Gala Centenarului Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România


Evenimentul, punctat de momente artistice de înaltă ținută, a fost un prilej de anvergură de a-i aduce laolaltă pe reprezentanții mai vechi și mai noi ai breslei jurnaliștilor români.
Publicație editată de „Zona Balcanilor”, din cadrul
„NIRO Investment Group”
Începute încă din Evul Mediu, când Jean Nevers, fiul ducelui de Bourgogne, a luptat la Nicopole împotriva turcilor, alături de domnul Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân, aceste legături au rămas neîntrerupte. Alte momente importante pentru parcursul împreună al celor două țări și popoare au fost urmări firești ale ascensiunii legăturilor bilaterale: deschiderea unei Reprezentanţe franceze în Principatele Române, a unui Consulat general la Bucureşti, în anul 1795, apoi, în 1798, a celui de-al doilea Consulat al Franţei, la Iaşi, precum și a primului ziar în limba franceză, „Le Courrier de Moldavie”. Influenţa franceză asupra României s-a concretizat în faptul că limba franceză a devenit limbă diplomatică pe parcursul secolului al XVIII-lea, fiind vorbită curent și în cercurile de elită ale țării noastre.
Ulterior, în în anul 1859, când a fost proclamată Unirea dintre Moldova și Țara Românească, Franţa a sprijinit puternic dezideratul de unitate al celor două Principate românești, moment care a determinat o şi mai mare apropiere a celor două ţări, continuată cu susținerea din partea unor personalități de prim rang ale culturii franceze, istoricii Jules Michelet şi Edgar Quinet, a Independenței de stat a României, cucerită în 1877. Demn de menționat este faptul că prima Constituție a statului român, cea din 1866, a fost un document de profundă inspiraţie franceză. La 20 februarie 1880 se stabileau relaţii diplomatice la nivel de legaţie între cele două ţări, iar pentru a semnala importanţa deosebită pe care o acorda acestor relaţii, România îşi desemnează cel dintâi ministru plenipotenţiar la Paris în persoana ilustrului om de stat Mihail Kogălniceanu. Aceasta a fost o perioadă fastă pentru evoluția relațiilor bilaterale, o întreagă elită românească aducându-și contribuția la crearea unei culturi unice: prințesa Marthe Bibesco, Hélène Văcăresco, Regina Maria, Tristan Tzara, Panait Istrati, Emil Cioran, Mircea Eliade sau Eugen Ionesco, iar Institutul Francez din Bucureşti devenea cea mai importantă Misiune culturală franceză în străinătate. În perioada 1866 – 1916, regele Carol folosea în audienţe limba franceză, iar în Capitală se tipăreau şi numeroase ziare în limba franceză: „L’Independence Roumaine”, „Bucarest artistique et Mondain”, „L’Art roumain”, „Le Pays”, „Le Peuple roumain”.
Pe timpul şi după Primul Război Mondial, relaţiile bilaterale au cunoscut un avânt deosebit, artizanul prieteniei privilegiate a celor două ţări fiind diplomatul român de renume internațional Nicolae Titulescu. La 29 noiembrie 1938, relaţiile diplomatice au fost ridicate la rang de ambasadă.
Se poate afirma cu certitudine faptul că, deși lumea modernă a generat o răspândire fără precedent a limbii engleze, legăturile dintre România și Franța, prin componenta lor spirituală și prin faptul că limba română este, ca și limba franceză, de sorginte latină, au rămas profunde și de substanță. Cu prilejul Sommet-ului Francofoniei, de la Bucureşti, din anul 2006, s-a relevat faptul că francofonia este larg răspândită în ţara noastră: 24 de universități membre ale Asociației Universităților Francofone, circa 40.000 de studenți care învață limba franceză, aproximativ 14.000 de profesori de limbă franceză predau în România limba lui Voltaire și un procent semnificativ, de 88%, dintre tinerii români învață limba franceză în învățământul de toate gradele. Pe acești piloni se sprijină, de altfel, și evoluția relațiilor economice, Franța fiind unul dintre principalii investitori în România.
Roxana Istudor
Comisia Europeană a aprobat suma de 320 milioane de euro pentru proiectul spitalelor regionale care urmează să fie construite la Iaşi, Cluj şi Craiova. Finanţarea face parte din Programul Operaţional Regional destinat investiţiilor în infrastructura de sănătate din România. Demararea acestui important proiect strategic a devenit o prioritate naţională, având în vedere că ţara noastră se află pe ultimele locuri în clasamentul sistemelor sanitare europene. Guvernul român a primit toate asigurările de la oficialii Comisiei Europene cu privire la îndeplinirea acestui proiect public de anvergură internaţională.
Spitalele româneşti sunt construite în proporţie de 70 la sută înainte de anul 1900. Multe dintre ele nu mai pot fi aduse la standardele instituţiilor similare din vest. Doar unităţi medicale precum Institutul Oncologic din Cluj şi Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Târgu Mureş ar putea să corespundă unor norme UE. Prin urmare, este nevoie de instituţii noi, care să asigure asistenţă medicală de nivel european. „Vom continua aceste proiecte pe spitale regionale, care sunt construcţii greenfield, deci construcţii de la zero. Din câte am înţeles, există toate premisele ca aceste lucrări de investiţii să înceapă foarte curând şi avem alocate fonduri europene”, punctează premierul Dacian Cioloş. Prin comisarul european regional Corina Creţu, Ministerul Sănătăţii a primit asigurări de la CE în vederea îndeplinirii acestui obiectiv naţional, de o importanţă capitală pentru pacienţi. În prima etapă, experţi europeni în achiziţii publice urmează să acorde consultanţa tehnică în scopul urgentării lucrărilor aferente demarării construcţiei unităţilor medicale în trei regiuni ale ţării.
Despre construcţia spitalelor regionale se vorbeşte de aproape zece ani. Intrarea în familia Uniunii Europene şi aderarea la structurile euro-atlantice trebuiau urmate de rigori noi în sfera asigurării unei asistenţe medicale de calitate la nivel naţional, comparabilă cu actul medical evoluat din Occident. Spitalele de urgenţă deveneau o necesitate în sistemul medical de intervenţie pe care România era obligată să-l realizeze, beneficiind din plin de sprijin financiar european. Planul iniţial cuprindea construcţia a 28 de spitale de urgenţă, dotate cu tehnică şi aparatură medicală de înaltă performanţă. Proiectul a fost însă revizuit la puţin timp. Studiile făcute de specialişti au arătat că soluţia cea mai bună ar fi construcţia a doar opt spitale regionale şi 20 de spitale de urgenţă, toate la standarde UE.
Un lucru este cert: la un moment dat, implementarea proiectelor privind construcţia celor opt spitale regionale a intrat în blocaj, principalul motiv fiind superficialitatea şi lipsa de responsabilitate prezente în actul decizional la nivel ministerial. Consecinţele asupra gestionării fondurilor acumulate de stat de pe urma aplicării taxei pe tutun au fost devastatoare. Presa a relatat atunci că peste două miliarde de euro s-au „topit”, licitaţiile organizate prin ordin ministerial au rămas în aer, termenul final de încheiere a proiectelor (anul 2012) fiind doar o poveste de care se vorbeşte şi astăzi. A existat un dezinteres major în rândul unor demnitari înalţi privind rata de absorbţie a fondurilor din Programul Operaţional Regional, unde alocarea pentru un proiect de secţie de spital regional este de ordinul zecilor de milioane de euro.
Pe scurt, a trebuit să treacă mai mult de cinci ani pentru ca acest program de investiţii, strategic, să fie resetat şi să reintre în atenţia autorităţilor. Este adevărat, la altă scară şi într-o nouă formulă. Actualul context politic şi economic este favorabil. Autorităţile guvernamentale par dispuse să redeschidă programul construcţiei de spitale regionale noi. Guvernul este încrezător în această generoasă asigurare dată de Comisia Europeană în privinţa alocării a 320 de milioane de euro pentru proiectul celor trei unităţi spitaliceşti de la Iaşi, Craiova şi Cluj. Însuşi ministrul Sănătăţii, Patriciu Achimaş-Cadariu, anunţă că repune pe agendă construcţia spitalelor regionale de urgenţă, cu precizarea că doreşte ca demararea lucrărilor la cele trei obiective să constituie una din priorităţile mandatului său. Forul european este pregătit să finanţeze obiectivele cuprinse în sistemul naţional de intervenţii, disponibilitate certificată de comisarul european Corina Creţu în discuţia avută cu ministrul Sănătăţii, la sfârşitul anului 2015.
Comisia Europeană investeşte în spitalele româneşti
De fapt, ce ar însemna ca România, beneficiind de ajutorul CE, să aibă, în doi-trei ani, primele spitale regionale la standarde europene? Ar da siguranţă şi încredere pacienţilor faţă de actul medical românesc. Apoi, ar opri în bună măsură exodul medicilor şi al personalului medical în alte ţări cu un sistem sanitar de urgenţă evoluat tehnic şi uman. Statistica arată că, în 10 ani, 14.000 de medici au plecat din ţară pentru a lucra în clinici din occident. Pentru pregătirea acestor cadre medicale, statul român a cheltuit 3,5 miliarde de euro. Prin urmare, eficienţa profesională ar fi pusă mai mult în valoare prin logistica medicală de ultimă generaţie, iar intervenţiile şi tratamentele aplicate de medici ar putea deveni virtute supremă în momentele de cumpănă a stării de sănătate prin care trec uneori oamenii.
Eliade Bălan