NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

O anchetă celebră

Reporter: editura October - 20 - 2016 Comments Off on O anchetă celebră

Acad. Răzvan Theodorescu

Cu decenii în urmă, într-un timp al neuitatei liberalizări a regimului comunist din anii ’60 – ’70 ai secolului trecut, talentatul şi plurivalentul ziarist Carol Roman realiza un proiect jurnalistic unic: publicarea unui volum cuprinzând numeroase şi substanţiale răspunsuri ale unor laureaţi ai premiului Nobel la întrebarea „Există un secret al celebrităţii?”. Era o anchetă internaţională fără precedent, menită a da răspunsuri aşteptate mai ales de tineri, demers susţinut de „Scânteia tineretului” şi preluat într-o carte de „Editura Politică”, în vremea unei deschideri româneşti spre toate orizonturile pe care se cade a o cunoaşte mai bine şi a o evoca mai des.

img_0003Latinescul „celebritas” – pentru mine, ca dascăl, formula „celebritas in docendo”, adică reputaţia ca profesor rămâne o regulă de aur a profesiei noastre – era explicat de către cei care îi răspundeau lui Carol Roman şi ei erau printre cei mai vestiţi contemporani. Americani, ruşi, englezi, canadieni, francezi şi germani – cei mai numeroşi – dar şi savanţi din Olanda, Norvegia, Suedia, Finlanda, Italia şi Elveţia au onorat această carte plină de succese – o dovedeşte traducerea sa în opt limbi – cu un tiraj pe măsură (în 1972, în România au fost 100.000 de exemplare).

Jurnalistul Carol Roman – premiat în zilele noastre de Uniunea Ziariştilor Profesionişti pentru volumul „În balansul vremurilor”, editor neobosit al revistei „Balcanii şi Europa”- nu a ocolit în ancheta sa dificultăţile. A încercat să aibă şi un răspuns al lui Alexandr Soljeniţîn (aşa cum îl sfătuia sincer şi candid vestitul medic şi biochimist Jacques Monod), nu l-a ocolit nici pe ilustrul, dar şi controversatul – din motive politice – fizician Werner Heisenberg şi – ceea ce este extrem de important – s-a oprit la două cazuri celebre româneşti: cel al profesorului biolog George Emil Palade, împlinit cu un Premiu Nobel şi celălalt, dramatic neîmplinit, al medicului Nicolae Constantin Paulescu.

Alfred Nobel

Alfred Nobel

Prefaţa, de acum mai bine de patruzeci de ani, a academicianului inventator Henri Coandă, venind să întărească spusa profesorului Palade potrivit căreia poporul român este „un mare producător de inteligenţe”, ne face cu atât mai mult să deplângem eroarea majoră făcută în anul 1923 de către Fundaţia Nobel, care l-a privat de un Premiu Nobel pe adevăratul descoperitor al insulinei. Dincolo de anumite poziţii politice nefericite – care însă, o spun răspicat, nu pot conta defel în cazul inteligenţelor superioare şi recunoscute – savantul Paulescu, care a fost ales membru post – mortem al Academiei Române în noiembrie 1990, a binemeritat din partea lui Carol Roman o atenţie firească, mergând până la iniţierea unei corespondenţe cu un supravieţuitor al grupului canadian care l-a nedreptăţit grav pe medicul român, profesor de Fiziologie la facultatea bucureşteană de Medicină, decedat la un deceniu după ce, în 1921, îşi publicase descoperirea.

Reeditarea acestei cărţi – anchetă a lui Carol Roman – însoţită de imagini ale preţioaselor scrisori, autografe şi manuscrise ale marilor săi corespondenţi – îmi pare cu atât mai necesară cu cât astăzi toţi aceştia au plecat dintre noi. Generaţiile actuale au aici oglinda în care s-au privit celebrităţile ştiinţei mondiale. Cei care, poate, aidoma româno – americanului Palade, puteau să spună: „Consider Premiul Nobel ca pe o întâmplare frumoasă şi norocoasă”.

Unor asemenea „întâmplări” le-a dedicat Carol Roman, într-un moment de fastă inspiraţie, o carte în felul său unică.

În editura „Balcanii şi Europa” a apărut remarcabila anchetă internaţională realizată de scriitorul Carol Roman intitulată: „Laureaţi ai Premiului Nobel răspund la întrebarea «Există un secret al celebrităţii?»”. Cartea este difuzată prin Compania de Librării Bucureşti.