NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

1945, Anul ZERO. Referință pentru soarta Balcanilor în Europa

Reporter: editura August - 9 - 2020 Comments Off on 1945, Anul ZERO. Referință pentru soarta Balcanilor în Europa
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la finalul unei lecturi care mă încărcase cu o vizine nouă despre momentul trecerii de la urgia războiului la iluzoria liniște a păcii. Am avut șansa să îl întâlnesc pe Ian Buruma, autorul tulburătoarei lucrări, la București, în 2019, într-o frumoasă seară de vară, la Centrul Cultural Francez. I-am spus atunci cât de șocant este pentru cititor să afle, după decenii, șirul atrocităților și suferințelor petrecute după momentul încheierii luptelor în Al Doilea Război Mondial, cea mai sângeroasă pagină a istoriei umanității. Ian Buruma mi-a spus atunci că limitele de spațiu și de documentare pentru ,,ANUL ZERO” au lăsat loc mult pentru cercetarea evenimentelor tragice ale acelei perioade în zona Balcanilor. Acum, la 75 de ani de la încheierea conflagrației, revista ,,Balcanii și Europa”, generos deschisă temelor substanțiale ale istoriei și prezentului, îmi dă prilejul să prezint o sinteză a ANULUI ZERO în regiunea noastră. Destinele personale ieșite din război intrau pentru mulți ani în malaxorul „războiului rece”.


În 9 mai 1945, sergentul Daniel Teodorescu, comandant de pluton de branduri în Regimentul 5 Cavalerie, avea ordin ca în zori să anihileze un cuib de rezistență german, bine consolidat în stâncile din Munții Tatra. În jurnalul personal la care am avut acces, ca un document prețios al familiei, el povestește că înainte de atac a văzut ridicat un steag alb ieșit prin ambrazura cazematei. A înțeles că atunci s-a terminat războiul. Îl începuse în zorii zilei de 22 iunie 1941, la forțarea Prutului. A trecut prin asaltul de la Odesa, a scăpat în 1942 din dezastrul de la Cotul Donului și a ajuns la Constanța, în mai 1944, pe o navă, în operațiunea de retragere din Crimeea. După 23 august 1944 avusese alți aliați și noi dușmai. La finalul marii călătorii prin Europa, în patru ani de război, pendulul sorții care îl dusese o mie de kilometri spre Est și apoi altă mie spre Vest îl fixa în punctul de echilibru, la Alba Iulia. Fiul Țării Moților venea acasă. Nu anticipa cum se vor așeza lucrurile în această parte a Lumii. Primele luni de pace l-au lămurit pe Daniel Teodorescu că urma să intre în „războiul rece”. Nici pentru combatanții din țările vecine soarta nu va fi mai bună. Nu știau că destinul Balcanilor fusese deja jucat la ruleta intereselor Marilor Puteri.

O lume nouă din ACORDUL PROCENTUAL

Winston Churchill descrie în ,,Memorii din Al Doilea Război Mondial” cum a negociat, în 9 octombrie 1944, celebrul ACORD PROCENTUAL, încheiat cu Stalin în timpul vizitei făcute la Moscova. ,,Să ordonăm afacerile noastre din Balcani, i-am propus lui Stalin. Armatele voastre se găsesc în România și Bulgaria. Noi avem interese, misiuni și agenți în aceste țări. În timp ce au fost traduse cuvintele mele, am scris pe o jumătate de foaie: România-Rusia 90%, Alți 10 %, Grecia-Marea Britanie (în acord cu Statele Unite), 90%, Rusia 10%, Iugoslavia -50-50%, Ungaria -50-50%, Bulgaria-Rusia 75%, Alții 25%. Am împins foaia în fața lui Stalin. Totul a fost reglat în mai puțin timp decât ne-a trebuit pentru a scrie”.


Înțelegerea dintre Stalin și Churcill a fost pusă în practică imediat.

 


ROMÂNIA, PRIMUL AN DE CUMPĂNĂ 

Romania

Daniel Teodorescu găsea la întoarcerea acasă un Guvern Petru Groza. Puțini din cei 540.000 de militari care participaseră la campania din Vest știau cum stăteau lucrurile în țară. Înainte de 6 martie 1945, Regele îl chemase la București de pe front pe generalul Avramescu, comandantul Armatei care eliberase Transilvania, cu intenția să-i încredințeze formarea unui nou guvern. Rușii intră pe fir și ,,aranjează” un atac pus pe seama nemților în care Avramescu moare, familia lui fiind apoi deportată în Rusia. Comisia Aliată de Control aviza toate măsurile guvernului. Se înființează SOVROMURILE pentru exploatarea zăcămintelor naturale. În 16 iulie se introduc cotele agricole obligatorii, pe o secetă cumplită, care anunța foametea. În 19 iulie, Groza dă un decret pentru înființarea detașamentelor de muncă forțată pentru persoanele fără serviciu. Sunt arestate sub diverse acuzații 90.000 de persoane. În 27 iulie, la Potsdam, Conferința Marilor Puteri nu recunoaște legitimitatea guvernului Groza, menținut însă cu sprijinul URSS. Tensiunile politice cresc, în 20 august, Regele Mihai intră în greva regală și nu mai semnează nici un decret al guvernului. În 4-13 septembrie, Groza merge la Moscova pentru a stabili următoarele măsuri incluse într-un program de trei ani pentru comunizarea completă a României. Gheorghe Gheorghiu-Dej este ales secretar general al Partidului Comunist Român, în 21 octombrie. După două săptămâni, în 8 noiembrie, are loc o mare manifestație a partidelor istorice, de susținere a Regelui, de Sf. Mihai. Au loc ciocniri, se înregistrează 11 morți, sunt operate sute de arestări. Anul se încheie cu vizita la București a temutului Vîșinski, adjunctul lui Molotov la Externe, însoțit de ambasadorii la Moscova ai SUA și Marii Britanii. ,,Troika” îl convinge pe Regele Mihai să renunțe la grevă. Nici Regele nu știa de ACORDUL PROCENTUAL

 


BULGARIA A REZOLVAT TOTUL CU GLOANȚE

Bulgaria

Ziua de 9 mai 1945 a găsit Armata 1 Bulgară cu un efectiv de 150.000 de militari în Austria. Făcuse joncțiunea cu trupele britanice. La parada din 11 iunie, trupele întorse de pe front dau onorul la Sofia unor generali sovietici care controlau strict țara prin guvernul Kimon Ghiorghiev. Monarhia fusese abolită, prințul regent Kiril și fostul premier Filov, arestați în februarie 1945, sunt executați. Valul de arestări și condamnări la moarte pe bandă rulantă ,,curăță” Bulgaria de orice opoziție politică. În noiembrie, Ghiorghi Dimitrov se întoarce după un exil de 22 de ani. La Moscova condusese Cominternul. Alegerile din 18 noiembrie au un rezultat apropiat din procentele acordului Churchill-Stalin: 84% au comuniștii și agrarienii. Bulgaria este singura aliată din Axă care își va mări teritoriul aflat înainte de război, cu includerea Cadrilaterului;S ilistra și Balcic sunt luate României. 

 

 


TRAGEDIA GREACĂ. DUPĂ OCUPAȚIE, RĂZBOI CIVIL

Grecia

Grecia s-a aflat, între 1941-1944, sub triplă ocupație – germană, italiană, bulgară. Retragerea trupelor germane deschide calea unor confruntări între formațiunile armate de rezistență, în care comuniștii aveau cea mai puternică forță. Până la 9 mai 1945, Ziua Păcii în Europa, la Atena erau ,,plantate” bombele pentru declanșarea unui sângeros război civil. Conferința de la Yalta întărește ACORDUL PROCENTUAL, dând mână liberă Marii Britanii să-și valorifice cele 90 de procente de influență. Sub conducerea lui Nikos Zahariadis, întors din lagărul de la Dachau, comuniștii organizează ,,o autoapărare populară de masă” pentru contracararea represiunii exercitate de forțele de dreapta, sprijinite de trupele britanice. În noiembrie 1945, liderii comuniști greci cer ajutorul Moscovei pentru a avea asigurată o linie de aprovizionare prin Bulgaria și Iugoslavia. Războiul civil avea să izbucnească în 1946, istoricii apreciind victimele la 50.000-70.000 de mii de morți din ambele tabere în luptele încheiate în 1949. Tribunale speciale au dat 3.000 de condamnări la moarte, 50.000 de persoane se aflau în închisori și lagăre. Zeci de mii de combatanți s-au refugiat în țările socialiste, câteva mii formând o comunitate greacă în România.


IUGOSLAVIA NU CREDE ÎN LACRIMI

Iugoslavia

Ultima luptă a războiului din Europa s-a încheiat în 25 mai 1945, după 17 zile de la semnarea capitulării Germaniei. La Odzar, în Bosnia, trupele lui Tito au anihilat rezistența unor fanatici din trupele ustașilor, episod sângeros care ilustra ura adâncă dintre formațiunile armate care s-au confruntat pe teritoriul iugoslav. Tito conducea o armată de 800.000 de oameni care învinsese nu numai pe nemți, dar și pe cetnici – regaliștii lui Mihailovic – și pe ustași – fasciști croați ai lui Ante Pavelic. Coloanele de colaboraționiști refugiați în Austria sunt împinse cu forța de trupele engleze în Iugoslavia, unde, în mai 1945, sunt masacrate fără milă de trupele lui Tito. Răzbunarea era legea acelor zile crunte. Războiul făcuse în Iugoslavia circa un milion de victime, așa încât bilanțul de ,,retușare” era scris tot cu sânge și după încheierea păcii generale. În octombrie, Iugoslavia este primită în ONU, alegerile din noiembrie sunt câștigate de comuniștii care abolesc monarhia. Tito va fi până la moarte ,,regele” neîncoronat al Iugoslaviei.


ALBANIA, ÎNTRE TITO ȘI STALIN

Albania nu intra în calculele postbelice ale Aliaților, problema fiind lăsată în seama lui Tito, care sprijinise rezistența comuniștilor albanezi. Ziua de 9 mai 1945 îi găsea pe comuniști solid instalați la Tirana, liderul lor, Enver Hoxha, fiind prim-ministru din noiembrie 1944. Kosovo este integrat în ianuarie 1945 în Iugoslavia, ca o recompensă dată ,,fratelui cel mare” de la Belgrad. Până la alegerile din noiembrie 1945, opozanții politici și elita albaneză interbelică sunt complet anihilate. Albania va deveni apoi, prin alipirea totală de Moscova, unul dintre adversarii cei mai vocali ai Iugoslaviei.

DAN CONSTANTIN

 

Febra electorală pe glob

Reporter: editura April - 18 - 2014 Comments Off on Febra electorală pe glob

Anul electoral 2014 poate fi considerat unul al premierelor. Pe lângă primele alegeri europarlamentare de după un ciclu de criză economică majoră, o premieră este alegerea directă a preşedintelui Turciei, ca şi, de pildă, primul scrutin democratic în Fiji. Per ansamblu, peste 40% din populaţia lumii va fi chemată la urne, ţările implicate reprezentând mai mult de jumătate din PIB–ul mondial.

Harta alegerilor europarlamentare

votareDupă ce mult timp opinia publică s-a arătat nemulţumită de gradul de participare la vârful decizional din Uniunea Europeană, alegerile din acest an vin cu schimbări. Astfel, pentru ca votanţii statelor membre ale Uniunii Europene să aibă un cuvânt mai greu de spus în privinţa reprezentării în Parlamentul European şi a preşedinţiei Comisiei Europene, Parlamentul European a adoptat mai multe rezoluţii ce reglementează alegerile europarlamentare şi pe cele pentru preşedinţia Comisiei, în aşa fel încât fiecare alegător să îi cunoască pe candidaţii propuşi. Una dintre cele mai importante modificări este cea care instituie ca partidele naţionale să participe la alegeri cu sigla partidului european din care fac parte pe buletinul de vot. Europarlamentarii au mai decis, de asemeni, ca toţi candidaţii la funcţia de preşedinte al Comisiei Europene să îşi prezinte programele politice în toate statele UE şi să susţină o serie de dezbateri publice, iar partidele politice europene să îşi nominalizeze candidaţii la preşedinţia Comisiei cu mult înainte de alegeri, pentru a permite organizarea unei campanii pe teme europene la nivelul Uniunii. Alte recomandări ale PE vizează ca fiecare alianţă de partide politice europene să propună un candidat în cursa pentru preşedinţia Comisiei Europene, care să conducă şi campania electorală europeană din 2014 a alianţei respective. Statele membre sunt de asemenea invitate să propună doi candidaţi – un bărbat şi o femeie – pentru fiecare post de comisar, pentru a da astfel posibilitatea preşedintelui Comisiei să asigure egalitatea de gen în cadrul viitorului colegiu al comisarilor.

Alegerile pentru Parlamentul European ţin capul de afiş.

Alegerile pentru Parlamentul European ţin capul de afiş.

O scurtă trecere în revistă a calendarului europarlamentarelor arată că în două ţări alegerile vor avea loc în două zile: Cehia (23 şi 24 mai) şi Italia – 24 şi 25 mai. Primele ţări în care se vor desfăşura alegeri europarlamentare sunt Olanda şi Marea Britanie, pe 22 mai, urmate de Irlanda, pe 23 mai. Pe 24 mai, cetăţenii din Letonia, Malta şi Slovacia vor merge la vot, în timp ce restul ţărilor urmează să organizeze alegeri pentru Parlamentul European duminică, 25 mai.

În ce priveşte modalitatea de vot, în trei dintre cele 28 de state nu va fi permis votul cetăţenilor din afara ţării: Irlanda, Malta şi Slovacia. Pe de altă parte, într-o singură ţară, Estonia, cetăţenii din afara ţării pot vota prin trei modalităţi – prin poştă, la Ambasada estonă din ţara respectivă sau prin poşta electronică, aceasta din urmă fiind o altă premieră. În patru ţări – Belgia, Cipru, Grecia şi Luxemburg – votul este obligatoriu. La capitolul vârsta candidaţilor, aceasta variază între 18 ani (în 15 ţări), şi 25 de ani, în Cipru, Grecia şi Italia. România este singura ţară unde vârsta minimă a candidaţilor este de 23 de ani. De asemenea, vârsta minimă a celor care votează este de 18 ani, cu excepţia Austriei, unde este de 16 ani. Referitor la pragul electoral pentru partide, cel mai mare este de 5%, în nouă ţări, printre care şi România. În schimb, 13 ţări, printre care Bulgaria, nu prevăd un prag electoral.

În Afganistan, votanţilor li se promite alegeri în deplină siguranţă.

În Afganistan, votanţilor li se promite alegeri în deplină siguranţă.

Alegerile europarlamentare din acest an vor desemna 751 de aleşi ce vor lua loc în Parlamentul European pentru următorii cinci ani. Şi aici au intervenit modificări. În prezent există 766 de europarlamentari, de când Croaţia a devenit membru UE, pe 1 iulie 2013, însă acest număr va scădea în concordanţă cu Tratatul de la Lisabona. Drept urmare, mai multe state vor pierde locuri, în numele „proporţionalităţii degresive”, metodă de „reglare” a marilor diferenţe între numărul de locuitori pe care îi au statele membre. Pe lângă Germania, care avea numărul cel mai mare de europarlamentari şi va pierde trei locuri, ajungând la 96, alte 12 ţări, printre care şi România (care va fi reprezentată de 32 de europarlamentari, cu unul mai puţin) se vor găsi în aceeaşi situaţie.

Numeroşi analişti consideră că scrutinul din luna mai reprezintă cele mai importante alegeri europene de până în prezent, mai exact de când s-au acordat Parlamentului European noi puteri. Din aceste considerente, competiţia politică este pe măsura mizei. Studiile derulate până în prezent îi situează pe social-democraţii europeni în fruntea preferinţelor alegătorilor pentru alegerile europarlamentare, urmaţi la mică distanţă de populari, liberali şi verzi, arată „PollWatch 2014”. Dacă această tendinţă va fi confirmată la vot, Martin Schulz, actualul preşedinte al Parlamentului European, va avea prima şansă pentru a-l înlocui pe José Manuel Barroso la preşedinţia Comisiei Europene.

Una dintre cele mai dezbătute probleme „ante-alegeri” a fost creşterea partidelor eurosceptice de stânga şi de dreapta, care ar putea ajunge să-şi constituie un grup în Parlamentul European. S-a speculat că Frontul Naţional francez, Partidul pentru Libertate din Olanda, Partidul Libertăţii din Austria, Interesul Flamand din Belgia, Liga Nordului italiană şi Democraţii din Suedia ar putea să obţină împreună 38 de mandate, caz în care le va fi suficient să se alieze cu un alt partid de extremă dreapta, pentru a constitui un grup. Se pare, totuşi, că nu au fost decât alarme, întrucât chiar liderul Partidului Independenţei Regatului Unit, Nigel Farage, susţine că este puţin probabil ca euroscepticii să câştige o minoritate de blocaj de 33% din voturi la viitoarele alegeri europene, notează „The Guardian”.

Vot pe meridiane

La o secţie de votare din India.

La o secţie de votare din India.

Amplul proces al alegerilor va cuprinde în acest an aproape jumătate din populaţia lumii. Unele state vor organiza alegeri pentru preşedinţie. Aceste scrutinuri vor fi deschise de un stat de pe continetul american: Costa Rica. Alte opt ţări din America Latină îşi vor scoate cetăţenii la urne pentru desemnarea şefului administraţiei prezidenţiale, printre ele numărându-se Brazilia, Bolivia, Columbia şi Panama.

Pe continentul european, macedonenii, românii, slovacii şi lituanienii vor avea de făcut alegeri similare. Importante pentru stabilitatea regională, în special politică şi economică, sunt alegerile care se vor desfăşura în acest an în Afganistan, Israel, Algeria şi Indonezia.

Şi legislativul naţional va fi reînnoit în 26 de state de pe glob, cele mai aşteptate scrutinuri parlamentare fiind cele pentru Congresul american, Parlamentul irakian, cel din Africa de Sud (primul după dispariţia liderului Nelson Mandela) sau din al doilea stat al lumii ca număr de populaţie, India. Pentru Parlament vor fi convocaţi la urne, printre alţii, şi cetăţenii din Bosnia, Ungaria, Suedia sau R. Moldova.


Scrutinuri „problematice”

  • Alegerile prezidenţiale din Afganistan au o greutate aparte, dată fiind programata retragere a forţelor internaţionale. Cum actualul preşedinte Hamid Karzai nu mai poate avea al treilea mandat, iar talibanii încă sunt influenţi într-o mare parte din ţară, stabilitatea acestui stat va fi o sarcină dificilă.
  • Violenţele din Irak au ajuns la niveluri care le depăşesc pe cele din 2006-2007. Alegerile parlamentare din acest an ar trebui să pună în fruntea statului politicieni care să poată controla marea fractură religioasă irakiană.
  • Primele alegeri directe pentru preşedinţie în Turcia lasă loc de multe întrebări. Se speculează că premierul Recep Tayyip Erdogan ar putea candida, întrucât mandatele de prim-ministru sunt limitate la trei, iar termenul limită este iulie 2015. Suporterii săi au intenţionat chiar să modifice Constituţia, pentru a prelungi mandatele prezidenţiale. Doecamdată, în focul luptelor interne, acest deziderat a fost trecut în plan secund…

Dar unde nu sunt probleme?…

Roxana Istudor