NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

O poveste cu…cântec – Americani… în straie ruseşti

Reporter: editura December - 3 - 2016 Comments Off on O poveste cu…cântec – Americani… în straie ruseşti

Sală plină până la refuz. Publicul, după ce a plătit cash bilete destul de scumpe, s-a prezentat în faţa celebrului Cor al Armatei Roşii, pe care voia să-l vadă în direct. Pe scena mare a imensei săli au păşit două rânduri pirpirii de cântăreţi îmbrăcaţi în uniforme militare, în mod discret, ce au conturat fundalul scenei. În faţă, o imensă oaste de instrumentişti, Orchestra Simfonică Valahia, cu românaşi de-ai noştri.

corul-alexandrov-red-army-choir-sala-palatului-bucuresti-9-octombrie-2016-07Şi va trebui să remarcăm că sala era plină în primul rând de oameni mai mult în vârstă, între 45-70 de ani care deţineau amintiri şi zestrea muzicală a trecutului. Cu toţi urmăreau cu atenţie programul pregătit de către ruşii în uniforme. Şi, spre evidenta mare surpriză a amintitului auditoriu, s-a asistat la un bogat repertoriu de piese… americane, ce-i drept faimoase altădată: „Yesterday”, „Hey Jude”, „Let It Be”, „I Feel Fine”, „Twist and Shout”. Unii spectatori din sală se pare că intonau în surdină aceste melodii de Far-West ori Arizona, pe care, de altfel, le ascultă în fiecare zi şi noapte la posturile de radio şi tv din România, cântate în limba engleză, deoarece toţi cei din sală, bănuim, vorbesc englezeşte alături de limba română, acasă. Cele două rânduri de corişti ai Armatei Roşii ce însoţeau cupletele rosteau cu avânt cuvintele în limba engleză, fiind deosebit de atenţi la cărţuliile plasate în faţa lor, din care preluau textele minunatelor cântece pentru care şi veniseră la Sala Palatului.

corul-alexandrov-red-army-choir-sala-palatului-bucuresti-9-octombrie-2016-28În partea a doua a programului, a continuat surpriza: muzică americană interpretată atât de coriştii ruşi cât şi de solişti ale căror nume nu ne-au fost dezvăluite, cu glas baritonal, de operă, de mai că îţi venea să plângi ascultându-i, în loc să te cuprindă o stare de bine sau de satisfacţie, conform predicaţiei iniţiale.

În fine, ca să nu mai lungim vorba, au apărut şi două vechi melodii ruseşti „Kalinka” şi „Ochii negri”, ce au produs însă un veritabil vulcan în sală, de s-a ridicat lumea în picioare – cred că nu de indignare că au fost introduse în program. De altfel, în sală s-au auzit şi solicitări zgomotoase de a se interpreta şi alte cântece de aceeaşi sorginte, însă… disciplina militară este disciplină! În orice caz, avem impresia că „The Great Choir Red Army ALEXANDROV” a acceptat, în mod surprinzător, să prezinte în România, spre deosebire de spectacolul oferit bucureştenilor anul trecut, acest repertoriu american şi mai puţin rusesc. Iar pe scena bucureşteană consemnăm că ruşii s-au împăcat bine cu americanii!

Şi poate că, de sămânţă, nu ar fi fost rău să fie intonat şi un cântec românesc, căci, vorba ceea, eram la noi acasă şi ar fi putut să fie onorate şi gazdele. Şi am pus punct!

C. R.