NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Jocul politic, sub presiunea alegerilor

Reporter: editura June - 11 - 2020 Comments Off on Jocul politic, sub presiunea alegerilor
Din România în Serbia, anul 2020 vine în Balcani cu serii de alegeri care dintotdeauna au oferit experților nenumărate teme de dezbatere. În această parte a lumii, regulile jocului politic electoral, precum și contextul actual ar putea da la iveală noi episoade care să scoată în evidență felul în care se câștigă și se păstrează puterea.

Alegerile din Serbia sunt programate pentru sfârșitul lunii iunie a.c.

Mandatul actualului Guvern al Serbiei, condus de premierul Ana Brnabic, se apropie de sfârșit. Aflat la putere din anul 2017, Executivul de la Belgrad, în fruntea căruia se află pentru prima dată o femeie, s-a dovedit un susținător al președintelui Vucic, și-a păstrat intacte șansele de aderare la Uniunea Europeană, chiar dacă nu a făcut rabat la atitudinea față de independența Kosovo, și a stârnit rumoare atunci când a discutat despre o eventuală alăturare a Serbiei… Uniunii Eurasiatice, conduse de Federația Rusă. De asemenea, Serbia păstrează o relație foarte strânsă cu China, care are interese economice în statul balcanic. Toate aceste aspecte vor conta în ecuația viitoarelor alegeri din această țară, care vor avea loc nu peste mult timp. O altă particularitate a scrutinului care urmează să se desfășoare în Serbia este prezența pe liste a unor criminali de război care au fost condamnați, și-au ispășit pedepsele și doresc să devină edili sau parlamentari. Unul dintre aceștia este Dragan Vasiljkovic, care s-a întors în țara sa în luna marie a.c., după ce a executat în Croația pedeapsa primită pentru atrocități comise în 1991, în timpul conflictului din fosta Iugoslavie. Acești pretendenți la funcții publice stârnesc oprobriul organizațiilor pentru apărarea drepturilor omului și anunță dezbateri electorale aprinse în scurta perioadă rămasă până la scrutinul programat pentru sfârșitul lunii iunie.


În Macedonia de Nord, alegerile programate pentru 12 aprilie 2020 au fost amânate, din cauza pandemiei de coronavirus. Ca la un semnal, guvernanții din SDSM și opoziția reprezentată de VMRO-DPMNE au pornit un război al declarațiilor și al contrelor referitoare la data când ar putea avea loc scrutinul electoral. În timp ce puterea dorește o rezolvare rapidă a acestui episod, date fiind unele succese, cum ar fi rezolvarea diferendului de nume cu Grecia și implicit „unda verde” pentru începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, considerate realizări majore ale guvernanților, cu capital electoral semnificativ, opoziția nu se grăbește, „ținând cu dinții” de motivul urgenței sanitare și sperând ca Guvernul să se erodeze ca urmare a inerentelor dificultăți economice pe care le va genera pandemia pe termen scurt. 

În Bosnia-Herțegovina, situația este la fel de complicată. În primul rând, autoritățile nu reușesc să se pună de acord cu privire la data alegerilor, care ar urma să aibă loc în luna octombrie a.c. Unul dintre principalele impedimente este acela că nu va exista un buget adoptat la acel moment, astfel încât finanțarea scrutinului ar putea fi văduvită de sumele necesare, notează „BalkanInsight”. De asemenea, recentele modificări aduse componenței Comisiei Electorale Centrale au stârnit alte valuri de critici, ceea ce pune presiune în plus pe un sistem politic fragmentat, care rareori ajunge la consens și care nu a izbutit să aducă schimbări benefice importante vieții de fiecare zi a cetățenilor acestei țări.

La rândul său, în România semanifestăun joc politic care a necesitat apelul la Curtea Constituțională, chemată recent să se pronunțe cine stabilește data alegerilor – Guvernul sau Parlamentul. Odată decis faptul că Executivului îi revine această misiune, politicienii de la București s-au văzut în postura de a fi nevoiți să rezolve rapid problema expirării mandatelor actualilor primari, care ar fi declanșat ceea ce a fost numit „un haos administrativ”. Între timp, dreapta aflată la putere și opoziția de stânga se „încălzesc” pentru viitoarele runde de alegeri, care vor avea loc cel mai probabil în toamna acestui an, cu valuri de acuze reciproce. 

Aderarea Serbiei blocată

Reporter: editura May - 22 - 2016 Comments Off on Aderarea Serbiei blocată

-în numele minorităţii croate –

Negocierile din cadrul procesului de aderare a Serbiei la Uniunea Europeană, care au debutat de doar câteva luni, au înregistrat un obstacol major, în condiţiile în care Croaţia a cerut măsuri ferme pentru un mai bun tratament aplicat minorităţii sale din Serbia şi respectarea tuturor drepturilor etnicilor croaţi.

Croaţi expulzaţi din Serbia (Vukovar, 1991)

Croaţi expulzaţi din Serbia (Vukovar, 1991)

Nemulţumirea autorităţilor croate vizavi de tratamentul la care sunt supuşi etnicii săi din Serbia se referă la mai multe aspecte: în primul rând, la datele statistice, care sunt relevante – la recensământul din 1991, erau 97.344 de croaţi în Serbia, iar zece ani mai târziu, numărul acestora a scăzut abrupt, la 57.900 de persoane. Acesta este un motiv pentru Zagreb de a reclama expulzările (mai ales din Voivodina, unde croaţii sunt în număr mai mare). Croaţia mai afirmă, printre altele, că etnicii săi nu beneficiază de drepturi fireşti în Serbia, că Belgradul face presiuni pentru ca minoritatea croată din Bunjevac să se desprindă de rădăcinile ei, că croaţii sunt slab reprezentaţi în cadrul organismelor centrale sârbe. De altfel, chiar în luna februarie a.c. a avut loc un episod care a agravat aceste circumstanţe: europarlamentarul croat Marijana Petir a atras atenţia că doar cu două zile înainte de deschiderea capitolelor de negociere, singurul post de radio care emitea în limba croată în Serbia, Radio Subotica, a fost închis, încălcându-se astfel flagrant dreptul minorităţii croate de a avea mass-media în limba maternă. Acest aspect a generat reacţia promptă a comisarului european pentru Extindere, Johannes Hahn, care a atenţionat Belgradul asupra faptului că „Serbia trebuie să asigure mijloacele media în limba minorităţilor, Guvernul având obligaţia de a sprijini financiar emisiunile de acest tip, conform recomandărilor Consiliului Europei şi Convenţiei pentru Protecţia Minorităţilor. Să nu fi ştiut autorităţile sârbe toate acestea atunci când s-a închis postul de radio?…

Întâlnire a preşedintelui sârb T. Nikolic cu reprezentanţi ai minorităţii naţionale croate (2014)

Întâlnire a preşedintelui sârb T. Nikolic cu reprezentanţi ai minorităţii naţionale croate (2014)

Semnalele croate sunt similare cu cele pe care le emitea în urmă cu patru ani şi România faţă de Serbia. Atunci, ţara noastră a condiţionat intrarea statului vecin în marea familie europeană de respectarea drepturilor minorităţii româneşti, avertizând că se va opune aderării ţării vecine dacă nu vor fi luate în considerare cererile ţării noastre pentru respectarea drepturilor civile fundamentale ale etnicilor români din Serbia. Sub imperiul acestei atitudini ferme, ţara vecină a semnat un Protocol care vizează măsuri concrete de protejare a drepturilor şi identităţii persoanelor aparţinând minorităţii române de pe cuprinsul statului sârb. Documentul conţine angajamente concrete în vederea protejării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, care variază de la reprezentarea parlamentară la autorizaţiile de construire a unor biserici sau asigurarea dreptului la educaţie în limba maternă. Protocolul precizează expres asumarea de către Serbia a conexiunii dintre aderarea la UE a acestui stat şi criteriile politice de aderare de la Copenhaga, care includ şi protecţia minorităţilor naţionale. Părţile au fost de acord să includă recomandări destinate ameliorării situaţiei minorităţii româneşti de pe tot teritoriul Serbiei, cum ar fi necesitatea asigurării posibilităţii de utilizare a limbii române în mod curent în Timoc sau îndreptarea deficienţelor înregistrate în ceea ce priveşte accesul la mijloacele de informare mass-media în limba română, angajarea în administraţie, problematica proprietăţilor comunităţii române, precum şi dreptul la serviciu religios şi libera practică a cultului în limba maternă pentru românii din Valea Timocului. Din păcate, imediat ce s-a semnat Protocolul, România a renunţat la „veto”-ul său. Ca urmare, acest document semnat de către partea sârbă, care a început negocierile pentru accederea în Uniunea Europeană, atingându-şi scopul, a rămas doar un cumul de angajamente pe hârtie. Asociaţiile românilor din Serbia şi politicieni din România reclamă în continuare nerespectarea de către Serbia a prevederilor Protocolului bilateral privind protecţia minorităţilor naţionale şi informează periodic statele UE despre faptul că „Serbia menţine aceeaşi linie rigidă în ceea ce priveşte respectarea angajamentelor asumate la Bruxelles în anul 2012. În acest moment, acordul nu este respectat de către partea sârbă”. Aşadar, nici după patru ani…

Europarlamentarul croat Marijana Petir acuză închiderea postului de radio Subotica

Europarlamentarul croat Marijana Petir acuză închiderea postului de radio Subotica

În acest context, se poate afirma că autorităţile croate au „învăţat lecţia” de la România, care s-a limitat doar la a obliga Serbia să promită schimbarea regimului drepturilor etnicilor săi, ulterior autorităţile de la Belgrad nerespectându-şi angajamentele. Poate tocmai de aceea, în ultima perioadă, oficialităţile de la Zagreb au declarat răspicat că vor bloca accesul Serbiei în blocul comunitar dacă nu sunt îndeplinite mai multe condiţii, printre care cea a drepturilor fireşti ale etnicilor croaţi de pe teritoriul statului sârb, precum şi o cooperare deplină a Belgradului cu Tribunalul pentru crime de război de la Haga. Dată fiind opoziţia croată, negocierile de aderare au fost amânate.

Un jucător efectiv

Reporter: editura March - 21 - 2011 Comments Off on Un jucător efectiv

Multă vreme după aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană ne-am comportat sfios, pesemne aşteptând să vedem ce ni s-ar cuveni, evident, ne referim la aspectele pozitive ale existenţei noastre în acest perimetru binecuvântat. Au trecut câţiva ani bunişori şi, după experienţe când mai bune, când mai rele, am înţeles că şi ţara noastră trebuie să joace un rol activ în cadrul Uniunii, să se afirme prin idei şi iniţiative, să indice soluţii, să devină un jucător efectiv.

După cum am mai spus, o vreme ne-am mulţumit să stăm cuminţi în banca noastră, aşteptând să ne vină norocul de-a gata din partea colateralilor de echipă europeană, în timp ce aceştia, pe lângă activităţile comune stabilite, mai prin consens, mai în mod particular, îşi vedeau de treaba lor, iniţiind proiecte în trei, patru, cinci parteneri, care să le aducă, direct, foloase.

Și iată-ne acum, după discutabilul „episod Schengen”, pe care sperăm că îl vom depăşi, în acest an cu bine, încercând să devenim actori luaţi în seamă pe scena europeană, datorită participării efective a ţării noastre la câteva proiecte de mare anvergură. Mă refer la locul deosebit ce revine ţării noastre în cadrul planului Strategiei Dunării în care deţinem responsabilitatea coordonării unor domenii prioritare privind punerea în aplicare a proiectului, stabilind un program de lucru şi identificând sursele de finanţare, în colaborare cu celelalte state implicate şi cu alţi parteneri, inclusiv ONG-uri şi mediul privat.

Cotată a fi o axă prioritară în interiorul Uniunii Europene, Strategia s-a bucurat de la început de o susţinere cu totul specială din partea României. „Viitoarea Strategie privind Dunărea se va concentra pe transporturi, mediu şi dezvoltare economică” declara comisarul European pentru politica regională, Danuta Hubner, reluând priorităţile generale şi calendarul iniţiativei propus şi de ţara

noastră. Să ne amintim că în august 2009 România a anunţat constituirea unui grup de lucru interministerial pentru elaborarea şi implementarea Strategiei UE pentru regiunea Dunării, fluviu ce mărgineşte ţara noastră pe o distanţă de 1.075 km din totalul de 2860 km, ceea ce reprezintă o treime din întregul său parcurs. De aici şi marele interes acordat acestui proiect şi a locului pe care ni-l atribuie Uniunea Europeană în această Strategie.

În acelaşi timp, România se dovedeşte a fi jucător activ şi în cadrul proiectul AGRI, înscris în politica de securitate energetică a UE, şi care asigură, implicit, dezvoltarea economică a ţării şi care include deversificarea surselor şi rutelor de energie. În mod practic, Interconectorul AGRI (Azerbaidjan-Georgia- România) este destinat transportului gazelor naturale azere în România în stare lichefiată şi prevede construirea a două terminale, unul pe litoralul georgian al Mării Negre şi celălalt la Constanţa. Acordând întreaga susţinere acestui proiect, în februarie a.c. a fost semnat la Bucureşti un important protocol, urmat de manifestarea, pe canale diplomatice, a unui interes special acordat şi de alte state din regiune, de a se asocia proiectului. Ne-am bucura dacă şi Uniunea Europeană ar înţelege să susţină acest proiect, aşa după cum ne-a declarat ES Ilham Aliyev, preşedintele Azerbaidjanului, cu ocazia vizitei pe care am efectuat-o la Baku, la începutul lunii martie, prilejuită de înmânarea Premiului revistei „Balcanii şi Europa” – „Omul Anului” pe anul 2010.

Carol Roman

A sosit deșteptarea…

Reporter: editura February - 21 - 2011 Comments Off on A sosit deșteptarea…

După 1989, scăpați de dictatură, am ales calea libertății. Încet-încet, am liberalizat regimul, care a devenit pluripartid, au fost alese organe reprezentative, ne-am îndreptat pașii și, în cele din urmă, am devenit o “economie de piață” (aflată încă în perioada acumulării primitive, barbare). Apoi ne-am legat libertatea de Uniunea Europeană, din partea căreia primim încă stimuli modeşti, evident că insuficienţi datorită altora, dar și nouă.

Dorind să progresăm, la început am acceptat tot ceea ce ni se propunea – legi, reglementări, controale, cotizații etc. etc. Stăteam cuminți în banca noastră, ca niște elevi silitori, care încercau să privească cu sinceritate în ochii profesorului. În acea perioadă, eram dați chiar drept exemplu de docilitate. E drept că această postură ne-a adus câte ceva, dar… nu ceea ce doream cu toții, adică o viață mai bună, stabilitate, respectarea valorilor noastre, ori o recunoaștere deschisă a eforturilor proprii, depuse adesea cu mari sacrificii. Ne amintim câtă rumoare a produs în țara noastră acceptul tacit legat de “tratația” ce trebuia acordată porcului – ca “locuință”, modalitate de sacrificare etc. – ca să dăm un singur exemplu aleatoriu. Și multe altele… În acest răstimp, alte state, în secunda în care erau călcate pe bătătură, nu din rea-voință, ci din necunoașterea adevărată a stărilor de lucruri, se împotriveau cu încăpățânare atunci când diferite interese, inclusiv cele naționale, le erau lezate. A apărut chiar o formă de euroscepticism cu privire la evoluția Uniunii Europene. Multă vreme nu am reacţionat la unele măsuri greu de digerat la noi, cum ar fi “limba moldovenească”, restricții europene exagerate pentru piața internă greu de îndeplinit etc. etc.

Și iată că ne-am deșteptat, odată cu refuzul ca țara nostră să poată adera la Spațiul Schengen și am reacționat, după opinia noastră, cu demnitate. La fel cum au procedat și alte țări membre din nordul continentului (Suedia și Danemarca), precum și Marea Britanie, Norvegia, Islanda, state importante care au refuzat chiar întărirea relațiilor cu Uniunea sau acceptarea calității de membru. Datorită împotrivirii unor state, o seamă de acțiuni împortante ale UE au eșuat. A făcut vâlvă respingerea de către Marea Britanie a Uniunii Economice și Monetare, precum și a regimului de vize Schengen. Pe aceeași linie se mai înscriu respingerea monedei europene de către Suedia, refuzarea statutului de membru de către Norvegia, respingerea Tratatului Constituțional la referendumurile din Franța și Olanda, din 2005, opoziția fermă și dură a Poloniei fată de unele măsuri europene ce nu-i erau favorabile.

Întorcându-ne la noi, opinia publică s-a întrebat: de ce aderarea României la Spațiul Schengen să nu se facă în baza regulilor convenite prin Tratatele UE, aplicându-i-se astfel un tratament discriminatoriu? Nu există nici cel mai mic indiciu că România ar genera riscuri privind fluxurile migratorii ilegale. De altfel, atât președintele țării, cât și ministrul de Externe au afirmat public, cu voce tare, că România este la fel de interesată ca şi celelalte state ale UE de asigurarea securității frontierelor Spațiului Schengen, și-a îndeplinit și continuă să-și îndeplinească obligațiile, așa cum au constatat și vizitele de evaluare a îndeplinirii angajamentelor pentru aderarea la Schengen.

Nu ne propunem să intrăm ceva mai adânc și să încercăm să aflăm de ce, în primul rând, Germania și Franța nu acceptă intrarea țării noastre în clubul Schengen. Or fi având alte motive, într-o lume în care precumpănesc interesele economice. Nu insistăm, gândească fiecare ce dorește.

Drumul nostrum European nu poate fi barat. Uniunea Europeană reprezintă pentru noi prezentul şi viitorul numai dacă vom şti să lucrăm eficient şi productiv, în primul rând pentru noi şi, evident, pentru alţii.

Carol Roman

Paşi importanţi în procesul consolidării relaţiilor bilaterale la nivel economic

Reporter: editura November - 20 - 2010 Comments Off on Paşi importanţi în procesul consolidării relaţiilor bilaterale la nivel economic
  • interviu special acordat de Însărcinatul cu Afaceri al Republicii Albania la Bucureşti, dl. Luan Topciu

  • Am dori să cunoaştem care este stadiul implementării în Albania a reformelor economice şi instituţionale absolut necesare şi care asigură drumul către Uniunea Europeană.

– Albania, ca o ţară europeană, rămâne pe deplin angajată şi hotărâtă să întreprindă orice reformă care se va considera indispensabilă pentru a deveni stat membru în Uniunea Europeană. Acest obiectiv este o prioritate a Guvernului Albaniei, dar şi o aspiraţie a poporului albanez. Aproximativ 94% dintre albanezi sprijină procesul de aderare a Albaniei la UE,  fapt ce încurajează angajamentul Guvernului albanez pentru a accelera acest proces. În această toamnă, se aşteaptă decizii pozitive din partea Consiliului de Miniştri al Uniunii Europene şi a Comisiei Europene, pentru statutul de candidat. Primul ministru al Albaniei, Sali Berisha, a remis răspunsurile la chestionarul lung al Comisiei Europene cu privire la integrarea europeană, pe 14 aprilie 2010. Aproximativ 1.200 de experţi au lucrat la acest chestionar pentru a da cele 2284 de răspunsuri, aşteptându-se o evaluare pozitivă.

În data de 7 octombrie 2010, Parlamentul European a votat în favoarea eliminării obligativităţii vizelor pentru cetăţenii Albaniei şi ai Bosniei-Hertegovina înainte de sfârşitul anului 2010, considerând că cele două state îndeplinesc condiţiile necesare din punct de vedere al securităţii documentelor, al luptei împotriva imigraţiei clandestine şi criminalităţii. Propunerea de eliminare a obligativităţii vizelor urmează a fi aprobată în luna noiembrie şi de Consiliu, aplicându-se regula majorităţii calificate. Liberalizarea vizelor pentru cetăţenii Albaniei va consolida încrederea cetăţenilor ţării noastre în caracterul tangibil al perspectivei europene.

  • Cum se resimte criza economică în Albania şi ce măsuri au fost luate pentru depăşirea acestui impact?

– Spre deosebire de multe ţări, economia albaneză nu a fost afectată de recesiune economică. După ultimele date, prezentate de Institutul Naţional de Statistică, a avut loc chiar o creştere economică. În al doilea trimestru al anului 2010, economia a crescut cu 3,3 la sută, comparativ cu cel de-al doilea trimestru al anului 2009, pe când, comparativ cu primul trimestru al anului 2010, a crescut cu 2,4 la sută. În acest trimestru, ramurile economiei care au cunoscut cele mai mari creşteri sunt  industria, comerţul şi transportul, respectiv cu 31,8 la sută, 12,7 la sută şi 8 la sută, comparativ cu trimestrul al doilea al anului 2009. Economia albaneză este o economie de dimensiuni reduse, dar dinamică. Datorită reformelor profunde şi de ansamblu, am reuşit ca Albania să se situeze pe lista ţărilor cu o creştere economică rapidă şi una din ţările cele mai atractive pentru investiţiile străine. Economia albaneză, în ciuda crizei profunde mondiale, păstrează în acest an creştere economică susţinută. Energia şi turismul vor fi pilonii principali ai dezvoltării economice. În luna iulie a.c. au avut loc creşteri salariale şi de pensii, cu până la 10%.

Revoluţia fiscală şi reformele finanţelor publice sunt un proces continuu. Reducerea în continuare a poverii fiscale, cum ar fi eliminarea TVA pentru bunuri şi servicii în domeniul educaţiei şi sănătăţii, reducerea taxelor pe dividende, reformarea completă a sistemului de pensii şi de asigurare socială sunt unele dintre reformele principale intreprinse de Guvernul Albaniei.

Obiectivul nostru major pentru următorii patru ani este construirea parcurilor energetice, parcurilor industriale, porturilor, autostrăzilor, aeroporturilor, hidrocentralelor şi altor lucrărilor, investiţii ce vor ajunge la aproximativ 12 miliarde de euro. O investiţie consistentă va merge spre construirea a circa 150 de hidrocentrale.

  • Ce ne puteţi spune despre relaţiile politico-economice dintre ţările noastre, la ora actuală?

Relaţiile între cele două popoare se dezvoltă în modul cel mai firesc în toate domeniile – economic, social, politic. Guvernele ţărilor noastre au bunăvoinţa de a dezvolta şi instituţionaliza aceste relaţii, creând mai multe spaţii prielnice şi un mediu favorabil colaborării între cetăţenii ambelor ţări. În cursul acestui an am avut schimburi intense de vizite reciproce, la toate nivelurile, între cele două ţări, fie bilaterale, fie cu ocazia întălnirilor multilaterale regionale.

În luna iunie a acestui an a avut loc o vizită oficială a  preşedintelui României, Traian Băsescu, în Albania, la invitaţia preşedintelui Albaniei, Bamir Topi. Cu acest prilej, preşedintele Trian Basescu s-a întâlnit cu cele mai înalte oficialităţi albaneze – preşedintele Bamir Topi, premierul Sali Berisha şi preşedinta Parlamentului Albaniei, Jozefina Topalli. Preşedintele României a reiterat sprijinul ţării sale faţă de perspectivele europene ale Republicii Albania. În cadrul acestei vizite oficiale s-au semnat documente în domeniul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale, precum şi în domeniul maritim, ceea ce  reprezintă un prim pas în procesul consolidării relaţiilor bilaterale la nivel economic. În vederea îmbunătăţirii schimburilor comerciale, s-a  stabilit organizarea unui Forum de afaceri, în toamna acestui an.

Trebuie menţionat faptul că în relaţiile între cele două ţări, un loc important îl ocupă acţiunile în domeniul apărării şi siguranţei. În cadrul NATO, armatele noastre participă la mai multe operaţiuni comune, nu numai la cele de antrenare, ci şi la cele de menţinere a păcii în regiunile de criză. De asemenea, în cadrul luptei împotriva terorismului, traficului clandestin şi corupţiei, guvernele noastre, prin organe specializate, fac parte în aceeaşi coaliţie, cu programe şi acţiuni coordonate. Volumul total al schimburilor comerciale dintre România şi Albania se situează încă la un nivel destul de scăzut şi sub aşteptări. La  data de 31 iulie a.c.,  volumul total al schimburilor comerciale ale României cu Albania a fost de 38,68 milioane de dolari,  din care la import 37,88 milioane dolari, iar exportul 0,80 milioane dolari, soldul fiind  de 37,08 milioane dolari în favoarea României. Produsele principale din exportul albanez sunt minereurile, detergenţii, metalele, cărbunele, cimentul, ghipsul etc. Din România se importă produse minereuri, produse metalice, textile, mobilă, sticlă etc. Ridicarea barierelor vamale şi crearea unei infrastructuri corespunzătoare în domeniul energiei şi telecomunicaţiilor vor face că regiunea noastră să devină atractivă pentru produsele sale, dar şi pentru ofertele turistice. Sperăm că ridicarea vizelor pentru cetăţenii albanezi va creşte numărul vizitatorilor, oamenilor de afaceri şi turiştilor albanezi în România. Circulaţia liberă a persoanelor va aduce un nou impuls în dezvoltarea relaţiilor economice dintre cele două ţări.