NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Ce ne propunem…

Reporter: editura December - 6 - 2012 Comments Off on Ce ne propunem…

Românii care muncesc în străinătate sunt acei compatrioţi care şi-au luat soarta în propriile mâini şi au devenit, în timp, factori majori de progres deopotrivă pentru statele în care lucrează şi pentru ţara natală. Este vorba despre aportul semnificativ pe care şi-l aduc la dezvoltarea unor ţări ca Marea Britanie, Spania, Italia, Germania sau Elveţia, fapt recunoscut ca atare de autorităţile acestor state.

Românii care muncesc în străinătate fac cinste ţării din care provin, în majoritatea cazurilor, în ciuda nedreptăţilor şi etichetărilor pe care sunt nevoiţi să le îndure, în ciuda tratamentului uneori discriminatoriu, în ciuda presiunilor la care sunt deseori supuşi; toate acestea dublate de dorul de casă şi inevitabila situaţie de „imigrant”. Şi, deşi aceştia rareori cer ajutor, fiind obişnuiţi să-şi rezolve singuri problemele, statul român are şi obligaţia şi, adesea, pârghiile necesare pentru a interveni în procesul dobândirii unui statut demn de cetăţeni ai Uniunii Europene pentru românii de peste graniţe. Şi nu doar statul, ci şi societatea civilă, cea care de atâtea ori se situează mai aproape de nevoile cetăţenilor unei societăţi.

Din aceste considerente, revista „Balcanii şi Europa” din cadrul Niro Investment Group, iniţiază şi susţine, din îndemnul preşedintelui său domnul Nicolae Dumitru , un ciclu de publicaţii-supliment dedicate compatrioţilor noştri aflaţi la muncă în străinătate. Astfel că , începând cu numărul din luna noiembrie a.c., ne facem o datorie din a aborda problematica românilor care lucrează în Marea Britanie. Este ştiut faptul că, după o perioadă în care economia europeană a cunoscut o înflorire fără precedent , criza economică a adus şi statul britanic într-o situaţie economică-financiară dificilă, cu efecte asupra pieţei muncii din această ţară. Neîndoielnic, acest colaps i-a afectat direct şi pe românii aflaţi în Marea Britanie, care s-au trezit nu doar loviţi de şomaj, ci şi de restricţii arbitrare pe piaţa muncii. În aceste condiţii, publicaţia noastră îşi propune să monitorizeze condiţiile de muncă şi de viaţă ale Diasporei româneşti din Marea Britanie şi să evidenţieze eforturile depuse de asociaţiile românilor, reuşite şi neîmpliniri, etc, modalitaţile de a se integra, în condiţiile respectării legilor din cadrul ţării în care trăiesc.

Carol Roman

 

În dorinţa de a realiza o comunicare directă cu conaţionalii noştri din Marea Britanie, le solicităm să ni se contacteze la următoarele adrese:

  • Prin poştă: revista „Balcanii şi Europa” strada Haga, nr. 4, sector 1, Bucureşti
  • Telefoane redacţie: 004021/231.10.03, Tel/fax: 004021.230.32.43
  • E-mail: europa@balcanii.ro, balcaniişieuropa@yahoo.com

Destinaţia preferată: Marea Britanie

Reporter: editura December - 6 - 2012 Comments Off on Destinaţia preferată: Marea Britanie

Moda” locurilor de muncă din Italia sau Spania pare să fi apus, ca urmare a declinului economic înregistrat de cele două ţări, în care lucrează aproape două milioane de români. Pe acest fond, Marea Britanie a devenit, în ultimii ani, una dintre destinaţiile preferate ale românilor care au plecat la lucru în străinătate. Un număr tot mai crescut de conaţionali îşi încearcă norocul în Regatul Unit, în pofida recesiunii şi a problemelor cu care comunitatea românească se confruntă.

Aproape 100.000 de români trăiesc în Marea Britanie, potrivit estimărilor autorităţilor. Asta înseamnă aproximativ cât bulgarii şi ungurii la un loc. Nu este neglijabilă nici comunitatea studenţească ce se află în Regatul Unit. Majoritatea românilor din Marea Britanie muncesc fie în construcţii – bărbaţii, iar femeile în curăţenie şi babysitting. Cel puţin o treime dintre ei lucrează ca persoane fizice autorizate. Totuşi, să găseşti un loc de muncă în Regat nu este deloc uşor, condiţiile dure făcând ca numai cei mai buni să reuşească. Pe lângă acestea, costul ridicat al vieţii şi problemele cu imigranţii sunt şi ele piedici serioase. Marea problemă, ca în multe alte ţări, este permisul de muncă, perioada de restricţii fiind prelungită până la sfârşitul anului 2013. Permisul este primit mai uşor de lucrătorii calificaţi, cei cu înaltă calificare, precum şi de către toţi cei care aduc o contribuţie importantă economiei naţionale britanice.

 

Comunitatea românească din Albion

Românii din Marea Britanie sunt organizaţi în peste 30 de asociaţii şi fundaţii, majoritatea acestora fiind înfiinţate în ultimii 5 ani. Cele mai multe asociaţii sunt în Londra – culturale, profesionale (medici, studenţi, oameni de afaceri) şi comunitare. Activităţile acestora se desfăşoară pe bază de voluntariat.

Românii din Marea Britanie beneficiază de publicaţii tipărite, portaluri şi radiouri online. În ultimii ani s-au deschis, mai ales la Londra, peste 20 de magazine româneşti şi 10 restaurante. De asemenea, există şi un magazin online cu produse alimentare româneşti. În Marea Britanie funcţionează peste 20 de biserici româneşti. Tot în ultimii ani, s-au înfiinţat 6 consulate onorifice în Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord.

Majoritatea românilor se află în Londra. Din cauza crizei financiare, în prezent se înregistrează un proces de migrare a compatrioţilor noştri către nordul Marii Britanii, în căutarea unui loc de muncă.

(romanianculturalcentre.org.uk)

Joburi* Oferte* Salarii

Reporter: editura December - 6 - 2012 Comments Off on Joburi* Oferte* Salarii

Sunt foarte multe ţări europene care oferă joburi în străinătate, inclusiv pentru români. Însă, în ultima vreme, Marea Britanie s-a detaşat, având cea mai bogată ofertă de locuri de muncă. De departe cele mai multe oferte pentru angajări vin din zona Anglia. Există, însă, câteva oportunităţi de angajare şi în Scoţia sau Irlanda de Nord. Joburile vin din cele mai variate domenii şi se adresează mai multor categorii de candidaţi. Salariul minim a crescut constant în ultimii ani, deşi nu foarte mult. În prezent, un salariat cu vârsta de peste 21 de ani, care lucrează cu forme legale, trebuie să fie plătit cu minim 6,19 lire/oră. Foarte multe oferte vin din domeniul îngrijire bătrâni/asistenţă socială. Cerinţele angajatorilor nu sunt foarte greu de îndeplinit, însă există şi posturi de surori medicale, unde este nevoie de pregătire de specialitate. Şi salariile variază, începând de la 400 – 600 de lire şi ajungând până la 2.200 – 2.500 de lire/lună. La acestea se adaugă uneori şi beneficii suplimentare.

O ofertă bogată de locuri de muncă în Marea Britanie vine şi din domeniul hoteluri/turism. Majoritatea posturilor libere sunt pentru bucătari, ospătari şi chelneri, însă există şi oferte pentru cei fără experienţă, chiar în programe de tip internship. Salariile, de regulă, variază între 900 şi 2.000 de lire/lună, plus beneficii suplimentare. Şi pentru că vorbim de servicii, veniturile pot creşte şi din bacşişuri.

În domeniul personal medical şi sanitar, oferta se adresează atât medicilor de diferite specializări, cât şi asistenţilor medicali sau infirmierelor. Studiile superioare sunt, aici, obligatorii, prin natura muncii. Pe de altă parte, şi salariile sunt pe măsură. În această activitate se poate ajunge la câştiguri de până la 7.000 de lire/lună, plus beneficii.

Pentru munci mai puţin calificate este recomandat domeniul au pair/babysitter/îngrijire copii. Multe dintre oferte sunt destinate în special tinerilor. Totuşi, experienţa de muncă este un factor important, fiind fie o cerinţă expresă a angajatorilor, fie un atu. Salariile, aici, încep de la 300 – 400 de lire, dar pot ajunge şi la 1.600 de lire pe lună. La aceste joburi, de regulă, se adaugă şi beneficii suplimentare. Se pot câştiga salarii bune şi în comerţ/vânzări. Pe acest segment numărul ofertelor de muncă nu mai este atât de mare, însă nici cerinţele angajatorilor nu sunt foarte greu de îndeplinit. Salariile încep de la 800 – 900 de lire.

Mulţi britanici se opun imigraţiei

Reporter: editura December - 6 - 2012 Comments Off on Mulţi britanici se opun imigraţiei

Numeroşi britanici nu văd cu ochi buni impactul imigraţiei asupra societăţii şi economiei în ultimul deceniu. Cel mai recent raport Atitudini Sociale Britanice (British Social Attitudes), publicat în luna septembrie, arată că trei sferturi dintre insulari doresc reducerea imigraţiei.

Proporţia de respondenţi în favoarea unei anumite reduceri a imigraţiei a crescut de la 63% în 1995, la 72% în 2003 şi la 78% în 2008, chiar înainte de declanşarea crizei. De atunci, a existat un mic declin, 75% dintre respondenţi pledând în 2011 – şi chiar în 2012 – pentru o reducere a imigraţiei în general, 51% dorind o reducere mai consistentă.

Pe forumurile online britanice există zeci de discuţii despre imigranţi, cele mai multe vizându-i pe polonezi, care sunt în număr foarte mare în Marea Britanie, fiind estimaţi la peste un milion. Britanicii discută despre câte beneficii se iau de la stat, despre lipsa locurilor de muncă şi despre dezavantajele imigraţiei, uneori ajungându- se la opinii ultranaţionaliste şi rasiste. Conform publicaţiei în limba română „Ziarul Românesc”, britanicii se plâng că pe forumurile poloneze din Regatul Unit există mii de anunţuri de locuri de muncă publicate doar pentru polonezi, în limbă poloneză.

Nu lipsesc nici discuţiile despre români, din care reiese că nu suntem priviţi întotdeauna cu ochi buni. Este evidentă influenţa titlurilor din presa tabloidă, cum ar fi: „Romanians are coming, what now?” („Vin românii, ce urmează?”), „Romanians, on top of the most wanted lists („Românii, în fruntea listelor cu oamenii cei mai căutaţi”) etc.

Britanicii cred că un val de români săraci va invada Regatul Unit imediat după ridicarea restricţiilor, la sfârşitul lui 2013. Se consideră că atunci conaţionalii noştri vor aplica pentru beneficii, împovărând şi mai tare sistemul. În plus, englezii cred că românii vor lua locurile de muncă rămase şi că vor comite infracţiuni. Conform regulilor UE, restricţiile pe piaţa muncii pentru români şi bulgari vor fi ridicate în toate statele membre până la sfârşitul anului 2013.

 

Punct de vedere românesc

Jurnaliştii „Ziarului Românesc” au intervievat câţiva conaţionali care muncesc în Regat. Sunt români care le dau dreptate britanicilor în legătură cu această imagine proastă: „Este normal să aibă o părere proastă, vedeţi câte se întâmplă din cauza infractorilor. Au ajuns oamenii aici, în cartier, să îşi ferească telefoanele şi să pună mâna la buzunare când aud vorbindu-se româneşte”, spune Livia, din Portsmouth. „Cei care vor şi sunt suficient de hotărâţi să îşi schimbe viaţa reuşesc, cu toate restricţiile din lume. Dacă ar fi libertate completă, ştiţi cum e românul, o înţelege greşit. Mă tem că au dreptate englezii de pe forumul acela, vor veni cu sutele de mii să ceară ajutoare”, declară şi Cătălin (Southampton), pentru aceeaşi publicaţie.

Alţii spun că englezii nu au dreptate să se teamă de români. Unul dintre ei este Marcel, care munceşte în Leeds: „Suntem cetăţeni UE, şi-au bătut joc de noi atâţia ani, noi de ce suntem lăsaţi în urmă? România a ajuns o ţară de mâna a doua, măcar să putem munci unde vrem în Europa, măcar atât. Englezii o să înţeleagă până la urmă că este o diferenţă între românii care muncesc şi cei care fură”. „Nu le luăm nimic, nu le luăm locurile de muncă, la case plătim chirii, de ce s-ar plânge? Că muncim ieftin? Oricum, dacă mergi să te angajezi, nu te vor alege pe tine, vor alege tot un englez. Te aleg pe tine doar dacă le ceri foarte puţini bani sau dacă nu au altă opţiune. Restricţiile trebuie ridicate, nu suntem cetăţeni de mâna a doua”, crede şi Iulian, care trăieşte în capitala Marii Britanii. („Ziarul Românesc Weekly”- 2012)

 

Climat de teamă şi sărăcie

Sute de imigranţi care lucrează în Marea Britanie, între care şi români, trăiesc într-un climat de teamă şi sărăcie, fiind victimele unor condiţii inumane şi îndatoraţi angajatorilor, arată raportul publicat în cursul verii acestui an, intitulat „Experienţe de muncă forţată în industria alimentară din Marea Britanie”. Documentul a dezvăluit că lucrătorii sunt subiectul unor intimidări rasiste şi sexiste şi al ameninţărilor. Izolaţi, incapabili să vorbească engleza şi necunoscându-şi drepturile, mulţi dintre ei s-au plâns că sunt deprimaţi, iar unii au fost împinşi până în situaţia de a-şi face rău singuri. „Mă simţeam de parcă ar fi căzut cerul pe mine, dar nu aveam de ales”, povesteşte Adriana, o tânără în vârstă de 30 de ani, din România. „Aveam nevoie de bani. Trebuia să muncesc. Eram în situaţia în care mai degrabă mă omorai decât să mă întorc. Am slăbit. Eram tensionată şi tristă tot timpul”, explică ea.

Deşi mulţi dintre ei sunt imigranţi legali, nu îşi cunosc drepturile şi sunt exploataţi în mod frecvent. O proporţie semnificativă dintre ei au plătit taxe agenţilor şi au rămas îngropaţi în datorii. Una dintre practici, au descoperit cercetătorii, era de a recruta prea mulţi lucrători şi de a le oferi suficient de lucru pentru a le plăti datoriile angajatorilor lor, dar de a-i menţine în sărăcie, obligaţi să împartă locuinţe mici şi cu condiţii precare.

O metodă veche de a-ţi găsi de muncă, în special pentru femei, este cea de a pune mici anunţuri în vitrinele magazinelor de cartier. „La început, când am ajuns în UK, vorbeam foarte puţină engleză. O amică m-a învăţat să scriu anunţuri şi mă plimbam în fiecare zi în magazine de indieni în diferite zone şi puneam anunţuri în geam. De asemenea, mă uitam să văd dacă este vreun anunţ cu cineva care vrea să angajeze. În acel caz, trebuia să sun atunci, pe loc. Competiţia era mare şi era riscul ca postul să se ocupe mai repede”, povesteşte Cristina, cleaner din nord-vestul Londrei.

Găsirea unui loc de muncă este o problemă din ce în ce mai des întâlnită în comunitatea românească, multe persoane simţind efectele recesiunii. „Eu munceam într-un birou, la o firmă de avocatură, ca secretară, şi mă plăteau extraordinar de bine. Chiar mă gândeam să renunţ la casele pe care le am la curăţenie şi să rămân doar la birou. Însă de mai bine de o lună, mi-au tăiat semnificativ din salariu şi continui să fac amândouă joburile”, spune Gabi, aflată în Regatul Unit de 4 ani.

Baza pieţei muncii din Marea Britanie, în pofida protecţiei, poate fi profund neatractivă şi mult prea des exploatativă. Munca este grea, prost plătită şi nesigură. Mulţi dintre cei intervievaţi câştigă abia cât să supravieţuiască. Teama şi lipsa de putere sunt aproape omniprezente”, conchide raportul. („Daily Mail” – 2012)

Ce trebuie să ştim pentru a lucra legal în Marea Britanie

Reporter: editura December - 6 - 2012 Comments Off on Ce trebuie să ştim pentru a lucra legal în Marea Britanie

Permisele de muncă

Cetăţenii români în United Kingdom nu au drept de muncă automat. Pentru a munci în UK, românii trebuie să obţină aprobarea autorităţilor britanice, Home Office, care este echivalentul românesc al Ministerului de Interne.

Work Permit şi Purple Card

Work Permit se acordă în general celor care practică o meserie calificată: profesori, doctori, ingineri, oameni de ştiinţă. Pentru a obţine Work Permit, trebuie să existe o firmă sau o instituţie care să aplice pentru tine pentru un Work Permit. Tu, persoană în cauză, nu poţi aplica singur pentru acest document de muncă. De asemenea, dacă jobul l-ai găsit printr-o firmă sau agenţie de plasament, aceştia nu pot aplica pentru tine la Home Office ca să-ţi obţină permisul de muncă. Singurii care pot aplica pentru acest permis de muncă sunt cei care vor să te angajeze.

După obţinerea Work Permit în UK, tu trebuie să aplici pentru Purple Card, în persoană, la Home Office. Purple Card va dovedi că ai drept de muncă în UK şi că eşti posesor de Work Permit. Numai tu, posesorul de Work Permit, poţi aplica pentru Purple Card, nu firma care ţi-a obţinut permisul de muncă. Aplicaţia pentru Purple Card se face pe formularul BR3 (caută „purple card form BR3”, cu link-ul către pagina în cauză). Purple Card se mai numeşte şi Accession worker card.

Blue Card, ca dependent de posesor de Yellow Card

Blue Registration Certificate se acordă cetăţenilor români şi bulgari pentru a dovedi că aceştia au obţinut drept de muncă fără restricţii în United Kingdom. Posesorul de Blue Card poate să se angajeze oriunde, nefiind îngrădit de nici o restricţie pe piaţa muncii din Anglia. Cel care deţine Blue Card poate munci la fel ca orice cetăţean britanic.

Blue Card poate fi obţinut în calitate de dependent de posesor de Yellow Card. Acesta din urmă se acordă pentru cetăţeni români sau bulgari studenţi şi persoane self-employed. Dependent poate fi soţul, soţia sau chiar copiii. În cazul în care, spre exemplu, tatăl are un business şi are Yellow Card, atunci soţia şi copiii pot aplica pentru Blue Card. La fel, dacă soţia are Yellow Card – ca student sau self-employed – atunci soţul şi copiii pot aplica pentru Blue Card, cel care dă drept de muncă în Marea Britanie.

Purple Card şi apoi Blue Card

După 12 luni muncite legal pe un Work Permit şi ca posesor de Purple Card, ai dreptul să aplici pentru Blue Card. Odată obţinut acesta, se poate renunţa la Work Permit şi se poate obţine angajarea liberă de controlul autorităţii britanice în domeniu. Purple Card se mai poate obţine şi ca au-pair sau personal auxiliar într-o locuinţă britanică. Ca au-pair, trebuie urmaţi următorii paşi: – găsirea unui plasament ca au-pair (acest lucru se poate face pe Internet, căutând agenţii specializate în plasarea ca au-pair); odată găsit plasamentul, trebuie obţinută, de la familia la care eşti au-pair, o scrisoare de recomandare, în care să specifice că eşti au-pair în locuinţa respectivă; trimiţi scrisoarea semnată de familia în cauză la Home Office, împreună cu formularul BR3 completat şi împreună cu alte acte, listate în formularul BR3. Odată obţinut Purple Card, va trebui să lucrezi ca au-pair la familia respectivă 12 luni, după care poţi aplica pentru Blue Card. Dacă plasamentul tău cu familia care ţi-a făcut recomandarea pentru Purple Card ca aupair încetează, poţi să fii în situaţia de a-ţi fi anulat Purple Card. Recomandăm să fiţi atenţi când vă angajaţi să fiţi au-pair într-o familie britanică, pentru că este bine să cunoaşteţi familia pentru un timp şi să vedeţi dacă vă integraţi. („Informaţii pentru românii din UK”, 2012)

Compatrioţi de ispravă

Reporter: editura December - 6 - 2012 Comments Off on Compatrioţi de ispravă

Performeri…

Mulţi români pleacă în Anglia sperând la o viaţă mai bună. Se spune că în această ţară este extrem de greu de trăit pentru străini, de aceea, foarte puţini reuşesc să îşi îndeplinească visul. Dar nu este imposibil. Există români care au atins succesul pe tărâmul Albionului şi sunt un exemplu demn de urmat.

Cristina Ieremia a plecat în urmă cu 12 ani din România, la studii în Anglia, cu o bursă Sőrős, a terminat liceul după doi ani şi a luat Bacalaureatul cu 10 pe linie. Ar fi putut face facultatea la Oxford, dar, pentru că nu avea 60.000 de lire, s-a angajat femeie de serviciu, primind două treimi din salariul minim. Şi-a păstrat moralul intact şi a răzbit: la 19 ani, avea propria firmă de curăţenie, iar la sfârşitul anului 2005 a fondat ziarul de limbă română „Român în UK” şi website-ul asociat, „romani.co.uk.”. Viaţa Cristinei s-a schimbat cu totul, dar nu a uitat nici o clipă cât de greu a fost începutul.


La Londra îşi spune astăzi povestea şi Ovidiu Şarpe, un român cu suflet mare, care a plecat în urmă cu 33 de ani din ţara lui pentru o viaţă mai bună. Şi a găsit-o.

De câţiva ani, Ovidiu Şarpe şi-a deschis o cofetărie în Burnt Oak, nord-vestul Londrei. Are şase angajaţi români, iar în week-end, spune el, vinde 1.500 de prăjituri şi peste 100 de torturi. Afacerea merge bine, din moment ce în curând va deschide şi o a doua cofetărie.

Cristian Maxim a plecat din România în urmă cu peste 20 de ani şi a visat să devină… „maxim” printre străini. A tras şi el din greu, iar astăzi se mândreşte cu o afacere prosperă, în centrul financiar al Londrei. Cristian a muncit şi a crezut că va izbândi. A lucrat în construcţii, la un hotel şi la un cabinet de avocatură. Până când a început să se vadă ceva în urma lui. De trei ani conduce un restaurant românesc, Old Bailey’s, situat în City of London, zona de business a capitalei britanice. La Londra, Cristian îşi conduce cu mare abilitate afacerea. E un şef atent şi s-a înconjurat de români veniţi în căutarea unei vieţi mai bune. Maxim a dus cu el bucatele, reţetele şi tot ce înseamnă acasă şi munceşte cot la cot cu angajaţii.

 

Reuşitele unui medic român

Nu este uşor printre străini, cel puţin la început, dar cel mai important este felul în care te-ai mentalizat în momentul în care ai plecat, ce anume îţi doreşti de la viaţă”, susţine dr. Felicia Buruiană, vicepreşedintele Societăţii Medicale Române (SMR) din UK.

A plecat în străinătate în anul 2005, iar Marea Britanie a fost mai degrabă o întâmplare. Putea la fel de bine să aleagă Germania, Franţa sau Spania. Şi nu a plecat din ţară din cauza banilor, ci din cauza lipsei de apreciere profesională şi a insatisfacţiilor, tot profesionale, în ciuda muncii depuse „cu vârf şi îndesat” În Anglia a găsit un sistem sanitar total diferit de al nostru. Cu toate acestea, fiind o persoană uşor adaptabilă şi determinată să-şi îndeplinească obiectivele, dr. Felicia Buruiană s-a acomodat rapid.

În prezent, dr. Felicia Buruiană este Core Surgical Training Year 2 Traumatologie şi Ortopedie, în cadrul Spitalului Bedford, din Marea Britanie. A durat, însă, doi ani până să se poată înscrie în General Medical Council (GMC), şi, ulterior, să aplice pentru job-uri. „Eu am ajuns în UK în noiembrie 2005, înainte că România să fi intrat în Uniunea Europeană. A trebuit să obţin un rezultat anume la examenul de limbă, IELTS Academic, ca să am dreptul să susţin examenul pentru medicină, respectiv PLAB. A fost un proces care a durat mult, am picat o dată, apoi România a intrat în UE, GMC-ul nu ştia ce să facă cu românii şi cu bulgarii, m-au sfătuit să renunţ la PLAB şi să aplic pentru recunoaşterea directă (cu multe acte de care aveau nevoie şi evidenţe, n. red.). Opt luni mai târziu, îmi scriau că nu trebuia să renunţ la PLAB. În concluzie, în cazul celor care am venit înainte că România să intre în UE, a fost cu mult mai greu decât în ziua de azi, când am înţeles că înregistrarea durează o zi”, a mărturisit doctorul.

Dr. Felicia Buruiană este apreciată. Astfel, dr. Radu Burtan, preşedinte SMR-UK, declară: „Felicia a avut întotdeauna o atitudine profesională, onestă şi creativă. Entuziasmul Feliciei este unul contagios”. La rândul său, dr. Claudiu Carmaciu, medic psihiatru în Regatul Unit, afirmă: „Felicia Buruiană aduce profesiei ei de medic o constelaţie de calităţi: inteligenţă, perseverenţă, ambiţia, spiritul de cercetător, compasiunea, bunul simţ”.

În calitatea sa de vicepreşedinte al Societăţii Medicale Române din UK, Felicia Buruiană reuşeşte să adune laolaltă o parte din medicii români aflaţi pe teritoriul Marii Britanii. „Ne întâlnim cu cei care sunt membri sau menţin contactul cu noi la evenimentele pe care le organizăm de câteva ori pe an. Suntem împrăştiaţi pe tot teritoriul Marii Britanii, fiecare are programul extrem de încărcat, însă ne unesc mai ales problemele medicale. Totodată, majoritatea celor care ne contactează o fac pentru a inter-relaţiona cu alţi medici români aflaţi aici şi pentru a fi ajutaţi cu diferite sfaturi. Unitatea acestei comunităţi se manifestă mai ales la nivel virtual şi la evenimente, unde am plăcerea să constat că de fiecare dată sunt mai multe persoane”, a ţinut să sublinieze dr. Buruiană.

Vine în ţară de câteva ori pe an, pentru a-şi vizita părinţii. „Pe această cale, doresc să le mulţumesc din adâncul sufletului meu pentru educaţia, susţinerea şi încrederea pe care mi le-au acordat dintotdeauna. Ei au fost şi sunt mult mai fericiţi să mă ştie fericită oriunde, decât nefericită şi neîmplinită la mine în ţară. Cum am spus deja, este vorba de modul în care te mentalizezi în momentul în care ai decis să pleci şi de scopul pentru care pleci”, a conchis Felicia Buruiană. („PaginaMedicală” – 2011)

Viaţa nu e chiar roz…

Reporter: editura December - 5 - 2012 Comments Off on Viaţa nu e chiar roz…

Un caz flagrant de discriminare

Muncitorii români sunt plătiţi şi cu de trei ori mai puţin decât venitul minim din Marea Britanie, arată o investigaţie incognito realizată de BBC, cu ajutorul unei jurnaliste din România. Aceasta s-a angajat, sub acoperire, ca menajeră la un hotel de patru stele din Londra. Deşi la St. Ermin’s Hotel o cameră a costat şi 300 de euro pe noapte în timpul Jocurilor Olimpice, tânăra a primit pentru două zile de muncă doar 33 de lire sterline. „Adică de trei ori mai puţin faţă de venitul minim din Marea Britanie”, se arată în reportajul BBC. Jurnalista a primit echivalentul a aproximativ 80 de lei româneşti, deşi a muncit în condiţii extrem de stricte. Reporterul a cerut explicaţii de la firma de recrutare Calibre International, care i-a găsit serviciul de la hotel, dar răspunsul pe care l-a primit arată că românii şi bulgarii sunt consideraţi cetăţeni inferiori în Marea Britanie, deşi fac parte din Uniunea Europeană de 5 ani. Reprezentantul companiei i-a replicat că a fost plătită în funcţie de numărul de camere curăţate, şi nu după ora de muncă, aşa cum fusese informată iniţial. Apoi, aceeaşi persoană a rupt contractul de angajare în faţa jurnalistei. „Voi, românii şi bulgarii, creaţi multe probleme pentru că trebuie să înţelegeţi care este statutul vostru în ţara asta”, a încheiat reprezentantul Calibre International.

Reporterii BBC afirmă că, atunci când vine vorba de locuri de muncă prost plătite, lucrătorii sunt, adesea, români sau bulgari angajaţi ca persoane fizice autorizate. De altfel, potrivit sondajelor realizate de Universitatea Oxford, 27.142 de români lucrează în Marea Britanie ca persoane fizice autorizate. Specialiştii cred, însă, că numărul real este mult mai mare. O parte din informaţii au fost transmise autorităţilor, care au precizat că iau în serios asemenea relatări şi că vor investiga. Deja hotelul St. Ermin’s a anunţat că nu mai lucrează cu agenţia Calibre după ce au fost scoase la iveală posibile nereguli ale practicilor de angajare. Conducerea acestuia a decis să externalizeze serviciul de menaj către o firmă britanică. „Din acel moment, situaţia a devenit tot mai rea. Dacă înainte salariul era plătit lunar, după externalizare se achită şi cu şapte săptămâni întârziere”, afirmă reporterii BBC. Mai mult, înainte de începerea Jocurilor Olimpice, angajaţilor li s-a transmis că trebuie să cureţe trei camere pe oră în loc de două, cât făceau până atunci. „Doar e un hotel de lux şi trebuie acordată atenţie fiecărui detaliu. Era imposibil să respectăm norma. Aşa că mulţi dintre noi au rămas peste program, dar fără să fim plătiţi“, a explicat o imigrantă poloneză, care lucrează la Hilton.

Reporterilor BBC li s-a spus că aceste firme nu pun mare preţ pe cameristele imigrante, pentru că există întotdeauna „autobuze de fete” care să le ia locul…

 

Sub cerul liber…

Mario este personajul unui fotoreportaj despre viaţa trăită sub cerul liber, la mila altora şi despre lupta pentru o a doua şansă. Materialul a fost realizat de Kayte Brimacombe şi a apărut în „The Guardian”.

L-am întâlnit întâmplător pe Mario, în aprilie 2011. Îmi amintesc că am văzut acel adăpost improvizat din lemn. Mario fusese angajat la o fermă în anul anterior. După aceea, i s-a oferit de lucru la o spălătorie de maşini la Londra. A împărţit o cameră pentru o vreme, dar, pentru că nu erau suficienţi clienţi, a fost concediat. A cheltuit toate economiile şi a ajuns să doarmă pe străzi, gândindu-se că va fi doar pentru o scurtă perioadă de timp, până îşi va găsi o altă slujbă. În prima lună nu a avut nici măcar o saltea. Apoi a găsit două plăci de lemn şi şi-a construit un adăpost.

L-am sunat în iunie şi am fost şocată să aflu că fusese atacat de hoţi. A fost acostat la orele dimineţii de doi bărbaţi care i-au luat telefonul mobil şi l-au împuşcat în cap cu o puşcă cu aer comprimat. După acest incident, am început să numărăm zilele până la noua lui viaţă, la ferma de lângă Londra. Pentru că era sfârşitul sezonului, câştiga mai puţini bani, în medie 25 de lire sterline pentru 10 ore de muncă.

După ce a terminat lucrul, în noiembrie, credeam că se va întoarce în România, dar de fapt le-a trimis banii părinţilor lui, iar el s-a întors la Londra, la locul lui din parc. În ţara natală fusese electrician, iar cu puţin ajutor, a primit o slujbă. La sfârşitul lui iunie, angajaţii centrului social unde mergea zilnic l-au ajutat să-şi găsească o cameră într-un hotel”, se arată în reportajul realizat de Katye Brimacombe.

 

Avataruri studenţeşti

Unii studenţi români din Marea Britanie nu pot lucra pentru a-şi plăti studiile, pentru că autoritatea vamală din această ţară (UK Border Agency, UKBA) le procesează cererile pentru un permis de muncă cu întârzieri foarte mari, punându-le în pericol diploma. Conform statisticilor oficiale britanice, anul trecut, la universităţile din Regatul Unit au învăţat 4.625 de studenţi români, cu 45% mai mulţi decât în 2010.

Publicaţia „The Guardian” prezintă, în ediţia electronică, exemplul unei studente române de la Universitatea Hull, din Regatul Unit, Emilia Gheorghe, „care ar trebui să lucreze acum la o şcoală de vară internaţională, dar a fost forţată să stea cu un prieten până când UKBA îi procesează cererea pentru un permis de muncă, la 18 luni de când a depus-o prima dată”.

Uniunea Naţională a Studenţilor declară că a primit numeroase plângeri împotriva UKBA în ultimele luni. Sute de tineri au semnat o petiţie prin care denunţă că au trebuit să se descurce fără paşapoarte şi alte documente timp de luni de zile, în ciuda faptului că au plătit peste 500 de lire.

Un purtător de cuvânt al Autorităţii vamale britanice a declarat, la rândul său, că „în ultimele luni, UKBA a primit un număr de cereri mai mare decât era prevăzut”.

N.R. Studenţii români şi bulgari sunt trataţi diferit faţă de alţi studenţi europeni în ceea ce priveşte permisele de muncă. În 2007, acestora li s-a spus că le va fi refuzat dreptul de a lucra în Marea Britanie. În present, studenţii români şi bulgari pot primi permis de muncă, pe baza unui certificat care să ateste că sunt studenţi. (TVR Info – 2012)

Elitele româneşti conlucrează

Reporter: editura December - 5 - 2012 Comments Off on Elitele româneşti conlucrează

Conferinţa Studenţilor, Profesorilor şi Cercetătorilor Români din Marea Britanie

– ediţia a V-a –

În această toamnă a avut loc cea de-a V-a ediţie a Conferinţei Studenţilor, Profesorilor şi Cercetătorilor Români din Marea Britanie, eveniment găzduit anul acesta de Universitatea Edinburgh. La manifestare au participat 150 de studenţi, cercetători şi profesori români, precum şi oaspeţi britanici. Evenimentul a avut ca temă centrală „Cum să ne găsim locul nostru în lume”. Dezbaterile s-au desfăşurat în cadrul a trei grupuri de lucru,pe următoarele teme: „Cum contribuie românii la comunităţile în care se stabilesc”, „Cum contribuie românii din străinătate la dezvoltarea ţării lor de origine” şi „Antreprenoriat, afaceri şi cercetare”.

Evenimentul a debutat cu un cuvânt de bun venit adresat de Prof. Sir Timothy O’Shea, Rectorul Universităţii Edinburgh, care a salutat iniţiativa organizării Conferinţei, a făcut o incursiune în istoria Universităţii Edinburgh şi a arătat că Societatea Studenţilor Români de la Edinburgh este foarte activă şi bine integrată în comunitatea studenţească. În intervenţia sa, Ambasadorul României, Dr. Ion Jinga, a spus: „O comunitate unită este o voce care poate fi mai bine auzită, respectată şi înţeleasă”.

Cu acest prilej, a avut loc decernarea „Diplomei Ambasadorului”.Diploma pentru Studenţi” a revenit lui Mihai Cocoru, student la Universitatea din York şi preşedinte al Forumului Societăţilor Studenţeşti Româneşti din Marea Britanie. Au fost acordate două „Diplome pentru Cercetători”, câştigători fiind Flaviu Cipcigan, cercetător în fizică aplicată la Universitatea Edinburgh şi Ciprian Florin Ardelean, cercetător în arheologie la Universitatea Exeter. Au mai fost acordate „Diplome pentru Comunitate Românească” şi „Diploma pentru Promovarea Imaginii României prin cultură”.

 

 

Românca”, pilon de păstrare a tradiţiilor şi spiritualităţii româneşti

Societatea „Românca” îşi desfăşoară activitatea în Marea Britanie din anul 2005. Organizaţie non-guvernamentală şi non-profit, funcţionând în regim de voluntariat, „Românca” activează constant pentru păstrarea tradiţiilor, culturii şi limbii române, precum şi pentru a le face cunoscute în Marea Britanie. Îndeplinirea acestui obiectiv se atinge prin diferite activităţi sociale, cum ar fi organizarea de concerte de muzică clasică, expoziţii, festivaluri, precum şi proiecte iniţiate de membri ai organizaţiei. Spre exemplu, „Românca” a derulat un curs destinat tinerilor cu mijloace reduse, intitulat „Metafora în acţiune”, prin care aceştia au fost ajutaţi să aprofundeze limba engleză şi, în acest fel, să-şi sporească şansele de integrare în societatea britanică.

Un alt proiect relevant pentru anvergura implicării Societăţii în viaţa comunităţii româneşti îl reprezintă „Fem21”, aflat în plină derulare, şi care îşi propune, în pateneriat cu Asociaţia femeilor jurnalist din Marea Britanie („ARIADNA”), să pună în lumină valoarea contribuţiei femeilor la dialogul intercultural, la apropierea constructivă între diferitele culturi europene, implicit cea română.

Centrul Cultural Român din Londra, punte între români şi britanici

Centrul cultural Român din Londra, asociaţie independentă înfiinţată în 1994, de un grup de români stabiliţi în Marea Britanie, are o îndelungată tradiţie a manifestărilor care se înscriu pe linia creării unei punţi între români şi britanici, a formării unei percepţii corecte asupra compatrioţilor noştri care ajung să muncească şi să trăiască pe meleaguri britanice.

Unul dintre cele mai importante repere ale activităţii Centrului Cultural Român este, neîndoielnic, desfăşurarea cursurilor Şcolii de cultură şi tradiţie românească din Londra, program educativ creat în scopul menţinerii legăturii copiilor români din diaspora cu elementele esenţiale ale culturii româneşti. Şcoala oferă cursuri de limbă română, istorie, geografie, religie şi etnografie, precum şi activităţi recreative pentru copiii cu vârste între 5-16 ani.

Alte asociaţii şi fundaţii

Asociaţia Română din Ţara Galilor, Asociaţia Română din Scoţia, Clubul Liberal, Comunitatea românilor de la Inverness, Comunitatea românilor de la Plymouth, Fundaţia Sf. Macarie cel Mare de la Leeds, Societatea Medicală Română din Marea Britanie, Societatea Românca, Societatea Studenţilor Români de la Universitatea din Bradford, Societatea Studenţilor Români de la Universitatea Essex, Societatea Studenţilor Români de la Universitatea din Hull, Societatea Studenţilor Români de la Universitatea din York.(„Români în UK” – 2012)

Speranţe pentru românii din Diaspora

Reporter: editura December - 5 - 2012 Comments Off on Speranţe pentru românii din Diaspora

ES Dr. ION JINGA, Ambasadorul României în Marea Britanie:

Un obiectiv major- protejarea intereselor comunităţii româneşti din Marea Britanie

… Am venit la Londra având în minte patru obiective majore: relansarea Parteneriatului Strategic dintre România şi Marea Britanie, dezvoltarea schimburilor economice, promovarea imaginii României şi protejarea intereselor comunităţii româneşti din Marea Britanie.

... Promovarea imaginii României s-a concretizat în şase vizite de lucru în Scoţia – unde m-am întâlnit de trei ori cu primul ministru, trei vizite în Ţara Galilor – două întâlniri cu primul ministru galez, două vizite în Irlanda de Nord – întâlniri cu primul ministru şi adjunctul acestuia. Am traversat Marea Britanie de la Southampton la Aberdeen şi din Kent la Belfast, am fost aproape peste tot unde trăiesc comunităţi româneşti, m-am întâlnit cu acestea la biserici şi la evenimente culturale. Am deschis un Birou consular de carieră la Edinburgh şi un Consulat onorific la Belfast. Am vizitat peste 30 de universităţi, unde avem studenţi şi profesori români, fiind invitat să susţin conferinţe despre România, relaţia noastră cu Marea Britanie, integrarea europeană, dar şi dreptul la liberă circulaţie. Pentru că avem peste 5.000 de studenţi români aici, am «inventat» Conferinţa anuală a studenţilor, profesorilor şi cercetătorilor români din Marea Britanie – eveniment de succes, care a ajuns la cea de-a V-a ediţie”. (după „Români în UK”- 2012)

 

ES Martin Harris, Ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti:

Nu se introduc vize pentru români”

Ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, ES Martin Harris, a negat posibilitatea introducerii vizelor pentru cetăţenii români: „Aceasta nu este poziţia Guvernului Marii Britanii. Harris a precizat că Ministrul britanic de Interne, Theresa May, nu s-a referit la România şi Bulgaria. „Nu cred că Theresa May s-a referit la România şi Bulgaria. Poziţia Guvernului Marii Britanii rămâne la fel: avem restricţiile care vor dura până la sfârşitul anului 2013 şi care vor fi ridicate după această dată. Theresa May a făcut referire la analiza de impact a legislaţiei asupra Regatului Unit, care este o analiză profundă – care sunt avantajele, care sunt dezavantajele, de legislaţie UE – şi eu cred că pentru noi e foarte important să combatem abuzurile legate de circulaţia forţei de muncă” , consideră Ambasadorul.

Oficialul britanic a explicat că Guvernul Marii Britanii a fost nevoit să ia decizia impunerii restricţiilor bazându-se pe părerea experţilor, care au analizat situaţia pe piaţa muncii din Marea Britanie. ES Martin Harris a precizat că în acest moment, potrivit statisticilor în Marea Britanie, 80.000 de români lucrează în mod legal, cu acte, iar situaţia numerică a celor care lucrează „la negru” este dificil de stabilit. (RTV România – oct. 2012)