NUMARUL
197-198
Se cunoaște că, în ultima perioadă, dezbaterile din țări membre ale Uniunii Europene au abordat ...
Ca în fiecare an, în luna decembrie sunt comemorate victimele Revoluției din 1989: aproape 1.000 ...
După 1989, am avut surpriza ca în România să izbucnească uitatele conflicte inter-etnice. Nu știam ...
- spre Vest sau spre Est? - Au trecut mai bine de șase luni de la ...
Reprezentant al unei biserici străvechi, Preafericitul Părinte Neofit, Patriarhul Bulgariei, figurează printre liderii religioși importanți ...
Republica Populară Chineză, țara cea mai populată din lume, și Federația Rusă, țara de pe ...
Africa a încetat de mai multe decenii să fie „continentul sărăciei”, iar marile puteri ale ...
Schimbarea numelui țării este un proces complicat atât intern, cât și la nivel internațional. De ...
În fiecare an, în toată lumea se înregistrează peste un miliard de călătorii în străinătate. ...
Institutul Cultural Turc „Yunus Emre” a aniversat zece ani de la înființare în România. Cu ...
Limbajul diplomatic al celor aflați la putere suportă tranziții ciudate atunci când este vorba despre ...
Complexul comercial „Dragonul roșu”, din cadrul „NIRO Investment Group”, a lansat o nouă campanie umanitară ...

Articole din categoria ‘Securitatea balcanică’

„Ne îndeplinim misiunea cu profesionalism, fără influenţe din exterior…”

Reporter: editura April - 20 - 2013 Comments Off on „Ne îndeplinim misiunea cu profesionalism, fără influenţe din exterior…”

– declară domnul Ambasador George Cristian Maior, Directorul Serviciului Român de Informaţii

Anul 2012 a fost un an greu, din perspectiva unor evenimente exterioare Serviciului. Să nu uităm că au avut loc trei rânduri de alegeri, s-au schimbat mai multe Guverne. Ceea ce m-a bucurat foarte mult este faptul că Serviciul a stat aşezat pe valorile sale fundamentale de neutralitate, independenţă, profesionalism şi integritate în faţa acestui context exterior Serviciului. Şi-a putut îndeplini misiunea cu profesionalism şi fără niciun fel de influenţe din exterior, inclusiv de natură politică. Acesta este lucrul cel mai important de subliniat ca mesaj.

George Cristian Maior - Directorul Serviciului Român de Informaţii

George Cristian Maior – Directorul Serviciului Român de Informaţii

Anul 2012 a fost, pentru Serviciu, un an de reafirmare a valorilor sale fundamentale legate de aceste criterii pe care le-am menţionat. De fapt, acest lucru se vede şi în aprecierea populaţiei faţă de Serviciu. Orice sondaj de opinie indică faptul că 50% din populaţia României are încredere în această instituţie, ceea ce este foarte important pentru legitimitatea şi credibilitatea noastră.

Din punct de vedere al securităţii naţionale a României, cel mai important aspect menţionat a fost faptul că nu am fost surprinşi, la nivel strategic, de nici o evoluţie negativă la adresa securităţii naţionale a României, deci am putut informa. Guvernul a fost, de asemenea, informat în legătură cu evoluţiile de securitate naţională a României. Nu a existat, cu alte cuvinte, surpriză strategică.

Din punct de vedere al hărţii riscurilor de securitate naţională, aş menţiona mai multe probleme. În primul rând terorismul. Facem eforturi deosebite pentru ca această ameninţare să nu se materializeze pe teritoriul României. Au existat indicii, în 2012, că ea creşte în intensitate prin diverse măsuri, însă, la nivel de prevenţie am putut evita acest risc major pentru populaţie.

Din punct de vedere al securităţii economice, ne-am concentrat foarte mult, pe informarea, în special a Guvernului, în legătură cu evoluţiile din acest domeniu, care a apreciat ceea ce am prezentat, atât la nivel de informare, cât şi la nivel de analiză, astfel încât să evoluăm bine din această criză economică, din punct de vedere al securităţii naţionale a României.

A fost şi un an de testare a apărării Constituţiei prin diverse manifestări şi am putut gestiona toate problemele legate de această dimensiune importantă a activităţii noastre. De asemenea, am anticipat, din punct de vedere practic, prin strategia noastră „SRI în era informaţională”, problema securităţii cibernetice a României. Ne-am confruntat cu cel puţin două atacuri majore asupra bazelor de date şi infrastructurilor tehnologice majore ale statului român. Am putut să le contracarăm şi astfel să evităm prejudicii materiale semnificative, dar şi de altă natură, pentru stat. De altfel, această chestiune va rămâne o preocupare majoră a noastră pentru anii viitori. Trebuie să ne adaptăm tehnologic la această nouă ameninţare ceea ce presupune investiţii şi resurse.

SRIAş sublinia, de asemenea, contribuţia noastră la combaterea crimei organizate transfrontaliere. Am cooperat bine cu diverse instituţii care au competenţe, de asemenea, în acest domeniu, în special Ministerul de Interne şi Parchetele. Acest lucru îl anticipăm ca pe o problemă de viitor în România – intensificarea, din punct de vedere calitativ, a crimei organizate – şi încercăm să abordăm şi acest fenomen inclus în problematica de securitate naţională. Şi evaziunea fiscală, care constituie, de asemenea, un risc la adresa securităţii naţionale s-a aflat permanent în atenţia noastră. Bineînţeles, problema corupţiei în administraţie, în justiţie a rămas o prioritate şi pentru noi.

Anticipăm, pentru 2013, creşterea acestor riscuri în intensitate. Încercăm să le contracarăm şi să realizăm un baraj de prevenire a acestor riscuri, de combatere a lor, menite să devină un depozit de cunoaştere pentru Guvern, pentru Preşedinţie, în legătură cu securitatea naţională a României, cu deciziile care se iau pe acest palier. Statul, ca să fie puternic astăzi, în secolul XXI, trebuie să fie şi un stat inteligent. Am spus, în prezentarea mea de la bilanţ, că inteligenţa se bazează şi pe informaţie, pe analiză, pe cunoaştere, astfel încât şi cetăţeanul să poată fi protejat.

Mi-aş permite să mai subliniez faptul că am avut o colaborare bună cu Comisia de control parlamentar asupra activităţii Serviciului. Există mitologia că Serviciul nu este controlat. Nu este aşa. Au avut loc vizite, unele inopinate, la diverse unităţi ale Serviciului din partea Comisiei, au avut loc multiple interpelări şi discuţii în Comisie. În mod absolut, există garanţia că operarea are loc în condiţii de strictă legalitate, din punct de vedere al modului în care ne desfăşurăm misiunile.


Notă: Text realizat pe baza declaraţiilor făcute cu ocazia aniversării a 23 de ani de activitate a Serviciului Român de Informaţii

Conflicte (încă) ascunse…

Reporter: editura June - 17 - 2012 Comments Off on Conflicte (încă) ascunse…

Uciderea a cinci macedoneni pe malul lacului Zhelezarsko, din apropiere de Skopje, în săptămâna dinaintea Paştelui ortodox, a şocat nu numai Macedonia, ci şi regiunea. Brutalitatea actului a readus sentimentul nesiguranţei, cu un potenţial de periclitare al securităţi ţării şi zonei. Moartea tinerilor a stârnit tensiuni între macedoneni şi albanezii din Kosovo şi Macedonia, deoarece, cu două luni înainte, la Gostivar, doi tineri albanezi au fost ucişi în condiţii necunoscute. Unii analişti de securitate din Macedonia apreciază că nu există nici un pericol ca relaţiile interetnice să se înrăutăţească. Totuşi în acest context, forţele paramilitare din Kosovo au avertizat pe primul ministru kosovar, precum şi pe reprezentanţii EULEX şi KFOR, că se vor mobiliza din nou, dacă va fi nevoie, pentru a-i apăra pe albanezii din nordul Kosovo.

Evenimentele din ultima perioadă dezvăluie latenţa unor conflicte etnice care se profilează în Balcani, în contextul crizei economice globale. Cu rădăcini ascunse în istorie, aceste conflicte apar surprinzător, într-o epocă a integrării europene. Contrar aşteptărilor, extinderea NATO şi UE nu a adus stabilitatea continentului. În Bosnia, după ani de conflict, urmaţi de pacificare sub umbrelă NATO, situaţia nu este încă stabilizată: bosniacii par să fi renunţat la pasiuni interentice şi confesionale violente doar ca urmare a miliardelor de euro investiţi de UE şi a petrodolarilor statelor musulmane, revărsaţi asupra coreligionarilor lor. Nici în Kosovo prezenţa KFOR şi EULEX nu schimbă situaţia încordată, dominată de o ură interetnică vie şi puternică. Superioritatea tehnologică a occidentalilor nu s-a fixat în mintea populaţiei suficient de profund pentru a aduce şi aprecierea superiorităţii valorilor şi normelor acestora. Occidentalii şi-au impus prezenţa fizică prin forţa armelor, dar nu şi prin cea spirituală.

Din păcate „dialogul surzilor” încă mai există în regiune, fiecare parte afirmă şi îşi impune, chiar şi prin mijloace violente, punctul de vedere. Recentele evenimente din Macedonia confirmă, fie şi parţial, preocuparea privind conflictele interetnice. 40% dintre macedoneni, 18% din sârbi şi 15% dintre muntenegreni au apreciat, în cadrul unui sondaj, posibilitatea ca în următorii 5 ani să reapară un conflict. Elementul esenţial al conflictelor din Balcani l-a reprezentat faptul că înfruntarea armată a fost dublată, deloc întâmplător, de cea culturală şi spirituală. Peste frământările locale şi instabilităţile create de interese diferite, emanate din creuzetul multiconfesional şi etnic al Balcanilor, a intervenit forţa euroatlantică, „cu autoproclamata sa misiune justiţiară şi pacificatoare, în numele unor valori şi norme adesea străine de cele recunoscute pe plan local”.

Într-un stat, Bosnia Herzegovina, în care s-au investit miliarde de dolari după acordurile de la Dayton, conflictul este prezent şi astăzi. Bosniacii sârbi doresc să se despartă de comunităţile croată şi musulmană, uzând de o gândire cel puţin ciudată, în care realitatea zilelor noastre nu mai are loc şi pentru astfel de experimente statale. Toate astea sub umbrela occidentală, care a construit acordurile de la Dayton pentru „folosinţă temporară”, transformată ulterior în permanenţă.

La peste un an de la alegerile generale din Bosnia şi Herzegovina, cu greutate s-a reuşit să se formeze un guvern central, boicotat de toate părţile care nu sunt interesate decât de a nu pierde fondurile financiare internaţionale. Micile conflicte locale devin vizibile şi îngrijorarea îşi face loc nu în conştiinţa celor care decid, ci mai cu seamă în sufletul celor care au suferit. Bosnia, Serbia, Croaţia şi Macedonia nu sunt state mutual ostile, deşi istoriile lor complicate cântăresc greu asupra relaţiilor dintre ele. Integrarea europeană le va aduce în acelaşi spaţiu. Toate aspiră la statutul de membru al Uniunii Europene.

Conflictele din Balcani sunt într-o stare latentă, vizibilă, fie că vorbim de relaţiile dintre Serbia-Kosovo, Grecia-Macedonia sau cele din Bosnia Herzegovina, fie că acceptăm neputinţa de a le soluţiona. Un fost ministru de Externe al Iugoslaviei şi unul dintre preşedinţii prin rotaţie după moartea lui Tito, Raif Dizdaravic, credea că „seminţele naţionalismului au fost sădite în Constituţia din 1974, care a slăbit structura federală, fără a aduce însă reformele economice necesare”. După moartea lui Tito, liderii republicilor bogate întrebau cu voce tare de ce trebuie să le subvenţioneze pe cele sărace. „Când am decis – spune Dizdaravic – să ne orientăm spre centralizare, nu am lăsat timp economiei, în schimb am lăsat timp republicilor. Este o reflecţie dureroasă, dar reală, pentru că situaţia după Tito a fost puternic încurajată de degringolada economică care, stimulată de reînvierea naţionalismului, a dus Iugoslavia pe un drum fără întoarcere.

Pentru a înţelege esenţa conflictelor, ascunse aparent şi astăzi, trebuie să ne întoarcem la concluziile unui raport al Biroului Naţional de Estimări al CIA, care, la 19 iulie 1971, afirma, sub titlul „Iugoslavia:o estimare informativă”, că atât timp cât va mai trăi Tito, Iugoslavia va rămâne unită, după care problemele naţionale o vor duce la dezintegrare, din cauza celor trei elemente intitulate de autorii de atunci „volatile”: animozitatea tradiţională dintre sârbi şi croaţi, îndârjirea albanezilor împotriva sârbilor şi discrepanţa de interese între regiunile bogate şi cele sărace din spaţiul comun. Dacă vom avea în vedere şi documentul din 1986, elaborat de Academia Sârbă de Ştiinţe, cunoscut sub numele de SANU, (abrevierea sârbă a numelui Academiei) privind situaţia economică şi politică a Iugoslaviei în acea perioadă, putem avea un tablou mult mai amplu a ceea ce înseamnă dispută şi conflict în Balcani. Practic, Memorandumul Academiei sârbe conclude că „situaţia obiectivă a Iugoslaviei sugerează o criză care foarte bine poate să culmineze cu tulburări sociale cu consecinţe impredictibile, ce nu exclud un rezultat catastrofic, cum ar fi disoluţia statului iugoslav, ce va permanetiza conflictele”. Relevant de remarcat: profeticele analize citate mai sus au prefigurat disoluţia şi conflictele, fără să preconizeze, însă, şi soluţii, ci numai cauze şi evaluări. Şi din acest considerent, conflictele balcanice au, din păcate, şi acum actualitate, deşi dorinţa de linişte şi siguranţă este vizibilă şi dorită. În timpul războiului din Bosnia, circula o legendă, care reprezenta starea de spirit a timpului: pe clădirea poştei centrale, ornamentată cu vulturi imperiali, din Sarajevo a apărut, într-o noapte, scris cu graffiti „Aici e Serbia“; a doua zi apărea „Aici este Bosnia“, iar a treia zi „Idioţilor, aici este o poştă”. Comentariile sunt de prisos… cu excepţia propunerii istoricului şi eseistului englez Timothy Garton Ash pentru un nou graffiti, care să aducă realitatea la zi: „Aici e Europa”. Un îndemn către pace, de care are nevoie o regiune atât de zbuciumată.

Dr. Vasile Leca

Analist diplomatic