NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

O „epidemie continentală” – Singurătatea

Reporter: editura August - 10 - 2020 Comments Off on O „epidemie continentală” – Singurătatea
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți europeni este complet singur și nu are la cine să apeleze în caz de nevoie. Fenomenul este ceea ce a fost denumit de Crucea Roșie ca „o epidemie ascunsă”, actuala evoluție pandemică agravând această stare de lucruri.

În Italia și Luxemburg, 13% dintre adulții trecuți de o anumită vârstă sunt pe deplin singuri. În Germania, autoritățile au decis chiar să treacă la acțiune după ce s-a constatat faptul că în Berlin, jumătate dintre case sunt locuite de câte o singură persoană. În aceste condiții, guvernanții intenționează să legifereze înființarea unui post de Consilier Oficial pentru Singurătate. „În Berlin trebuie să trecem la acest pas. Este nevoie de un angajat cu normă întreagă pentru a coordona proiectele din acest domeniu”, explică Maik Penn, reprezentant al partidului de guvernământ CDU. 

Același aspect a atras atenția, în 2018, premierului de atunci al Marii Britanii, Theresa May, care a decis înființarea unui Minister pentru Singurătate, în condițiile în care 1,2 milioane de britanici sunt izolați social, după cum arată estimările Fundației „New Economics”. 

Nici pentru francezi lucrurile nu stau diferit – 12% din populația Franței fără niciun fel de legături cu familie, prieteni sau colegi. Singurătatea este un fenomen la ordinea zilei și în cele mai avansate societății, în care oamenii se declară fericiți: Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia, Islanda. Potrivit Institutului pentru Fericire de la Copenhaga, singurătatea a ajuns la cote îngrijorătoare și în rândul tinerilor. 
 
 

Întrebări delicate

Reporter: editura November - 16 - 2018 Comments Off on Întrebări delicate
Mai mulți cititori ai revistei noastre, care îndeosebi ne scriu despre impresia pe care le-o lasă articoolele pe care le publicăm, ridică următoarea problemă, în legătură cu aprecierile la adresa rubricii noastre „Spectacolul lumii”, din nr. 185-186, în care imagini din toate colțurile Europei prezintă reacția autorităților de ordine publică la încălcarea normelor civice. Întrebările sună astfel: „Ce măsuri au fost luate în diferite state europene în legătură cu modul în care autoritățile au intervenit cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă, molestări și altele, în timpul unor manifestații?”; „Au fost trași la răspundere reprezentanți ai organelor de ordine?”.

Polițiștii și manifestațiile


Într-o seamă de țări, printre care și Marea Britanie, rămâne la latitudinea forțelor de ordine să implementeze măsuri pentru a restabili ordinea publică. Așa, de pildă, la Londra, cu prilejul Summitului G20, un cetățean a decedat după intervenția Poliției călare. Un ofițer a fost acuzat de ucidere și găsit nevinovat. (din studiul comparativ asupra legislației privind libertatea adunărilor pașnice, publicat sub egida Comisiei Europene, la cererea Comisiei de la Veneția, în anul 2014)



Un Raport al „Amnesty International” a pus în evidență faptul că brutalitatea Poliției din Grecia față de manifestanți a fost adesea disproporționată. Un asemenea exemplu a fost comportamentul forțelor de ordine față de manifestanți în 2014, care au folosit spray-urile cu substanțe iritante de la mică distanță, comițând și alte abuzuri față de protestatari pașnici. Față de ofițerii și polițiștii care au acționat în acest mod nu a fost luată nicio măsură punitivă. 



În Spania, în ultimii ani, Poliția s-a dezlănțuit față de manifestanți pașnici la Madrid și Barcelona. Imaginile au arătat în mai multe ocazii bastoane aplicate protestatarilor în plină figură, gloanțe de cauciuc și spray iritant, precum și alte acte de represiune, considerate disproporționate dat fiind caracterul pașnic al demonstrațiilor. Chiar dacă toate acestea au stârnit oprobriul opiniei publice din Spania, din anul 2016, prin reforma legilor siguranței publice și modificările aduse Codului Penal se conferă deplină libertate Poliției să ia măsurile pe care le consideră necesare atunci când este vorba despre manifestații, mitinguri și proteste, inclusiv dacă se constată „lipsă de respect la adresa organelor de ordine.



Pe de altă parte, în alte țări occidentale se constată o cu totul altă atitudine față de organele de ordine care intervin cu brutalitate. Astfel, în Danemarca, în anul 2012, Curtea de Apel a decis că Poliția a încălcat o lege împotriva abuzurilor și alte prevederi legate de libertatea de adunare pașnică după ce, în 2009, au avut loc arestări masive cu ocazia protestelor ocazionate de Conferința Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice, de la Copenhaga. De altfel, în această țară funcționează un corp independent de control al activității Poliției, care analizează plângerile la adresa instituției și care îi poate trage la răspundere pe responsabilii cu ordinea publică ce comit abuzuri.

Mai consemnăm că în timpul unor proteste care au avut loc la Toronto, în Canada, cu ocazia Summitului G-20 din anul 2010, Poliția a utilizat gaze lacrimogene, gloanțe de cauciuc și spray-uri cu substanțe iritante împotriva manifestanților. Cei afectați, inclusiv jurnaliști, și-au scos certificate medico-legale, iar în urma procesului care a avut loc a fost condamnat aspru un ofițer, pentru utilizarea excesivă a forței. 

Redacția noastră a răspuns cititorilor potrivit documentelor unor prestigioase organisme internaționale

Ce zidim…

Reporter: editura May - 3 - 2011 Comments Off on Ce zidim…

Atunci când România a fost admisă în Uniunea Europeană, după numeroase eforturi și oarecari restrângeri pentru a se respecta legea europeană, unii, puțini sau chiar mulți, au înțeles eronat că de-acum înainte totul va merge ca pe roate, toți vom atinge recorduri de bunăstare și vom fi feriți de neplăceri. Despre implicarea noastră efectivă se vorbea mai puțin. Dar chiar de la primii pași pe care i-am făcut în UE am fost averizați, corect și loial, că fără o dezvoltare proprie bine gândită, care să țină seama de posibilitățile pe care le are țara noastră, nu vom reuși mai nimic. Ajutor vom primi la caz de nevoie – după cum s-a și văzut! – dar și acest ajutor va trebui returnat într-o formă sau alta prin cotizații, prin contribuții obligatorii, prin dobânzi etc., etc. Țările mai dezvoltate, deci și mai bogate, oferă, dar doresc să și primească înapoi la rândul lor, ceea ce, la urma urmelor, este foarte drept. Uniunea Europeană ne-a primit cu brațele deschise nu pentru a deveni o belea pe capul țărilor dornice de performanțe.

Și a venit criza economică, ale cărei semne fuseseră reperate mai de mult, dar unii, printre care și noi, nu le-am luat în seamă. Consumismul a continuat, lumea s-a înfruptat dintr-o bunăstare aparentă și a urmat și ziua socotelilor. Acum ne aflăm într-o situație grea, acesta este adevărul. Criza este trecută mai mult pe spatele populației sărace, plătitoare de impozite, care se chinuie la cozi să-și achite taxele cuvenite statului, în mod pilduitor pentru întreaga societate. Nu ne propunem să judecăm pe nimeni în mod special. Dar dacă prin măsurile luate de autoritățile statului criza va fi depășită azi sau mâine, totuși vor rămâne în urmă mari sechele omenești. După cum spunea Mircea Cărtărescu recent – “Cine le va da înapoi milioanelor de români anii furați? Cine va răscumpăra umilința pauperizării acestor oameni care nu sunt cu nimic vinovați de ceea ce s-a abătut asupra lor?” Încât te întrebi, pe bună dreptate, cum de nu s-a izbutit realizarea unui consens național pentru conceperea și întocmirea unui plan de măsuri care să ușureze greul ce apasă asupra națiunii. Avem asemenea planuri? Sau măsuri radicale susținute plenar de întreaga societate? Unii se vor grăbi să răspundă că DA, avem, iar cei ce-i înfruntă zilnic vor spune că NU.

Să-l privim pe unul din “cei mari” din Europa, adică Germania, motor al economiei care, din grijă pentru viața și destinul populației sale a luat măsuri pentru închiderea a opt centrale nucleare până la sfârșitul acestui an, iar celelalte nouă centrale rămase vor fi închise până la sfărșitul deceniului. Aceste măsuri sunt luate în pofida faptului că renunțarea la energia nucleară lovește din plin profiturile marilor companii de utilități RWE, E.ON, EnBW și Vattenfall. În schimb, Comisia Europeană a dispus ca minele de cărbuni viabile să nu fie închise, deocamdată, până în anul 2018. La noi vor trebui să fie închise peste câțiva ani trei din cele șapte mine de cărbuni din Valea Jiului, în timp ce umblăm să dezvoltăm centrala nucleară de la Cernavodă!

Ieșirea reală din criză ar putea să aibă loc doar după ce s-ar înțelege că nu poate merge la infinit jocul “de-a democrația”, în care un partid sosit la putere demontează tot ceea ce a făcut rivalul său aflat la putere – poate lucruri bune, care ar trebui întrupate în evoluția generală a țării. Chiar nu putem să zidim nimic trainic cu toții, împreună? Prin continua măcinare a puterilor națiunii nu facem decât să menținem efectele crizei și să fim arătați în continuare în străinătate după vechi șabloane ce circulă în Occident: “Românii nu sunt buni decât să se mănânce între ei”.

 

Carol Roman