NUMARUL
207-208
Din nefericire, din nou suntem martori ai modului incalificabil în care autoritățile ucrainene tratează minoritățile ...
Reputatul jurnalist și analist de politică externă Corneliu Vlad prezintă publicului un volum de rezonanță ...
Binecunoscutul critic literar și scriitor Eugen Uricaru, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România, este ...
Desigur, acțiunile sale, scrieri ori cuvântări, scrisori etc. i-au atras nemulțumirea administrațiilor, fiindu-i interzisă intrarea ...
Potenţialul ştiinţific al ţării noastre este construit de eminenţi oameni de ştiinţă din diferite domenii ...
profesionalism, reputație, patriotism Societatea românească de astăzi privește spre perioada dintre cele două Războaie Mondiale ca ...
Principiile statutului de neutralitate al unei țări au fost stabilite în secolele al XIX-lea și ...
Marea Neagră etalează încă una din fațetele ei de interes strategic cu mize regionale importante, ...
Susținător al unor proiecte de anvergură, solidar cu nevoile reale ale comunității în perioade dificile, ...
Cea mai importantă organizație internațională din lume, ONU, este direct implicată în eforturile de a ...
Destinul geopolitic al Mării Negre este unul paradoxal. Dacă în istoria modernă, timp de aproape ...
- înfruntarea titanilor La 3 noiembrie 2020, o lume întreagă va urmări alegerile prezidențiale din cea ...
În democrațiile avansate, politicienii reprezintă o elită a societății și se comportă ca atare. Astfel ...
  Ȋn sfârșit, după două „ture” de înaltă tensiune, am ales și noul nostru președinte, în ...
NIRO Investment Group a început lucrările de construcție pentru cel mai înalt hotel din România, ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească

Din nou românii din Ucraina protestează

Reporter: editura October - 11 - 2020 Comments Off on Din nou românii din Ucraina protestează

Din nefericire, din nou suntem martori ai modului incalificabil în care autoritățile ucrainene tratează minoritățile naționale. În cazul nostru, ne referim la populația românească. În urmă cu 13 ani, românii din Ucraina protestau energic împotriva continuării politicii nedrepte ce avea urmări grave asupra învățământului în limba română. Coperta revistei noastre, din data de 17 octombrie 2017 vorbește de la sine: „NU NE FURAȚI LIMBA ROMÂNĂ!”. În mod practic, se pune la cale desființarea sistemului de învățământ românesc, care cuprinde cel puțin 500.000 de elevi, românii fiind cea de-a doua minoritate, după cea rusească. 


Deși de-a lungul anilor Consiliul Național al Românilor din Ucraina a înaintat memorii către autoritățile de la București, în care deplângea încălcarea dreptului la educație în limba română, noi măsuri nu s-au arătat. Din păcate, comparația cu Ungaria și Bulgaria, și ele suportând încălcarea dreptului la limba lor națională, nu ne este deloc favorabilă, deoarece amintitele țări au ajuns la o oarecare înțelegere cu autoritățile din Kiev, în vederea asigurării drepturilor respectivelor comunități. Reprezentanții românilor au acționat în permanență împotriva scoaterii limbii române din școlile frecventate de români, adresându-se cu mai multe prilejuri și autorităților ucrainene, fără să se fi obținut vreun rezultat palpabil.


Concret, românii din Ucraina suportă consecințele unei mai vechi politici a statului vecin, de scoatere a limbilor materne din școlile în care învață și conaționalii noștri. Ungaria și Bulgaria au obținut unele rezultate, minime, în cadrul amintitei reforme teritorial-administrative a Ucrainei, care nu ține seama de faptul că toate aceste minorități ce trăiesc în Ucraina doresc să poată fi sprijinite de statele-mamă. 

În documentul prezentat de Consiliul Național al Românilor există solicitarea expresă ca problema învățământului în limba română să fie rezolvată cel puțin după modelul celei pentru maghiarii din Ucraina, cerându-se în același timp adoptarea unei Declarații a Parlamentului privitoare le Legea educației din țara vecină. Nefiresc este și faptul că Executivul român nu a negociat la timp spații administrative comune pentru vorbitorii de limbă română din Ucraina, după cum arată Consiliul Național al Românilor. De asemenea, se solicită insistent autorităților de la Kiev, printr-un Memoriu, ca raioanele în care românii sunt numeroși – Noua Suliță, Herța, Hlibova, Storojneț – din regiunea Cernăuți să formeze o singură unitate administrativ-teritorială, altfel, drept consecinţă plasarea celor patru raioane în poziții diferite ar determina ca românii să nu mai fie majoritari, din punct de vedere etnic, în niciunul din raioanele populate de ei și astfel să nu mai fie reprezentați nici în foruri decizionale locale. Măsurile luate de guvernarea ucraineană anterioară, în loc să îmbunătățească statutul românilor în privința limbii lor materne, agravează situația interetnică într-un ținut cunoscut a fi unitar altădată ca fiind tolerant. 

România a protestat, alături de Ungaria și în lumina recomandărilor Comisiei de la Veneția, din anul 2018, iar drept urmare, Kievul a dat puțin înapoi, notează mass-media europene, amânând intrarea în vigoare a prevederilor ce se referă la învățământul în limbile minorităților până în anul 2023. 

Această problemă a limbilor minorităților de pe teritoriul Ucrainei continuă să preocupe instituțiile blocului comunitar, cu atât mai mult cu cât statul vecin are ambiții de integrare europeană. 

Regretăm că o țară ca Ucraina, alături de care ne-am aflat de-a lungul istoriei, nu reușește să sprijine dorința minoritarilor de a coexista împreună cu ucraineni, în limitele conștiinței lor naționale. 

Carol Roman 
 
 

O „epidemie continentală” – Singurătatea

Reporter: editura August - 10 - 2020 Comments Off on O „epidemie continentală” – Singurătatea
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți europeni este complet singur și nu are la cine să apeleze în caz de nevoie. Fenomenul este ceea ce a fost denumit de Crucea Roșie ca „o epidemie ascunsă”, actuala evoluție pandemică agravând această stare de lucruri.


În Italia și Luxemburg, 13% dintre adulții trecuți de o anumită vârstă sunt pe deplin singuri. În Germania, autoritățile au decis chiar să treacă la acțiune după ce s-a constatat faptul că în Berlin, jumătate dintre case sunt locuite de câte o singură persoană. În aceste condiții, guvernanții intenționează să legifereze înființarea unui post de Consilier Oficial pentru Singurătate. „În Berlin trebuie să trecem la acest pas. Este nevoie de un angajat cu normă întreagă pentru a coordona proiectele din acest domeniu”, explică Maik Penn, reprezentant al partidului de guvernământ CDU. 

Același aspect a atras atenția, în 2018, premierului de atunci al Marii Britanii, Theresa May, care a decis înființarea unui Minister pentru Singurătate, în condițiile în care 1,2 milioane de britanici sunt izolați social, după cum arată estimările Fundației „New Economics”. 

Nici pentru francezi lucrurile nu stau diferit – 12% din populația Franței fără niciun fel de legături cu familie, prieteni sau colegi. Singurătatea este un fenomen la ordinea zilei și în cele mai avansate societății, în care oamenii se declară fericiți: Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia, Islanda. Potrivit Institutului pentru Fericire de la Copenhaga, singurătatea a ajuns la cote îngrijorătoare și în rândul tinerilor. 
 
 

Întrebări delicate

Reporter: editura November - 16 - 2018 Comments Off on Întrebări delicate
Mai mulți cititori ai revistei noastre, care îndeosebi ne scriu despre impresia pe care le-o lasă articoolele pe care le publicăm, ridică următoarea problemă, în legătură cu aprecierile la adresa rubricii noastre „Spectacolul lumii”, din nr. 185-186, în care imagini din toate colțurile Europei prezintă reacția autorităților de ordine publică la încălcarea normelor civice. Întrebările sună astfel: „Ce măsuri au fost luate în diferite state europene în legătură cu modul în care autoritățile au intervenit cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă, molestări și altele, în timpul unor manifestații?”; „Au fost trași la răspundere reprezentanți ai organelor de ordine?”.

Polițiștii și manifestațiile


Într-o seamă de țări, printre care și Marea Britanie, rămâne la latitudinea forțelor de ordine să implementeze măsuri pentru a restabili ordinea publică. Așa, de pildă, la Londra, cu prilejul Summitului G20, un cetățean a decedat după intervenția Poliției călare. Un ofițer a fost acuzat de ucidere și găsit nevinovat. (din studiul comparativ asupra legislației privind libertatea adunărilor pașnice, publicat sub egida Comisiei Europene, la cererea Comisiei de la Veneția, în anul 2014)



Un Raport al „Amnesty International” a pus în evidență faptul că brutalitatea Poliției din Grecia față de manifestanți a fost adesea disproporționată. Un asemenea exemplu a fost comportamentul forțelor de ordine față de manifestanți în 2014, care au folosit spray-urile cu substanțe iritante de la mică distanță, comițând și alte abuzuri față de protestatari pașnici. Față de ofițerii și polițiștii care au acționat în acest mod nu a fost luată nicio măsură punitivă. 



În Spania, în ultimii ani, Poliția s-a dezlănțuit față de manifestanți pașnici la Madrid și Barcelona. Imaginile au arătat în mai multe ocazii bastoane aplicate protestatarilor în plină figură, gloanțe de cauciuc și spray iritant, precum și alte acte de represiune, considerate disproporționate dat fiind caracterul pașnic al demonstrațiilor. Chiar dacă toate acestea au stârnit oprobriul opiniei publice din Spania, din anul 2016, prin reforma legilor siguranței publice și modificările aduse Codului Penal se conferă deplină libertate Poliției să ia măsurile pe care le consideră necesare atunci când este vorba despre manifestații, mitinguri și proteste, inclusiv dacă se constată „lipsă de respect la adresa organelor de ordine.



Pe de altă parte, în alte țări occidentale se constată o cu totul altă atitudine față de organele de ordine care intervin cu brutalitate. Astfel, în Danemarca, în anul 2012, Curtea de Apel a decis că Poliția a încălcat o lege împotriva abuzurilor și alte prevederi legate de libertatea de adunare pașnică după ce, în 2009, au avut loc arestări masive cu ocazia protestelor ocazionate de Conferința Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice, de la Copenhaga. De altfel, în această țară funcționează un corp independent de control al activității Poliției, care analizează plângerile la adresa instituției și care îi poate trage la răspundere pe responsabilii cu ordinea publică ce comit abuzuri.

Mai consemnăm că în timpul unor proteste care au avut loc la Toronto, în Canada, cu ocazia Summitului G-20 din anul 2010, Poliția a utilizat gaze lacrimogene, gloanțe de cauciuc și spray-uri cu substanțe iritante împotriva manifestanților. Cei afectați, inclusiv jurnaliști, și-au scos certificate medico-legale, iar în urma procesului care a avut loc a fost condamnat aspru un ofițer, pentru utilizarea excesivă a forței. 

Redacția noastră a răspuns cititorilor potrivit documentelor unor prestigioase organisme internaționale

Ce zidim…

Reporter: editura May - 3 - 2011 Comments Off on Ce zidim…

Atunci când România a fost admisă în Uniunea Europeană, după numeroase eforturi și oarecari restrângeri pentru a se respecta legea europeană, unii, puțini sau chiar mulți, au înțeles eronat că de-acum înainte totul va merge ca pe roate, toți vom atinge recorduri de bunăstare și vom fi feriți de neplăceri. Despre implicarea noastră efectivă se vorbea mai puțin. Dar chiar de la primii pași pe care i-am făcut în UE am fost averizați, corect și loial, că fără o dezvoltare proprie bine gândită, care să țină seama de posibilitățile pe care le are țara noastră, nu vom reuși mai nimic. Ajutor vom primi la caz de nevoie – după cum s-a și văzut! – dar și acest ajutor va trebui returnat într-o formă sau alta prin cotizații, prin contribuții obligatorii, prin dobânzi etc., etc. Țările mai dezvoltate, deci și mai bogate, oferă, dar doresc să și primească înapoi la rândul lor, ceea ce, la urma urmelor, este foarte drept. Uniunea Europeană ne-a primit cu brațele deschise nu pentru a deveni o belea pe capul țărilor dornice de performanțe.

Și a venit criza economică, ale cărei semne fuseseră reperate mai de mult, dar unii, printre care și noi, nu le-am luat în seamă. Consumismul a continuat, lumea s-a înfruptat dintr-o bunăstare aparentă și a urmat și ziua socotelilor. Acum ne aflăm într-o situație grea, acesta este adevărul. Criza este trecută mai mult pe spatele populației sărace, plătitoare de impozite, care se chinuie la cozi să-și achite taxele cuvenite statului, în mod pilduitor pentru întreaga societate. Nu ne propunem să judecăm pe nimeni în mod special. Dar dacă prin măsurile luate de autoritățile statului criza va fi depășită azi sau mâine, totuși vor rămâne în urmă mari sechele omenești. După cum spunea Mircea Cărtărescu recent – “Cine le va da înapoi milioanelor de români anii furați? Cine va răscumpăra umilința pauperizării acestor oameni care nu sunt cu nimic vinovați de ceea ce s-a abătut asupra lor?” Încât te întrebi, pe bună dreptate, cum de nu s-a izbutit realizarea unui consens național pentru conceperea și întocmirea unui plan de măsuri care să ușureze greul ce apasă asupra națiunii. Avem asemenea planuri? Sau măsuri radicale susținute plenar de întreaga societate? Unii se vor grăbi să răspundă că DA, avem, iar cei ce-i înfruntă zilnic vor spune că NU.

Să-l privim pe unul din “cei mari” din Europa, adică Germania, motor al economiei care, din grijă pentru viața și destinul populației sale a luat măsuri pentru închiderea a opt centrale nucleare până la sfârșitul acestui an, iar celelalte nouă centrale rămase vor fi închise până la sfărșitul deceniului. Aceste măsuri sunt luate în pofida faptului că renunțarea la energia nucleară lovește din plin profiturile marilor companii de utilități RWE, E.ON, EnBW și Vattenfall. În schimb, Comisia Europeană a dispus ca minele de cărbuni viabile să nu fie închise, deocamdată, până în anul 2018. La noi vor trebui să fie închise peste câțiva ani trei din cele șapte mine de cărbuni din Valea Jiului, în timp ce umblăm să dezvoltăm centrala nucleară de la Cernavodă!

Ieșirea reală din criză ar putea să aibă loc doar după ce s-ar înțelege că nu poate merge la infinit jocul “de-a democrația”, în care un partid sosit la putere demontează tot ceea ce a făcut rivalul său aflat la putere – poate lucruri bune, care ar trebui întrupate în evoluția generală a țării. Chiar nu putem să zidim nimic trainic cu toții, împreună? Prin continua măcinare a puterilor națiunii nu facem decât să menținem efectele crizei și să fim arătați în continuare în străinătate după vechi șabloane ce circulă în Occident: “Românii nu sunt buni decât să se mănânce între ei”.

 

Carol Roman