NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Impresii lapidare din Aşgabat…

Reporter: editura November - 19 - 2011 Comments Off on Impresii lapidare din Aşgabat…

Am ajuns la Aşgabat într-o dimineaţă destul de rece din această toamnă. Chiar de la început, ghidul pus la dispoziţie din partea Târgului Internaţional de carte şi reviste la care fusesem invitat mi-a descifrat, pe un ton binevoitor, semnificaţia oraşului. Mă aflam în „Oraşul iubirii”, potrivit traducerii. Şi într-adevăr, acest oraş, cu o populaţie de peste 600.000 de locuitori, te îndeamnă să-l iubeşti, ca să traducem în felul nostru denumirea. Centrul oraşului, fascinant, îndeosebi la orele înserării, acoperit de o iluminaţie insistentă, afişează o modernitate acomodată la gustul oriental. Alternează blocuri înalte, adevărate palate ce se întind pe suprafeţe impresionante, realizate mai cu seamă în anii de după obţinerea independenţei Turkmenistanului – anul 1911, când, printr-un referendum, turkmenii au votat în unanimitate pentru ieşirea din cadrul URSS. Amintesc aici, fugar, Parlamentul (Medjlisul), Ministerul Apărării, Teatrul Naţional şi, în mod special, Palatul Prezidenţial, ca şi sediul Guvernului.

Am întâlnit oameni aflaţi sub presiunea cotidianului. Preocupările tradiţionale se îmbină cu cele dedicate dezvoltării industriale a ţării, şi în primul rând mă refer la industria extractivă a gazului (un zăcământ gazeifer din Turkmenistan include rezerve de până la 21.000 de miliarde de metri cubi de gaze, situându-se pe locul al doilea ca mărime în lume). Drept să fiu, nu am întâlnit vreun chip mohorât ori abătut. Cineva m-a lămurit că, potrivit vechii tradiţii turkmene, oamenii sunt sfătuiţi să lase la o parte grijile şi supărările. În sediul Palatului Expoziţiei, în care a avut loc amintitul Târg internaţional, un panou plasat în centrul incintei glăsuia astfel: „Învaţă să scrii supărările tale pe nisip şi să încrustezi bucuriile tale în piatră”.

Imaginea străzii alcătuieşte un tablou divers. Bărbaţii tineri şi chiar vârstnici preferă portul european, în timp ce majoritatea femeilor poartă tradiţionala rochie lungă, pe al cărei piept se înşiruie meşteşugite lucrări din dantele viu colorate, asortate cu mărgele şi pietricele semipreţioase. Am întâlnit şi persoane mai în vârstă, bărbaţi înconjuraţi de masive bărbi albe impresionante, de sub care străluceau ochi vii, deschişi spre realităţile vieţii şi care, parcă, aduceau sclipiri de altădată. De altfel, în Turkmenistan, persoanele care au ajuns la vârsta de 63 de ani, considerată „vârsta proorocului”, sunt respectate în mod deosebit, deoarece se consideră că au acumulat în viaţă multă înţelepciune. Un asemenea venerabil om m-a întrebat, în timp ce vizita un pavilion, ce anume cunosc despre ţara sa. Am tăcut jenat. Sesizând momentul de suspans, a încercat să mă clarifice şi mi-a vorbit intempestiv despre arta covoarelor  turkmene, faimoasă în întreaga lume, parte a moştenirii culturale tradiţionale. Mi-a amintit o veche înţelepciune populară, ce spune că „apa este viaţa turkmenului, calul sunt aripile sale, iar covorul este sufletul turkmenilor”. Ne-am preumblat împreună în muzeul covorului din Aşgabat, unde erau expuse unele dintre cele mai reprezentative modele, covoare – unicat, peste 1.000 de exemplare. Am rămas profund impresionat de giganticul covor de 193,5 metri pătraţi, la care au lucrat 40 de femei în perioada anilor de război 1941-1942, şi care în 1992 a fost denumit „Turkmen kalbi” („Sufletul turkmenilor”). În 1996 dominaţia acestuia a fost depăşită de un al doilea covor gigant, de 266 de metri pătraţi, „Turkmenbashi” şi de un al treilea, de 294 de metri pătraţi, denumit „Preşedintele”, expus, însă, la Palatul Congreselor, „Ruhaet”, din Aşgabat. În Cartea Recordurilor, Guinness Book, este înregistrat „Campionul”, un covor de 301 metri pătraţi, de 1.200 kilograme, cu 304.000 de noduri pe metru pătrat. Ornamentele reproduc străvechiul model „Gushli”, în care predomină culoarea roşie, iar în partea de jos este înscris „Secolul XXI – secolul de aur al poporului turkmen”.

Cu altă ocazie, mi s-a vorbit despre faima calului turkmen pe nume „Ahaltekin”, calul deşertului, „bun naţional”. Se spune că chiar renumitul „Bucefal”, calul lui Alexandru Macedon, ar fi unul din strămoşii cailor ahaltekini… Legătura dintre om şi cal am întâlnit-o la tot pasul şi este evidenţiată mai cu seamă în folclorul local, ca de altfel şi în cel central asiatic. Se condideră că faima acestor cai a dus în lume numele turkmenilor. Astfel, Ţarul Petru I a avut un grajd în care dominau caii ahaltekini, potcoviţi cu potcoave de argint. Şi în vremurile moderne, caii din acestă rasă au fost dăruiţi unor personalităţi, printre care Stalin, Elţîn şi Putin. Şi regina Elisabeta a primit doi mânji în dar de la Nikita Hruşciov.

Nu pot încheia aceste rânduri fără să amintesc de superba Expoziţie a Cărţii, realizată la cel de-al VI-lea Târg Internaţional, în care, printre standurile puse la dispoziţie de organizatori, cu participanţi cu precădere din Europa şi din SUA, s-a aflat şi cel al revistei şi editurii „Balcanii şi Europa”, care a fost onorată cu o distincţie. Din păcate, impresiile noastre nu au putut fi formate şi din cunoaşterea altor obiective turistice, ci mai mult din frunzărirea unor cărţi, reviste şi pliante, deoarece aproape tot timpul ne-am aflat în somptuoasa incintă a acestei frumoase expoziţii, în care, pretutindeni, domina în fotografii mari, color, actualul preşedinte al ţării, Gurbanguli Berdîmuhamedov, în ipostaze din care se descifra admiraţia poporului său.

Carol Roman