împacă cu realităţile timpurilor pe care le trăim. Sunt oameni care, culmea ironiei, sunt aleşi pe teritoriul nostru naţional şi îi reprezintă pe români la Uniunea Europeană în înalte funcţii. Este vorba despre Tökes Laszlo şi cei din jurul său, pare-se cu sprijin partizan din afara ţării. Acesta, vicepreşedinte al Parlamentului European,ales în România, care este şi liderul Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania (CNMT), a declarat, între altele, la Universitatea de vară „Tusvanyos”, de la Băile Tuşnad: „… puterea românească dintotdeauna să ceară iertare maghiarilor pentru păcatele pe care le-am suferit în epocile post-Trianon şi post-comunism. Dacă am pierdut teren, atunci cerem în schimbul teritoriilor drepturi, inclusiv autodeterminare limitată şi orice formă de autonomie la nivelul Transilvaniei, în Partium şi în Ţinutul Secuiesc”.

Preşedintele Traian Băsescu a catalogat afirmaţiile premierului ungar, Viktor Orban, pe tema reorganizării teritoriale a României ca fiind neavenite. „Eu cred că niciodată nu va fi momentul ca Ungaria să-şi dea cu părerea care e organizarea administrativă a României. Ungaria are problemele ei destul de mari. Să şi le rezolve acolo. Deci, orice declaraţie de acest gen este neavenită”, a declarat preşedintele la TVR. El a mai spus că regionalizarea nu poate fi sacrificată pentru interesele minorităţii. De asemeni, Crin Antonescu, co-preşedinte al Uniunii Social-Liberale, a declarat: „Domnul Tökes Laszlo a afirmat, în mai multe rânduri, că Tratatul de la Trianon este inacceptabil pentru domnia sa, că apartenenţa Transilvaniei la România este o problemă ce ar trebui remediată. Poziţiile domnului Tökes sunt inacceptabile pentru noi”.

Din „ steag”…„drapel”?

2Februarie 2013. Un steag secuiesc de dimensiuni mari a fost arborat în centrul municipiului Miercurea Ciuc, în faţa Palatului Administrativ, în acordurile imnului secuiesc, în timp ce mai mulţi husari au dat onorul. Cu această ocazie, primarul din Miercurea Ciuc, Raduly Robert Kalman (UDMR) – a spus: „Trăim într-o lume în care limba maghiară a devenit discriminatorie în Miercurea Ciuc. Astăzi este ziua în care trebuie să spunem clar: cunoaşterea limbii maghiare este obligatorie, nu discriminatorie, ci obligatorie în Miercurea Ciuc, începând de la prefect, corespondenţii televiziunilor şi radiourilor româneşti, toată lumea care trăieşte din impozitele secuilor trebuie să ne cunoască limba, limba noastră maternă”. Ministrul Apărării, Mircea Duşa, a replicat dur la această declaraţie. „Nu este posibil ca un asemenea discurs să fie adus în dezbaterea publică, un discurs care mi se pare că se auzea doar pe vremea lui Hitler. De altfel, primarul din Miercurea Ciuc, folosind asemenea invective la adresa românilor, dar şi a maghiarilor din Harghita, deopotrivă, nu face altceva decât să îi învrăjbească pe unii împotriva celorlaţi”, a afirmat oficialul român, care este deputat de Harghita. El a mai spus că va merge la Miercurea Ciuc ca să vadă dacă mai are dreptul să vorbească în limba română sau dacă nu cumva are nevoie de paşaport, relatează „România Liberă”.ro din 26 februarie a.c

De asemeni, a reacţionat şi Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM), care a informat, printr-un comunicat de presă, că încâ din 23 octombrie 2012 a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) în legătură cu abuzuri şi încâlcări ale legislaţiei româneşti.

Revista noastră nu poate fi acuzată de exces de zel, dar nici nu poate trece cu vederea fapte cu semificaţii deosebit de grave, care în alte forme continuă vechi poziţii iredentiste.

Atitudinea cumpătată, reţinută a autoritătilor româneşti demonstrează că nu doresc extinderea conflictului propagandistic cu tentă antiromânească. Nu poate fi uitat parteneriatul strategic dintre ţările noastre, care au aniversat, recent, 10 ani de la semnarea „Declaraţiei privind cooperarea şi parteneriatul strategic româno-ungar pentru Europa secolului XXI”, prilej cu care au fost dezbătute importante probleme ale dezvoltării economico-sociale din cele două ţări. S-a menţionat, totodată, concluzia că discutarea unor astfel de teme sensibile (cum este şi cea a steagului secuiesc, n.n.) trebuie să aibă loc pe „canalul politico-diplomatic”, iar „asumarea unor simbolistici naţionale trebuie făcută în cadrul legislativ din fiecare ţară”. Sub aceleaşi auspicii ale bunelor relaţii bilaterale amintim şi şedinţele comune ale celor două guverne, în care s-au discutat, de fiecare dată, chestiuni serioase ale evoluţiei relaţiilor reciproce.

În acest context de „zvârcoliri” provocate artificial, lideri ai UDMR au condamnat sosirea de extremişti maghiari din diferite zone ale Ungariei, puşi pe harţă şi provocări, inspiraţi de orientarea politicii guvernului Orban, care se amestecă în viaţa şi activitatea cetăţenilor români de etnie maghiară. Astfel, György Frunda a ţinut să sublinieze că „în recentul război al steagurilor dintre cele două guverne, comunitatea maghiară din România este cea pedepsită şi are cel mai mult de pierdut”.