NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Prezenţa aromânilor în Peninsula Balcanică

Reporter: editura September - 26 - 2013 Comments Off on Prezenţa aromânilor în Peninsula Balcanică

interviu cu profesorul Tănase Bujduveanu, cercetător şi realizator al unor importante studii în acest domeniu

1Publicistul, istoricul şi profesorul Tănase Bujduveanu şi-a dedicat numeroşi ani studiului civilizaţiei şi culturii aromânilor. Pe linia unor preocupări constante se înscriu lucrările sale, pentru cei interesaţi de problema extrem de serioasă şi pasionantă a prezenţei aromânilor în Peninsula Balcanică, din cele mai vechi timpuri până în prezent. Demersul acestuia este lăudabil nu doar pentru consecvenţa cu care îşi caută identitatea între volutele nebuloase ale istoriei neamurilor din preistoria Peninsulei Balcanice, ci şi pentru invitaţia pe care o face fiecare carte a sa la aprofundarea unei dimensiuni a spiritualităţii noastre arhaice, puţin cunoscute şi cel mai adesea neglijate.

– Ce aţi creat în ultima vreme?

– În perioada anilor 2012-2013 am realizat şi publicat patru studii referitoare la Peninsula Balcanică. „Tradiţii alimentare la aromâni şi meglenoromâni” dezvoltă o temă din activitatea pastorală a aromânilor şi meglenoromânilor. Cartea prezintă mărturii referitoare la tradiţii alimentare din perioada veche şi până în zilele noastre, cu referire la tradiţia creşterii animalelor, cultivării pământului, alimentaţiei. Facem precizarea că vocabularul din acest domeniu este majoritar latin, având în vedere originea acestor populaţii în romanitatea orientală la fel cu a românilor din nordul Dunării.

2.ibrahim-themoAl doilea studiu se intitulează „Ibrahim Themo, personalitate a lumii balcanice” şi este conceput pentru a oferi date despre viaţa şi activitatea unui politician revoluţionar şi om de cultură. Tematica lucrării atinge diferite planuri, având ca scop cunoaşterea evoluţiei acestui patriot balcanic, influenţa exercitată în plan spiritual, politic, social, posibilităţile de adaptare la noile conjuncturi şi dorinţa aplicării unor schimbări majore.

Un simbol al credinţei creştine – Crucea în frunte” este cel de-al treilea studiu. În straie cusute cu fireturi din aur şi argint, cu părul strâns în frizuri înalte sau cu cosiţe împletite, mers vioi, legănat, femeile aromânce au un semn distinct, anume semnul crucii, realizat între sprâncene ca o insignă de foc.

De la sfârşitul secolului al XIX-lea până după primul război mondial – când Imperiul Otoman se retrage din Balcani – obiceiul tatuării crucii în frunte scade în intensitate. Fetele aflate în zonele rurale îl fac ca semn de podoabă, iar astăzi este întâlnit mai rar, la femeile în vârstă. După cel de-al doilea război mondial, datorită noilor condiţii sociale, obiceiul tatuări crucii în frunte nu se mai practică.

Romanitatea Balcanică şi Civilizaţia Aromânilor” prezintă aromânii din Peninsula Balcanică, formarea şi evoluţia lor istorică în acestă zonă sud-europeană. Aromânii, ca parte integrantă a spaţiului românesc carpato-danubiano-pontico-balcanic, urmaşi ai tracilor romanizaţi, au supravieţuit vicisitudinilor istoriei (războaie, năvăliri barbare, formarea şi prăbuşirea unor imperii), deseori sprijiniţi de românii din stânga Dunării.

Aceste studii beneficiază de versiuni în limbile franceză şi engleză, iar cartea referitoare la Ibrahim Themo are versiuni şi în albaneză şi turcă.

– Ce aveţi pe masa de lucru?

– Lucrez la două studii referitoare la legăturile României cu lumea scandinavă, despre prezenţa suedezilor şi a finlandezilor în zona spaţiului carpato-danubiano-pontic şi chiar în Balcani, dar şi despre prezenţa românilor în aceste ţări. Legăturile complexeromâno-scandinave – economice, politice şi culturale – reprezintă un argument al relaţiilor permanente existente între popoare care au luptat pentru valori umane eterne – libertatea, independenţa, democraţia – şi între care au existat şi există multiple conexiuni.

3Prezentăm vechi şi profunde legături între naţiuni atât de îndepărtate geografic, dar atât de apropiate prin valorile culturale şi de civilizaţie pe care le promovează. Reprezentanţii lor au conferit, de-a lungul timpului, entităţilor cărora le aparţin acea dimensiune europeană mai mult decât oricând şi care înseamnă un spaţiu şi un sistem comun de valori.

Lucrările în limba română au versiuni în limbile franceză şi engleză, accesibile cercetătorilor străini specializaţi în cultura, civilizaţia scandinavă şi a legăturilor cu Europa de sud-est.

– Proiecte?

– Am primit invitaţia de la Departamentul de limbi şi literaturi romanice de la Facultatea de Filologie „Blaze Koneski”, din Skopje, Macedonia, de a participa la realizarea unui volum aniversar dedicat unui mare lingvist balcanic şi european, meglenoromân, cu numele Petar Atanasov, de altfel prieten al poporului român. Voi onora acest volum cu o temă adecvată, balcanică.

De ce unii aromâni nu vor să fie… români

Reporter: editura May - 3 - 2011 Comments Off on De ce unii aromâni nu vor să fie… români

-O falsă dispută, promovată de interese meschine-

Intenţia anunţată de preşedintele Traian Băsescu, în plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, pe 27 ianuarie a. c., de a face demersurile de recunoaştere a aromânilor ca minoritate românească în ţările balcanice a stârnit proteste vehemente la nivelul „Consiliului Makedonarmânjilor” (CMA), organizaţie care are ca obiectiv recunoaşterea aromânilor ca popor regional din Balcani. „Vom întreprinde demersuri în vederea recunoaşterii statutului de minoritate românească pentru aromâni, vlahi, istroromâni şi meglenoromâni. Prin tratate şi acorduri bilaterale ne-am asumat în mod deschis interesul faţă de comunităţile româneşti din vecinătate”, a spus preşedintele României, spre indignarea organizaţiilor neo-aromâniste, care susţin că aromânii nu sunt parte a poporului român şi cer recunoaşterea lor ca minoritate naţională. Fondurile pe care minorităţile naţionale le primesc de la stat şi reprezentarea de drept în Parlamentul României sunt mize importante pentru cei care susţin această poziţie.

După  o întrunire la Bucureşti, „Consiliul Makedonarmânjilor” a organizat conferinţe de presă în Capitală, dar şi la Constanţa, pentru a-şi exprima dezacordul faţă poziţia oficială exprimată de preşedintele ţării. Nu vom accepta niciodată să fim consideraţi români de peste hotare!”, au anunţat reprezentanţii celor care cer recunoaşterea aromânilor ca popor regional din Balcani, sub numele de „makedonarmânji”. Asociaţia „Comunitatea Armânjilor din România” (ACAR) este condusă de Stere Samara şi Stere Beca, preşedinte, respectiv secretar general, care susţin cu tărie această poziţie. Stere Samara este un om de afaceri constănţean, iar Stere Beca este fostul secretar al primăriei de la Valu lui Traian (care a fost condamnat definitiv pentru corupţie, la doi ani de închisoare, cu suspendarea executării pedepsei). Obiectivul ACAR este recunoaşterea „armânjilor” ca minoritate naţională în România, deşi stabilirea aromânilor în Ţara-Mamă, în perioada 1926 – 1938, s-a făcut prin colonizările succesive din Cadrilater şi apoi din Dobrogea, în baza faptului că aceştia se considerau etnici români („români balcanici”) şi au fost recunoscuţi ca atare de autorităţile române.

Stere Samara susţine că aromânii trebuie să beneficieze de sprijinul material datorat minorităţilor naţionale de către România. Acesta se referă, adesea, la procesul pe care „Comunitatea Armânjilor” îl are cu statul român, pentru primirea în Consiliul Naţional al Minorităţilor şi declară în mod curent că va ajunge până la CEDO dacă instanţele româneşti nu le vor da dreptate „armânjilor”. „Vom ajunge şi în situaţia de a acuza guvernul român de un  proces de asimilare a aromânilor”, ameninţă el. Se solicită înfiinţarea de şcoli ale „minorităţii” şi predarea „limbii armâne”  ca limbă maternă în şcolile româneşti, precum şi sprijinirea cu bani, aşa cum sunt sprijiniţi turcii, tătarii, maghiarii şi alte etnii. De asemenea, Samara consideră că Academia Română, care emite sentinţa ştiinţifică a românităţii aromânilor, este o instituţie politizată.

Reacţia intelectualilor aromâni din România este pe deplin justificată. Astfel, actorul Ion Caramitru, preşedintele Societăţii de Cultură Macedo-Română, societate înfiinţată în 1879, este de cealaltă parte a baricadei în „chestiunea aromânească”. El condamnă aceste pretenţii de a presa preşedintele României să nege faptul – recunoscut pe baza unor dovezi istorice şi ştiinţifice – că aromânii sunt dintre primii români. „Ce vor să pună în loc aceşti indivizi? Este foarte clar că «Armânjia» nu există, iar pretenţia lor de a se declara minoritate naţională în România ne-ar transforma într-un popor migrator, fără o Ţară-Mamă. Toată istoria României, în care aromânii au jucat roluri atât de importante, ar deveni caducă. Ei nu se gândesc că, dacă nu ar fi fost şcolile şi bisericile româneşti din Balcani, la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului XX, aromânitatea ar fi dispărut din nou. Oriunde au trăit, aromânii au ştiut că au o patrie mamă, au ştiut că dacă învaţă româneşte pot să se stabilească  în România, au fost chemaţi în 1925 să se stabilească în Cadrilater, iar printre aceia care vor acum să se autointituleze minoritate naţională în România, sunt şi cei care au beneficiat de despăgubiri din partea statului român pentru terenurile pierdute de înaintaşii lor prin cedarea Cadrilaterului. Şi printre ei mai sunt nepoţii şi strănepoţii celor care au luptat pentru românitate. Preşedintele a procedat perfect logic şi normal. România nu-şi poate permite să nege o realitate istorică, aceea că aromânii sunt români de sute şi sute de ani. Iar dacă pentru această organizaţie, «Comunitatea Armână din România», istoria nu contează, atunci pot să  bănuiesc că intervenţia lor are alt scop, exterior intereselor României.

Referindu-se la procesul pe care organizaţia l-a intentat Guvernului României, Ion Caramitru a informat că asociaţia neo-aromânistă l-a pierdut. „Era normal să-l piardă, pentru că ei voiau să intre în Consiliul Naţional al Minorităţilor în care, prin lege, nu intră decât minorităţile naţionale recunoscute ca atare de statul român. Cum să intre în acest consiliu, dacă nu sunt minoritate?” . De altfel, în acest proces, intervenient de partea Guvernului României a fost Societatea de Cultură Macedo-Română, condusă de Ion Caramitru.

Profesorul Nestor Bardu, cunoscut specialist în materie şi secretar al Asociaţiei Aromâne din Dobrogea „Picurarlu de la Pind”, spune că, situându-se în afara ştiinţei, ceea ce fac  membrii „Consiliului Makedonarmânjilor” este consecvent cu ceea ce au mai făcut. „Noi ne luptăm cu ei (chiar în instanţă) încă de când au început să vehiculeze aceste idei, care n-au nici o legătură cu realitatea, cu ştiinţa, cu istoria. Nu e nici un lingvist, nici un om de ştiinţă reputat care să susţină teoria lor. Îl tot citează pe Cicerone Poghirc, însă şi acesta se contrazice. Este foarte limpede pentru toată lumea că ei sunt cei care nu vor să accepte o realitate evidentă. Şi, în momentul în care nu vor să accepte realitatea istorică, este foarte clar că fac jocuri murdare, care nu sunt româneşti şi nu sunt nici măcar aromâneşti”.

Iar Aurel Papari, preşedintele Fundaţiei Cultural-Ştiinţifice Aromâne „Andrei Şaguna” şi rector al Universităţii cu acelaşi nume din Constanţa, a accentuat graba şi precipitarea cu care „Consiliul Makedonarmânjilor” a reacţionat la declaraţiile româneşti de la Consiliul Europei.  El consideră că iniţiativa preşedintelui este „în mod plenar categorică”. „În sfârşit, are o atitudine tranşantă faţă de această problemă foarte delicată!” , a mai spus Papari, manifestându-şi satisfacţia. Aurel Papari crede că majoritatea aromânilor din România sunt oameni cu capul pe umeri, ştiu care este originea lor şi sunt de acord cu demersurile prezidenţiale. „Foarte puţini dintre participanţii la evenimentele organizate de ACAR sunt de acord sau cunosc cu adevărat ideologia promovată de această asociaţie”, susţine Aurel Papari.

(Articol realizat pe baza materialelor şi informaţiilor difuzate de Agenţia Hotnews)

casetă


● Organizaţiile neo-aromâniste susţin că aromânii nu sunt parte a poporului român şi cer recunoaşterea lor ca minoritate naţională în România.


● Fondurile pe care minorităţile naţionale le primesc de la stat şi reprezentarea de drept în Parlamentul României sunt mize importante pentru reprezentanţii neo-aromânilor.


● „Pretenţia lor de a se declara minoritate naţională în România ne-ar transforma într-un popor migrator, fără o Ţară-Mamă” (Ion Caramitru, preşedintele Societăţii de Cultură Macedo-Română)


● „Este foarte clar că fac jocuri murdare, care nu sunt româneşti şi nu sunt nici măcar aromâneşti” (Nestor Bardu, Asociaţia Aromână din Dobrogea „Picurarlu de la Pind”)


● „În sfârşit, preşedintele are o atitudine tranşantă faţă de această problemă foarte delicată!” (Aurel Papari, preşedintele Fundaţiei „Andrei Şaguna”)



Eminescu – gând şi suflet pentru românii din Balcani

Reporter: editura February - 19 - 2011 Comments Off on Eminescu – gând şi suflet pentru românii din Balcani

Publicistica eminesciană nu este doar de o tulburătoare actualitate, ci şi profund implicată social, străbătută de un patriotism luminos şi vibrant. Publicistica este una dinte zonele cele mai fierbinţi ale operei eminesciene şi studiul ei duce la inevitabila concluzie că nimic nu se poate opune mai mult realizării dezideratului unităţii naţionale, atât de scump românilor, decât disensiunile, dezbinarea şi discordia naţională.

Eminescu fiind o conştiinţă de un înalt patriotism, a fost profund preocupat de soarta românilor din afara graniţelor ţării. Într-o serie de studii şi articole publicate în „Convorbiri literare”, „Curierul de Iaşi” şi „Timpul”, Eminescu se ocupă de românii sud-dunăreni, de istroromâni, de morlacii din Bosnia şi Herţegovina, de aromâni şi de meglenoromâni, care în perioada medievală formau cea mai numeroasă populaţie din Peninsula Balcanică.

Marele nostru poet naţional dezvăluie o serie de fragmente ale unei mari comunităţi etnice răspândite în toată Peninsula Balcanică, în studiul „Românii Peninsulei Balcanice”:

Nu există un stat în Europa orientală, nu există o ţară

de la Adriatică la Marea Neagră care să nu

cuprindă bucăţi din naţionalitatea noastră, începând de

la ciobanii din Istria, de la morlacii

din Bosnia şi Erţegovina,

găsim pas cu pas fragmentele acestei

mari unităţi etnice în munţii Albaniei,

în Macedonia şi Tesalia,

în Pind, ca şi în Balcani, în Serbia,

în Bulgaria, în Grecia…”.

În alte articole, Eminescu nu-i uită nici pe românii din Moravia şi Ungaria. O pondere deosebită capătă, în publicistica eminesciană, condiţia românilor din Basarabia şi Bucovina. Basarabiei îi consacră o adevărată mini-monografie, într-un serial de studii şi articole publicate în ziarul „Timpul” (martie 1878). Toate aceste studii şi articole dovedesc o cunoaştere profundă a istoriei naţionale şi universale, faptul că Eminescu credea în misiunea României în Peninsula Balcanică:

După ce ne-am organizat pe temelii statornice

şi ne-am consolidat ca ţară neatârnată,

activitatea noastră se va îndrepta asupra

Peninsulei Balcanice, unde trebuie să căutăm

împlinirea misiunei poporului român”.

Cuvinte cu o profundă semnificaţie şi pentru actual generaţie…