NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Articole din categoria ‘Republica Moldova’

Limba română – semnul identitar al românității moldovenilor din stânga Prutului

Reporter: editura August - 9 - 2020 Comments Off on Limba română – semnul identitar al românității moldovenilor din stânga Prutului
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista „Limba Română” din Chișinău se apropie de trei decenii de existență. Istoria sa se confundă, practic, cu istoria tânărului stat moldovean din stânga Prutului, fiind o oglindă vie a transformărilor care au marcat fundamental viața locuitorilor Republicii, de la speranțele renașterii naționale de după desprinderea din fosta URSS, la o serie de izbânzi pe tărâmul libertăților, dar și dezamăgiri și deziluzii în privința dezvoltării și modernizării economice, ca și a societății în general. Din 2019, revista apare sub auspiciile Academiei Române, care justifică titulatura sa de publicație „de știință și cultură”.
 
Preocuparea constantă a revistei, după cum atestă și numele ei, o reprezintă cultivarea limbii române ca semn identitar distinctiv al populației majoritare românești din teritoriul situat în stânga Prutului. Nu întâmplător, primul număr din seria nouă a revistei (1/251/2019) și-a ales ca motto un text reprezentativ despre limbă, semnat de Nicolae Iorga: „… în nicio alcătuire nu se poate întrupa mai deplin și mai frumos sufletul unui neam decât în limbă. Limba cuprinde într-o formă înțeleasă veșnic de toți, întrebuințată necontenit de toți, întreaga viață, timp de secole întregi, timp de mii de ani uneori, a poporului aceluia.Limba pe care o vorbim acuma nu este numai limba românească de astăzi, nu este ceva fixat acuma de gramatici, pe care oamenii să-l întrebuințeze după normele ce se află în aceste gramatici; ea este ființa vie care ni vine din timpurile cele mai depărtate ale trecutului nostru, ea este cea mai scumpă moștenire a strămoșilor cari au lucrat, generație de generație, la elaborarea acestui suprem product sufletesc care este limba”. 

31 august, declarată Ziua Limbii Române

Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, într-un editorial intitulat „Limba română – imn pentru latinitate”, sublinia că limba română este „cel mai important vector cultural al poporului român” și, prin urmare, „câtă vreme păstrăm zestrea limbii române, avem cu toții o patrie, pentru că patria este – cum zicea Mihail Kogălniceanu – toată acea întindere de loc pe care se vorbește românește” (Limba română, Nr. 2/252/2019).


Pentru a înțelege mai bine semnificația acestor mesaje, să ne întoarcem puțin în timp, la acel fierbinte an 1989, care a consemnat evoluțiile spectaculoase din fosta URSS, destrămarea sistemului totalitar în Europa centrală și de est și, firește, desprinderea rând pe rând și proclamarea independenței acelor republici care s-au aflat în componența „imperiului” sovietic aproape o jumătate de secol. 

Panou de promovare a hotărârii prin care este recunoscută româna ca limbă a statului moldovean

La sfârșitul lunii august 1989, circa un milion de persoane, în manifestații zilnice de amploare desfășurate în centrul Chișinăului, își revendicau imperativ dreptul la Limba Română și revenirea la grafia latină. În ultima zi a lunii (31 august), Parlamentul moldovenesc a aprobat trei legi de o mare importanță în domeniul lingvistic pentru populația autohtonă: „Cu privire la statutul limbii de stat a RSS Moldovenești”, „Cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldovenești” și „Cu privire la revenirea limbii moldovenești la grafia latină”. Aceste documente, definitorii pentru protejarea și promovarea limbii române la est de Prut și recunoscute de ultimul Parlament sovietic, confirmau unitatea de limbă moldo-română, atribuiau acestei limbi statutul de limbă de stat și, deci, de mijloc de comunicare oficial între diferitele etnii de pe teritoriul Republicii. De asemenea, ele legiferau revenirea la alfabetul latin, fapt de însemnătate hotărâtoare pentru procesul de reconstituire a identității românilor basarabeni. În mod firesc, 31 august a devenit sărbătoare pe ambele maluri ale Prutului, ca Zi a Limbii Române.

Acțiune a tinerilor din R. Moldova în favoarea limbii române

A fost o „victorie de etapă”, în pofida atmosferei tensionate întreținute în Parlament, dar și la manifestații publice, de reprezentanții populației rusofone, care se opuneau vehement revendicărilor firești ale etnicilor moldoveni majoritari, după cum scrie redactorul șef Alexandru Bantoș, în editorialul cu titlul „Reconstrucția identitară și reflexele sindromului politic”, care deschide numărul 1/2019 din seria nouă a reistei „Limba Română”. O victorie care, în 1994, avea să sufere un recul serios, prin modificarea articolului 13 din Constituție și înlocuirea sintagmei limba română prin reintroducerea celei de limbă moldovenească, declarată limbă de stat, oficială. 


În anul 2001, odată cu revenirea pentru o perioadă a comuniștilor la putere, legislația lingvistică a suferit noi modificări, printr-o așa-zisă strategie identitară, care viza: a/ a recunoaște și a oficializa glotonimul „limba moldovenească” și a elimina din uz glotonimul „limba română”, ca aparținând altui popor, altei țări; b/ a legifera în Republica Moldova două limbi de stat (oficiale): limba moldovenească și limba rusă; c/ a introduce în programele școlilor naționale, în mod obligatoriu, obiectul „Limba rusă”; d/ a elimina din programele de studii preuniversitare și universitare disciplina „Istoria românilor” (ca aparținând altui stat), înlocuind-o cu „Istoria Moldovei”; e/ a scoate din circulație cuvintele Basarabia, basarabeni, etnonimul „român” substituindu-l cu cel de „moldovean”. Din 2001 până prin 2007 a urmat o perioadă plină de asperități și în relațiile inter-statale moldo-române, la Chișinău se vorbea tot mai rar de și în limba română, iar Prutul nu se mai putea traversa decât cu multă greutate. 

Manifestație în sprijinul limbii române, Chișinău, 2014

În luna mai a anului 2001, în plină ofensivă a noii resurecții a teoriilor moldoveniste, savantul basarabean Eugen Coșeriu (1921-2002), unul dintre cei mai renumiți reprezentanți ai spiritului românesc pe meridianele lumii, declara că, spre deosebire de limbile din celelalte republici foste sovietice, cazul limbii române a fost mult mai grav, deoarece în alte republici s-a cultivat doctrina „bilingvismului armonios”, în timp ce în Republica Moldova „s-a făcut și altceva: s-a pretins că această limbă nu e aceeași cu limba română și deci nici cultura nu este aceeași cu cultura românească. Prin urmare ar fi vorba de altă cultură. S-a creat așadar o fantomă lingvistică: s-a pretins că e o altă limbă și o altă cultură… Această fază a imperialismului lingvistic a fost cea mai gravă”. 


După 2007, în societatea moldovenească au survenit o serie de schimbări democratice, cu efecte benefice inclusiv asupra cursului politic proeuropean al Republicii Moldova, care a primit statutul de membru asociat al UE, devenind chiar o promisiune de succes în cadrul Parteneriatului Estic. Pe fondul acestor evoluții încurajatoare, la 5 decembrie 2013, Curtea Constituțională de la Chișinău a stabilit, definitiv și ireversibil, în baza Declarației de Independență și a concluziilor Academiei de Științe a Moldovei, că româna este denumirea corectă a limbii oficiale a Republicii Moldova. Cu toate acestea, în textul Constituției Republicii Moldova, articolul 13 a rămas neschimbat până astăzi, iar glotonimul „limba moldovenească” definește în continuare „limba de stat” a Republicii Moldova. De ce persisistă o asemenea situație nefirească? O explicație ne-o oferă redactorul șef al revistei „Limba Română”, care arată că marcarea Zilei de 31 august a rămas, în multe cazuri, doar o manifestare festivistă, iar guvernanții își amintesc doar atunci de atributul esențial al identității neamului, după care „se așterne colbul uitării, survine indiferența”, chiar sfidarea unei societăți „preocupate mai mult de nesfârșitele probleme ale supraviețuirii, decât de dilemele obârșiei noastre”. Or, argumentează Bantoș, criza identitară persistă „din vina elitei, a celor aflați pe valul trecător al puterii”.

În pofida multor clarificări și evoluții pozitive, intrarea limbii române în drepturi depline rămâne încă un deziderat, arată un cunoscut cercetător în domeniul lingvistic de la Chișinău, Anatol Eremia: „Pe teritoriul Republicii Moldova, limba română trebuie să devină catalizatorul unificării și consolidării societății civile, dar pentru aceasta e necesar ca ea să fie respectată de toată lumea și, bineînțeles, să fie însușită și vorbită de toți cetățenii țării, indiferent de apartenența lor etnică”. 

dr. Ioan C. Popa

Echilibru fragil între Est și Vest

Reporter: editura April - 17 - 2020 Comments Off on Echilibru fragil între Est și Vest
Viața politică din Republica Moldova dă semne tot mai evidente că a intrat deja în febra precampaniei pentru alegerile prezidențiale din toamnă. 

Ministrul ungar de Externe, Peter Szijjarto, în vizită la Chișinău

Socialiștii aflați la guvernare caută să profite de animozitățile din cadrul dreptei și continuă să-și anunțe planurile vizând inițierea unor ample măsuri cu caracter economic și social, menite să atragă simpatia populației sărace, majoritare în Republica Moldova. Igor Dodon, dornic să-și reînnoiască mandatul de președinte, mizează, ca și până acum, pe un sprijin cât mai consistent din partea Federației Ruse. Moscova nu se grăbește, însă, cu punerea în aplicare a înțelegerii de principiu privind acordarea unui împrumut de o jumătate de miliard de dolari, destinat refacerii infrastructurii și reparării drumurilor publice din republică. Deocamdată, este vorba doar de o promisiune, iar de la începutul anului până acum s-au derulat mai multe runde de negocieri privind condițiile pe care le va accepta Chișinăul și maniera de rambursare a împrumutului. Rusia înclină să furnizeze creditul în mai multe tranșe, prima dintre ele, cea mai mare, de circa 300 milioane de dolari, urmând să fie acordată în 2020, pe termen de zece ani și cu o rată a dobânzii cu circa 2%, mai mare decât cea pretinsă Republicii Moldova de UE și organismele financiare occidentale. Concretizarea înțelegerilor nu se va realiza însă înainte ca la Chișinău să sosească președinta Consiliului Federației Ruse, Valentina Matvienko (luna mai a.c.), urmată de vizita premierului rus Mihail Mișustin și poate chiar a președintelui Vladimir Putin. Scopul declarat al acestor vizite: semnarea unor înțelegeri privind legalizarea prezenței muncitorilor moldoveni în Rusia și reglementarea drepturilor de pensie ale acestora. Obiectivul neoficial: susținerea pe toate căile a candidatului prorus la câștigarea alegerilor prezidențiale din toamnă. Vizitele la Chișinău proiectate de înalții demnitari de la Moscova nu sunt străine și de apropiata „aniversare” (pentru o mare parte a populației este vorba de o „comemorare”) a 80 de ani de la „eliberarea/ ocuparea” Basarabiei de către URSS, la finele lunii iunie 1940! 


Concomitent cu virajul masiv și tot mai evident spre Federația Rusă, guvernanții socialiști mențin o retorică adeseori critică față de Uniunea Europeană. De fapt, Chișinăul ar dori să beneficieze în continuare de avantajele relațiilor cu UE (care a decis să majoreze cotele de export moldovenești pe spațiul comunitar), dar să dezvolte în același timp, fără niciun fel de restricții, relații privilegiate cu Rusia și cu Uniunea Economică Eurasiatică. În acest balans între Est și Vest, Chișinăul și-a găsit un partener însemnat în Ungaria, țară membră a UE care dezvoltă la rândul ei raporturi strânse cu Rusia lui Putin.

Alegerile prezidențiale în R. Moldova sunt programate pentru toamna anului 2020

Ilustrativă în acest sens este o vizită, trecută aproape neobservată în mediile politice românești, efectuată la 4 februarie a.c. la Chișinău de ministrul ungar de Externe, Peter Szijjarto, cu prilejul căreia au fost semnate două Memorandumuri, unul în domeniul cooperării diplomatice şi altul în cel al educaţiei. Pe această bază, Ministerul Afacerilor Externe al Ungariei va delega doi diplomaţi la Chişinău, pentru a acorda asistenţă şi expertiză pe dimensiunea integrării europene a Republicii Moldova. De asemenea, studenţii din Republica Moldova vor putea beneficia de 40 de locuri cu bursă în universităţile din Ungaria. „Intenţia noastră nu este doar să dezvoltăm relaţiile bilaterale, ne-ar plăcea foarte mult ca relaţiile dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană să devină şi mai strânse. UE are nevoie de poveşti de succes şi una poate deveni Parteneriatul Estic, în care Republica Moldova are un rol foarte important”, a declarat oficialul ungar.


Aparent, având în vedere și faptul că minoritatea maghiară din Republica Moldova este nesemnificativă, interesul Budapestei pentru relațiile cu Chișinăul este preponderent economic: grupul financiar OTP din Ungaria a cumpărat o bancă în Republica Moldova, în timp ce o companie farmaceutică ungară deţine o cotă de 10% pe piaţa Republicii Moldova, iar Banca Ungară de Export-Import a deschis un fond de 100 de milioane de dolari destinat oamenilor de afaceri. Există mai multe indicii care atestă în mod clar că la mijloc sunt și interese politice deloc neglijabile, unele cu semnificație geopolitică evidentă. Astfel, în convorbirile prilejuite de vizita ministrului de Externe Szijjarto s-a mai stabilit ca premierul Viktor Orban să efectueze o vizită la Chişinău, iar preşedintele moldovean Igor Dodon să se deplaseze, la rândul său, în Ungaria. De altfel, Guvernul conservator-naționalist al premierului Viktor Orban l-a mai primit pe Dodon în vizită la Budapesta, în mai 2017. Un an mai târziu, Dodon l-a felicitat „călduros” pe Orban pentru victoria detașată la alegerile parlamentare din Ungaria, subliniind că alegătorii unguri apreciază „apărarea și promovarea intereselor naționale ale statului”. Vizita premierului ungar în Republica Moldova s-a concretizat la 12 martie 2020, când memorandumurile convenite de miniștrii de Externe au fost incluse într-un Acord bilateral de parteneriat strategic, semnat de premierii celor două state.

 „Cochetăria” dintre guvernanții de la Budapesta și cei de la Chișinău nu este nouă. Încă de la începutul anilor 1990, oficiali unguri de rang înalt s-au deplasat sistematic în proaspăt independenta Republica Moldova, desprinsă din fostul imperiu sovietic, arătându-se de la început interesați de procesele separatiste și autonomiste declanșate în Transnistria și Găgăuzia, sub bagheta Moscovei. De fiecare dată, mesajul oficialilor unguri către omologii de la Chișinău a fost similar cu cel al Moscovei: Republica Moldova este un stat independent, fără legături comune cu România! Acest mesaj a găsit ecou întotdeauna în cercurile pro-ruse de la Chișinău, cu precădere în timpul mandatului de președinte exercitat de Vladimir Voronin, iar astăzi în cel al lui Igor Dodon. Fostul lider comunist Voronin a fost cel care a solicitat și a obținut de la Bruxelles acceptul ca acordarea vizelor pentru cetățenii moldoveni (înainte de liberalizarea acestora) să fie efectuată prin Ambasada Ungariei de la Chișinău, nicidecum prin Ambasada României. Prin urmare, asistența oferită de Ungaria și acceptată de Chișinău pentru integrarea europeană a Republicii Moldova nu mai constituie o surpriză.

În privința rolului asumat de Ungaria ca punte de legătură între UE și estul Europei, trebuie spus că acesta nu se limitează la Republica Moldova. Aflat în vizită la Minsk, la 3 martie 2020, ministrul de Externe Peter Szijjarto s-a pronunțat pentru reducerea sancțiunilor UE pentru Belarus și o cooperare mai strânsă cu Uniunea Economică Eurasiatică, susținând că, în acest fel, Uniunea Europeană va deveni mai puternică. Rămâne de văzut în ce măsură oficialii de la Bruxelles agreează demersurile Ungariei spre Est ori, dimpotrivă, se consideră în vreun fel sau altul deranjați de asemenea inițiative. Despre aceste lucruri, ca și despre poziționarea României într-un context geopolitic regional în continuă evoluție, într-un număr viitor al revistei.

dr. Ioan C. Popa

 

Perspective complicate la început de an

Reporter: editura February - 14 - 2020 Comments Off on Perspective complicate la început de an
O avalanșă de știri de toate nuanțele domină debutul anului 2020 în Moldova din stânga Prutului. Toate dau semnalul clar că lupta politică nu a luat pauză de sărbători, iar protagoniștii care s-au înfruntat în 2019 se pregătesc pentru noi bătălii, poate și mai aprige. 
 

Premierul Ion Chicu și președintele R. Moldova, Igor Dodon

Pe de o parte, președintele Igor Dodon, cel care a câștigat prima bătălie politică importantă din anul care s-a încheiat, se declară optimist pentru ceea ce va urma. 2019, afirma Dodon în Mesajul de Anul Nou, va rămâne în istoria Republicii ca „anul în care am reînceput să reînvățăm să trăim liber, este anul în care democrația a triumfat, statul a fost eliberat din captivitate, iar cetățenii și-au primit țara înapoi”. Președintele în exercițiu își arogă meritul debarcării lui Vlad Plahotniuc de la putere, în timp ce despre fostul partener de coaliție, blocul ACUM, reprezentat de Maia Sandu și Andrei Năstase, care a contribuit decisiv la schimbările radicale din vara anului recent încheiat, nu rostește niciun cuvânt.  Pentru prima dată în istoria recentă a Republicii, continuă Dodon să declare la diverse posturi de televiziune autohtone și străine, conducerea de la Chișinău este unitară, iar președintele statului, șeful legislativului (Zinaida Grecianîi) și primul ministru al Guvernului (Ion Chicu) împărtășesc o viziune comună asupra modului de abordare a problemelor și a viitorului societății moldovenești.
 
Pe de altă parte, în tabăra opusă, perdantă a puterii după aproape cinci luni de guvernare într-o alianță nepotrivită cu PSRM, rănile nu s-au cicatrizat, iar tonul declarațiilor triumfaliste ale liderilor socialiști nu fac decât să adâncească frustrările din 2019, catalogat la unison ca anul marilor decepții și al oportunităților ratate. Un reputat analist politic, Igor Munteanu, deputat al Partidului Platforma Dreptate și Adevăr, component al Blocului proeuropean ACUM, nu ezită să recunoască erorile comise de Guvernul condus de Maia Sandu, care au permis în scurt timp ca socialiștii din jurul președintelui Dodon să cumuleze principalele pârghii de putere, să-și impună monopolul asupra justiției, a sferelor economice și în domeniul presei, ceea ce nu face decât să perpetueze într-o altă formulă sistemul oligarhic din societatea moldovenească. 
 

Ședință a Parlamentului R. Moldova

Pentru mulți observatori străini, este destul de greu de înțeles care sunt de fapt forțele care se confruntă în Republica Moldova, mai exact care sunt diferențele între grupările ce se declară de stânga și cele care se consideră de dreapta pe eșichierul politic moldovenesc. Diferențele nu sunt neapărat doctrinare, în sensul tradițional al termenilor, ci ele poartă pecetea opțiunilor geopolitice, despre care am mai amintit într-un articol anterior. În mod curent, stânga moldovenească este reprezentată de formațiunile politice cu orientare dominantă pro-rusă, din care fac parte în primul rând PSRM (I. Dodon), Partidul Comuniștilor (V. Voronin) sau Partidul Național (R. Usatîi), dar și diverse organizații civice, chiar dacă și între ele există numeroase rivalități, mai ales din cauza incompatibilităților dintre liderii lor. Dominanta acestora rămâne însă prioritatea absolută acordată relațiilor cu Federația Rusă, cultul pentru Vladimir Putin și resuscitarea unor valori și sloganuri din perioada sovietică. În ce privește forțele politice de dreapta, acestea se autodefinesc ca având orientare preponderent europeană, o parte dintre ele declarându-și inclusiv opțiunea pro-unionistă față de România. Spre deosebire de palierul stângii, forțele dreptei se caracterizează printr-o mare pulverizare într-o puzderie de partide și partidulețe cu denumiri variate, dar care cu greu și adesea doar conjunctural reușesc să ajungă să acționeze la unison. Într-un amplu volum (al șaptelea) din serialul memorialistic „Labirintul Destinului”, apărut de curând la Chișinău, primul președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, evocă pe larg experiențele politice din cele aproape trei decenii de existență a tânărului stat din stânga Prutului. Concluzia autorului nu este prea optimistă. Dimpotrivă, afirmă Mircea Snegur, momentele în care s-a reușit unificarea forțelor politice de dreapta au fost rare și au reprezentat „o premieră inedită”. În prezent, subliniază fostul președinte, eșichierul politic pe dreapta „rămâne fărâmițat”, iar „în loc de unificarea forțelor, continuă crearea de noi și noi partide”.
 
O inițiativă lansată la început de an de fostul primar al Chișinăului, Dorin Chirtoacă, liderul Partidului Liberal, privind unificarea curentului unionist prin semnarea unui document comun de către cinci formațiuni politice care se declară pentru unirea cu România, a fost primită cu răceală de alte formațiuni cu orientare democratică. De altfel, președintele Igor Dodon nu se mai teme de pericolul unionist pe care l-a vehiculat în 2018, în contextul Centenarului României Mari. Sondajele periodice ale unor agenții de specialitate atestă că ponderea cetățenilor care se declară în favoarea unei eventuale uniri cu România nu depășește o treime din totalul populației. În schimb, mai mult de 50 la sută dintre cetățeni sunt favorabili aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, dar o proporție aproape egală se pronunță pentru relații normale, neconflictuale, cu Federația Rusă. 
 

Ziua Europei, celebrată la Chișinău

În condițiile în care la finele acestui an sunt prevăzute alegeri prezidențiale, socialiștii aflați la guvernare anunță un amplu pachet social pentru sprijinirea păturilor defavorizate, majoritare în Reublica Moldova. Igor Dodon, care se pregătește pentru câștigarea unui al doilea mandat în fruntea statului, și-a propus, împreună cu noul premier Ion Chicu, ca din luna februarie să transforme țara într-un amplu șantier, prin punerea în mișcare a unor proiecte de infrastructură și reparare a drumurilor publice. La rândul lor, reprezentanții forțelor democratice autointitulate de dreapta își dau seama că este nevoie de o reconsiderare a manierei de abordare a luptei politice, iar 2020 ar trebui să însemne „o revenire la temele centrale și la nevoile oamenilor”.
 
Întrebarea-cheie pe care și-o pun mulți analiști se referă la sursele de finanțare a pachetului social anunțat de președintele Dodon și Guvernul Chicu. Semnalele transmise până acum atestă că guvernarea socialistă de la Chișinău mizează în primul rând pe finanțarea de o jumătate de miliard de dolari promisă de Rusia cu ocazia primei vizite efectuate de premierul Ion Chicu la Moscova. Deși deocamdată este vorba doar de o promisiune și nu au fost anunțate condițiile unei asemenea finanțări, premierul Ion Chicu, un politician tânăr mai puțin cunoscut, de profesie economist, afirmat mulți ani în calitate de consilier al Zinaidei Grecianîi, actualul președinte al legislativului, cu bune conexiuni în Federația Rusă, a acuzat recent pe unii oficiali ai UE de „dezastrul” în care a ajuns Republica Moldova. Mai mult, după cum comenta postul de radio „Deutsche Welle”, premierul moldovean a anunțat rediscutarea condițiilor convenite de fostul Guvern Maia Sandu cu FMI, fiind posibilă chiar „o pauză” în relațiile cu această instituție financiară internațională.
 
Deși asemenea declarații au provocat nedumeriri la nivelul UE și al organismelor financiare internaționale, oficialii de la Bruxelles au decis, totuși, să majoreze cotele de export moldovenești în spațiul comunitar. Modul în care vor evolua lucrurile în Republica Moldova și relațiile externe ale acesteia vor fi însă atent monitorizate de UE, după cum sublinia șeful delegației Uniunii Europene la Chișinău, Peter Michalko, într-un interviu pentru „Europa Liberă”: „Ar fi tragic să vedem întoarcerea practicilor negative din trecut. Ar fi tragic să vedem că justiția din Republica Moldova devine încă o dată captivă. Oamenii din Republica Moldova trebuie să-și vadă viitorul în această țară”.
 
dr. I.C. Popa
 
 
 

Alegeri cruciale dincolo de Prut

Reporter: editura October - 9 - 2019 Comments Off on Alegeri cruciale dincolo de Prut
– spre Vest sau spre Est? –

Au trecut mai bine de șase luni de la alegerile parlamentare din Republica Moldova (24 februarie 2019), dar miza geostrategică privind direcția spre care se îndreaptă tânărul stat din stânga Prutului (spre Vest sau spre Est?) a rămas neschimbată. În această regiune de la frontiera răsăriteană a Uniunii Europene și a NATO, în care rivalitatea de interese ale marilor centre de putere se manifestă neîncetat, o asemenea miză este întotdeauna reală și, adeseori, plină de neprăvăzut. 

Premierul Maia Sandu și președintele Igor Dodon

Distribuția echilibrată a opțiunilor exprimate de alegători pentru cei trei protagoniști ai scenei politice – Partidul Socialiștilor – PSRM (35 mandate), Partidul Democrat – PDM (30 mandate) și blocul ACUM – Alianța dintre Partidul Acțiune și Solidaritate și Partidul Platforma Demnitate și Adevăr (26 mandate) – semnifică în mod clar o invitație la dialog și colaborare pentru depășirea crizei pe care o traversează Republica Moldova de mai mulți ani.


După trei luni de blocaj parlamentar, mandatul vechiului legislativ fiind expirat, în timp ce noii aleși nu au putut să treacă la formarea structurilor conducătoare și a comisiilor de lucru, s-a reușit în cele din urmă formarea unei coaliții de guvernare care a permis revenirea climatului politic și social din republică la o relativă normalitate. Este adevărat că evitarea unei crize și mai profunde a fost posibilă cu implicarea directă a celor trei mari centre de putere cu influență reală în regiune (Uniunea Europeană, SUA și Federația Rusă), ai căror reprezentanți au sosit concomitent la Chișinău în vara acestui an.

Așa s-a ajuns la un acord între Partidul Socialiștilor (PSRM), patronat de prședintele statului, Igor Dodon, și Blocul electoral proeuropean ACUM, reprezentat de Maia Sandu și Andrei Năstase. Noua alianță a fost recunoscută aproape concomitent de SUA, UE și Federația Rusă, o decizie care a iscat multe nedumeriri și lasă, deocamdată, numeroase neclarități privind viabilitatea noii formule de guvernare de la Chișinău. Pe de o parte, a surprins ușurința cu care, după ani de zile de boicotare a Federației Ruse, acțiune în care a fost atrasă și Republica Moldova, unul din statele care a pierdut cel mai mult de pe urma respectării sancțiunilor economice impuse acesteia, occidentalii au dat brusc mâna cu Moscova în privința depășirii crizei de la Chișinău. De cealaltă parte, Rusia s-a mulțumit pentru început cu numirea doamnei Zinaida Grecianîi ca președinte al Parlamentului și cooptarea în cabinet a doi miniștri proruși (la apărare și pentru reintegrarea regiunii transnistrene). Cât va rezista această „mezalianță” rămâne de văzut.

Fostul consilier pe probleme de securitate națională al președintelui SUA, John Bolton, în vizită la Chișinău

Occidentalii contiuă să spere în consolidarea parcursului proeuropean al Republicii Moldova. Comisarul european pentru politica de vecinătate și extindere, Joahannes Hahn, sosit pentru a doua oară la Chișinău imediat după formarea guvernului condus de Maia Sandu, a promis consultanță din partea UE în vederea accelerării reformelor și a anunțat intenția Uniunii de a debloca asistența macrofinanciară destinată Republicii Moldova în toamna acestui an, cel mai probabil după alegerile locale anunțate pentru 20 octombrie.


La rândul lor, SUA continuă să manifeste interes pentru Republica Moldova, urmărind în primul rând identificarea de către companiile americane a unor noi oportunități economice în domenii precum infrastructura, agro-businessul, energetica sau telecomunicațiile, chestiuni dezbătute la Forumul organizat de cele două părți la Chișinău, la jumătatea lunii aprilie a.c. În planul relațiilor politice, SUA vizează acordarea de asistență pentru combaterae corupției, cât și pentru reglementarea diferendului transnistrean. „Nu avem interese militare aici. Ne dorim ca Moldova să fie independentă”, a declarat John Bolton, consilierul pentru securitate națională al președintelui Donald Trump, aflat recent într-o vizită la Chișinău.

Cât privește Federația Rusă, oficial aceasta declară periodic că „dezvoltarea relațiilor cu Moldova și poporul ei reprezintă una din prioritățile politicii externe ruse”. După cum ne spunea un fost ambasador moldovean la Moscova, „rușii își doresc să aibă în Republica Moldova un partener prietenos, care poate beneficia de avantajele cooperării cu UE, dar să se mențină departe de NATO”.

Premierul Maia Sandu s-a întâlnit la București cu președintele României, Klaus Iohannis

Consecventă poziției sale echidistante față de problemele interne moldovenești, România a continuat să acorde un sprijin consistent și dezinteresat Republicii Moldova chiar și în perioada de blocaj politic total de la Chișinău, iar la 1 iunie 2019 a fost reafirmat angajamentul Guvernului român de a susține continuarea finanțării unor programe comune în beneficiul cetățenilor vizând: reabilitarea școlilor și grădinițelor; dezvoltarea infrastructurii rutiere; interconectarea energetică; construcția gazoductului Ungheni-Chișinău și a liniei de cale ferată cu ecartament european pe același traseu; amenajarea albiei râului Bâc; dotarea cu apartaură tehnică a Spitalului din Comrat (Găgăuzia) și a unor săli de sport; implementarea serviciului 112


Spre deosebire de tonul discursurilor adoptat în anii anteriori, în care orientarea spre Federația Rusă era în mod constant o prioritate a sa, președintele Igor Dodon și-a nuanțat poziția după formarea alianței cu Blocul ACUM și a afirmat în mai multe rânduri că Republica Moldova dorește relații echilibrate atât cu Estul, cât și cu Vestul. În programul de vizite externe din toamna acestui an, atât în cel al lui Dodon, cât și în cel al premierului Maia Sandu, sunt prevăzute noi deplasări și contacte la Moscova, Washington și Bruxelles, spre a ilustra „echilibrul” amintit de președinte. 

Deocamdată, populația de dincolo de Prut are multe așteptări de la noii guvernanți. De aceea, un test semnificativ pentru clarificarea opțiunilor electoratului privind funcționarea coaliției aflate la guvernare și direcția de mers a republicii îl va reprezenta apropiatul scrutin pentru alegerile locale. 

dr. Ioan C. Popa

CU FAŢA SPRE VEST

Reporter: editura February - 2 - 2015 Comments Off on CU FAŢA SPRE VEST

Corespondenţă specială –

De curând s-au împlinit şase luni de la semnarea Acordului de Asociere şi Liber Schimb dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Primul aspect pe care îl poţi constata când păşeşti pe teritoriul Republicii Moldova îl reprezintă, fără îndoială, intrarea într-o fază de reconstrucţie şi modernizare, vizibilă nu doar în capitală sau în oraşele mai importante, dar şi în localităţile rurale, rămase de câteva decenii într-o amorţeală generală, a căror singură caracteristică părea să rămână îmbătrânirea, prin depopularea lor continuă de tineri plecaţi la muncă în străinătate. Localnicii din nordul republicii ne-au reamintit un eveniment memorabil petrecut la 16 octombrie 2014, când a fost dat în exploatare traseul Sărăteni-Soroca, cu o lungime de 93 km, în valoare de 100 milioane dolari, finanţat de guvernul SUA. Acest traseu traversează 14 sate din raioanele Teleneşti, Floreşti şi Soroca. Lucrările au fost efectuate de firme de construcţii din Turcia şi Austria, în baza unor licitaţii internaţionale, care au angajat 70 la sută muncitori din Republica Moldova. Efectele sociale generale, dar şi economice şi în plan turistic sunt, desigur, mult mai largi decât asigurarea unor locuri de muncă, fiind vorba de o populaţie de peste 300 de mii de persoane care beneficiază de facilităţile create în această zonă.

Premierul Iurie Leancă şi Ambasadorul SUA, William H. Moser, la inaugurarea traseului Sărăteni- Soroca.

Premierul Iurie Leancă şi Ambasadorul SUA, William H. Moser, la inaugurarea traseului Sărăteni- Soroca.

Ritmul înnoirilor este vizibil nu doar în nordul republicii. O călătorie cu autoturismul de la la Chişinău la Cahul ne-a dezvăluit un alt mare proiect aflat în derulare: traseul Hânceşti-Cimişlia, uitat decenii în şir de autorităţi, care se află acum sub asediul a numeroase firme de construcţii ce deschid o largă cale de acces modernă care traversează Republica Moldova de la centru spre sud, traversând regiunea Găgăuziei, rămasă mult în urmă în privinţa căilor de acces şi de comunicare. Un proiect similar se derulează pe traseul Chişinău-Ungheni-Sculeni, care va moderniza calea de acces dinspre capitală spre nord-vestul republicii, spre România. Ultimele două proiecte au ca termen de finalizare anul 2016, dar o serie de porţiuni dintre diverse localităţi sunt deja date în exploatare. Valoarea totală a acestor două proiecte se ridică la 94 milioane de euro, sumă provenită din fonduri europene (Banca Europeană de Investiţii – BEI, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare – BERD şi un grant oferit de Comisia Europeană).

În procesul de integrare europeană, un rol important revine dezvoltării cooperării transfrontaliere, un domeniu care se bucură de o încurajare specială din partea UE. Potrivit guvernului moldovean, proiectele transfrontaliere „sunt vitale pentru relaţiile de bună vercinătate cu România şi Ucraina, dar şi pentru apropierea de Europa”. Printre realizările recente în acest domeniu se numără crearea Serviciului de urgenţă SMURD, construcţia Gazoductului Iaşi-Ungheni, devenit funcţional la începutul acestui an, renovarea barajului Stânca-Costeşti de pe Prut, restaurarea Cetăţii Soroca de pe malul drept al Nistrului, construcţia unui complex agricol modern la Sângerei şi a unui complex expoziţional la Ialoveni. Această orientare va fi susţinută în continuare de către UE, după cum a declarat ambasadorul Pirkka Tapiola, şeful delegaţiei Uniunii Europene în Republica Moldova. Numai pentru extinderea cooperării transfrontaliere dintre Republica Moldova şi România, în perioada următoare vor fi alocate fonduri europene de 81 de milioane de euro.

Modernizarea intersecţiei de la Sărăteni

Modernizarea intersecţiei de la Sărăteni

O ipostază concretă o reprezintă rezultatele înregistrate în domeniul libertăţii de mişcare şi al călătoriilor în Europa de Vest, un drept câştigat de cetăţenii moldoveni în prima parte a anului 2014. Astfel, cifrele oficiale arată că, după ridicarea vizelor de acces în spaţiul UE pentru deţinătorii de paşapoarte biometrice, numărul cetăţenilor moldoveni care au călătorit în Vest, fără a mai fi nevoiţi să suporte nenumăratele inconveniente anterioare, se ridică la circa 300 000 de persoane. După dreptul la libera circulaţie, cetăţenii moldoveni urmează să beneficieze de facilităţi suplimentare în privinţa dreptului la muncă şi la studii în Europa de Vest. Din acest punct de vedere, sprijinul pentru dezvoltare şi modernizare care vine din partea UE şi a SUA constituie un reper pentru toate formaţiunile politice.

În cercurile politice locale se discută mult despre alegerile parlamentare de la 30 noiembrie 2014, care au reconfirmat menţinerea vectorului proeuropean al Republicii Moldova, dar au evidenţiat şi o divizare accentuată în sânul societăţii moldoveneşti pe tema opţiunilor între Est şi Vest. Mass-media moldovenească a relatat pe larg despre campania anti-UE, camuflată dar extrem de insistentă şi provocatoare, desfăşurată de unele forţe politice mai ales la sate, dar şi în localităţile urbane, în rândul pupulaţiei vârstnice şi al pensionarilor. Poate tocmai de aceea, titlul unui editorial publicat de ziarul american The Washington Post („Moldova i-a spus Nu lui Vladimir Putin! Va asculta el, oare?”) sună pentru mulţi ca un avertisment. Pornind de la asemenea realităţi, fostul premier Vlad Filat, liderul Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM), a lansat ideea unui larg dialog la nivelul forţelor politice, inclusiv cu Partidul Comuniştilor, în scopul consolidării unităţii în societate „în jurul unor scopuri comune”.

În convorbirile purtate în diverse medii ale societăţii moldoveneşti am putut constata direct că menţinerea vectorului european de către Republica Moldova, tendinţă încurajată şi de rezultatul alegerilor din Ucraina, constituie o garanţie şi pentru un curs ascendent al relaţiilor moldo-române. Se pun speranţe că la consolidarea acestui curs va contribui şi vizita în Republica Moldova a noului preşedinte al României, Klaus Iohannis, privită cu interes atât la Chişinău, cât şi la Bucureşti.

Dr. Ioan C. Popa

Opţiuni ireversibile

Reporter: editura November - 2 - 2014 Comments Off on Opţiuni ireversibile

Republica Moldova se pregăteşte să încheie anul 2014 cu performanţe de excepţie în privinţa parcursului său european: liberalizarea vizelor privind circulaţia în Europa (28 aprilie), semnarea (27 iunie) şi ratificarea (2 iulie) a Acordului de Asociere cu UE, urmate de începerea aplicării provizorii a acestuia, de la 1 septembrie. Un parcurs ce confirmă estimările şi, desigur, aşteptările cele mai optimiste de la începutul anului. Pe fondul acestor deschideri evidente, ca şi al sprijinului prompt primit din partea UE în contextul presiunilor economice ale Rusiei, semnificativă şi, desigur, explicabilă este şi creşterea încrederii în rândul populaţiei în Uniunea Europeană şi instituţiile sale. Pentru prima dată, după cum arată rezultatele publicate recent ale „Eurobarometrului de Vecinătate” pentru Primăvara 2014, cetăţenii Republicii Moldova consideră, în proporţie de 59 la sută, că UE este un partener important şi are o contribuţie majoră la dezvoltarea ţării. Tot peste 50 la sută este şi procentul celor care sunt convinşi că UE aduce pace şi stabilitate în regiune, iar Republica Moldova şi Uniunea împărtăşesc un set de valori comune, care le permit să coopereze în mod eficient.

pirkka tapiola

Pirkka Tapiola, ambasadorul Uniunii Europene la Chişinău

În acelaşi timp, însă, dificultăţile întrevăzute în calea integrării europene depline a Republicii Moldova nu au întârziat să apară. O parte dintre ele ţin de cursul reformelor interne, atât în domeniile economic şi comercial, cât mai ales în ce priveşte asanarea administraţiei şi combaterea corupţiei din instituţiile publice. Noul ambasador al SUA la Chişinău, William Moser, s-a arătat îngrijorat de „nivelul neobişnuit de înalt al corupţiei” din Moldova. Critici la fel de severe au venit şi din partea UE, care a penalizat, de altfel, guvernarea de la Chişinău, diminuând cu două milioane euro cea de-a doua tranşă dintr-un fond total de 60 milioane euro alocat pentru aplicarea unei Strategii de reformare a justiţiei, demarată în 2011 şi cu termen de finalizare în 2016. Cele mai multe reproşuri vizează lipsa unor progrese evidente în combaterea corupţiei din sistemul judiciar şi în procesul de reformare a Procuraturii. Din aceste considerente, sublinia ambasadorul Uniunii Europene la Chişinău, Pirkka Tapiola, combaterea corupţiei trebuie abordată ca „prioritate naţională şi prioritate a relaţiilor dintre UE şi Moldova”.

România este unul dintre partenerii din UE care acordă Republicii Moldova un sprijin important şi dezinteresat nu doar în plan economic, ci şi în domeniul reformelor şi al procesului de asimilare a standardelor europene. La rândul lor, statele membre ale Grupului de la Vişegrad – V4 (Cehia, Slovacia, Ungaria şi Polonia) acordă asistenţă Republicii Moldova privind integrarea economică în UE, într-un program finanţat cu sprijinul Ministerelor de Externe ale Olandei şi Suediei. În cadrul acestui program sunt avansate sugestii privind oportunitatea unor măsuri coerente care să asigure eficienţa acţiunilor de integrare, cum ar fi crearea unei Agenţii naţionale pentru implementarea prevederilor Zonei de Comerţ Liber cu UE, stimularea unor ramuri industriale orientate spre export, modernizarea sectorului agricol şi chiar elaborarea unei strategii de comunicare a chestiunilor legate de integrarea în Uniune.

William Moser, ambasador al SUA la Chişinău

William Moser, ambasador al SUA la Chişinău

Parcursul european al Republicii Moldova este presărat, aşa cum am mai subliniat în articole anterioare publicate de revista „Balcanii şi Europa”, de o serie de obstrucţii care ţin atât de factori interni, cum ar fi rezistenţa manifestată de partidul comuniştilor la deschiderile spre Europa, dar şi de factori externi, cum ar fi în special atitudinea Rusiei şi presiunile acesteia pentru descurajarea şi blocarea acţiunilor Chişinăului în direcţia Vestului. Guvernul condus de premierul Iurie Leancă şi coaliţia proeuropeană aflată la putere au adoptat până acum o atitudine moderată şi echilibrată, evitând să intre în retorica antioccidentală a Moscovei ori să răspundă cu măsuri de retorsiune la sancţiunile economice iniţiate de partea rusă. Pentru a linişti spiritele din Rusia privind o eventuală aprofundare a relaţiilor Republicii Moldova cu NATO, premierul Leancă a reiterat cu tărie că guvernul său respectă litera şi spiritul Constituţiei, care consfinţeşte statutul de neutralitate al Republicii Moldova. O declaraţie fără echivoc, în consonanţă cu paragraful 1 al articolului 11 al Constituţiei Republicii, care proclamă „neutralitatea permanentă” a statului moldovean, dar şi cu preferinţele populaţiei, care în proporţie de peste 50 la sută consideră această opţiune ca fiind cea mai bună pentru securitatea ţării. Din păcate, acest statut de neutralitate este încălcat chiar de către Rusia, deoarece prezenţa pe teritoriul Moldovei a unor forţe militare ruse neagreate de guvernul de la Chişinău contravine paragrafului 2 al articolului 11 menţionat mai sus, care interzice „dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său”. Indiferent de motivele invocate şi de titulatura folosită, prezenţa unor forţe militare ruse pe teritoriul moldovean constituie o pârghie de presiune inacceptabilă, sesizată chiar de partenerii occidentali ai Chişinăului, care avertizează că Rusia începe să utilizeze în Republica Moldova şi în Transnistria scenariul „războiului hibrid”, aplicat în Ucraina, după cum au afirmat o seamă de oficiali NATO.

Chişinăul speră ca, prin prezervarea statutului său de neutralitate, să tempereze atitudinea „belicoasă şi revizionistă” a Rusiei, cum o califica Anders Fogh Rasmussen, în preajma încheierii mandatului său de secretar general al Alianţei. În circumstanţele actuale, NATO este preocupată să clarifice politica sa şi în relaţia cu ţări precum Republica Moldova, care nu sunt membre ale Alianţei, dar riscă să le fie încălcată suveranitatea de către Rusia. „Adaptăm Alianţa Nord-Atlantică pentru un viitor diferit”, a declarat generalul american Philip Breedlove, comandantul forţelor aliate din Europa, iar Statele Unite au nevoie şi de cooperarea Rusiei, pentru a edifica o Europă „întreagă, liberă şi aflată în pace”. Un asemenea obiectiv, pe termen lung, face necesar ca „Rusia să fie parte a acestei Europe”. Într-o astfel de perspectivă, fireşte, îşi pot găsi locul cuvenit şi opţiunile confraţilor noştri moldoveni.

Dr. Ioan C. Popa

Undă verde pentru Europa

Reporter: editura January - 23 - 2014 Comments Off on Undă verde pentru Europa

01Moment istoric. Parafarea Acordului de Asociere a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, survenită la Vilnius, la 29 noiembrie 2013, a provocat un val de entuziasm la Chişinău, comparabil doar cu bucuria proclamării independenţei, în august 1991. „Trăim un moment istoric: a fost parafat un acord ambiţios şi de anvergură, fără precedent, între Moldova şi UE. Acesta simbolizează încredere, deschidere şi cooperare (…) Moldova, astăzi am asigurat drumul nostru spre Uniunea Europeană”, a declarat premierul Iurie Leancă, încrezător că Republica Moldova va deveni membru al UE într-un viitor previzibil. Populaţia şi autorităţile moldovene au sărbătorit evenimentul ca pe un veritabil triumf, cel mai important din cele peste două decenii de existenţă a tânărului stat moldovean: posturile de radio în limba română au difuzat necontenit muzică patriotică; Primăria Chişinăului a aprins iluminatul festiv de sărbători chiar în seara aceleiaşi zile, în timp ce bulevardul Ştefan cel Mare a fost decorat cu drapele tricolore şi ale UE; în Piaţa Marii Adunări Naţionale a fost organizat un spectacol muzical proeuropean, după cum relata în direct, de la faţa locului, postul de radio „Deutsche Welle”.

Momentul Vilnius a fost salutat cu căldură de înalţii reprezentanţi ai UE prezenţi la Summitul Parteneriatului Estic din capitala Lituaniei. „Sunt fericit să fiu aici, la parafarea Acordului cu Moldova şi Georgia” a subliniat José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene. „Începe o nouă etapă în relaţiile cu aceste ţări. De acum înainte, economiile şi societăţile noastre vor fi legate, iar instituţiile noastre vor lucra împreună. Împreună vom elimina toate problemele… UE va fi alături de voi. Este cel mai progresist şi profund Acord convenit vreodată de Uniunea Europeană, iar el ar trebui semnat cât mai curând în 2014,” a mai precizat preşedintele Barroso. Opinii împărtăşite şi de colegul său Herman van Rompuy, preşedintele Consiliului European, prezent de asemenea la eveniment: „Moldova şi Georgia au răspuns pozitiv demersurilor UE, ceea ce va aduce multe beneficii dezvoltării lor economice. Sunt sigur că este un pas bun. S-au stabilit legături trainice, sunt împărtăşite valori culturale şi democratice comune. Sperăm să contribuim la soluţionarea conflictelor de pe teritoriile acestor ţări. Vom garanta securitatea şi integritatea lor”.

1

Preşedinţi R. Moldovei şi României, la parada dedicată Zilei Naţionale a României.

Un drum lung, cu perspective largi. Succesul necontestat al Republicii Moldova şi Georgiei la Summitul de la Vilnius a fost potenţat, aparent paradoxal, de „retragerea”, cu puţin timp înainte, a Armeniei şi, mai ales, a Ucrainei, cu toate că aceste două ţări încheiaseră mai devreme cu aproape un an toate capitolele de negociere ale asocierii la Uniune. Presiunile economice ale Rusiei pentru a bloca apropierea Armeniei şi Ucrainei de UE, mai cu seamă în ultima vreme, sunt binecunoscute. Despre situaţia creată a ţinut să aducă precizări, diplomatic, cancelarul german Angela Merkel: „UE şi Germania trebuie să discute cu Rusia. Războiul rece s-a terminat. Avem nevoie de Rusia, îi importăm gazele. Avem interesul comun de a vedea statul rus modernizându-se. Însă trebuie să depăşim ultimele relicve ale războiului rece.”

Republica Moldova a demarat negocierile de asociere la UE în ianuarie 2010 şi au fost încheiate, după 15 runde, în iunie 2013. Până acum, raporturile Chişinăului cu Bruxelles-ul erau reglementate printr-un Acord de Parteneriat şi Cooperare, intrat în vigoare în 1998. Prin semnarea Acordului de Asociere, Republica Moldova a dobândit un statut nou, care permite aprofundarea relaţiilor politice şi economice cu UE pe toate planurile. Acordul va asigura „un mediu legal deschis, stabil şi predictibil pentru cetăţenii şi activităţile de afceri din Moldova, va îmbunătăţi oportunităţile comerciale în raporturile cu UE şi va spori prosperitatea în ambele economii”, după cum consemna un comunicat al Comisiei Europene, difuzat după Summitul de la Vilnius. Avantajele asocierii vor fi resimţite mai ales pe termen lung, însă există şi motive imediate de satisfacţie pentru populaţia Republicii Moldova. În primul rând, odată cu parafarea Acordului a intrat în vigoare unul din elementele principale ale acestuia, respectiv stabilirea unei Zone de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzătoare, ceea ce va permite impulsionarea schimburilor reciproce, după cum sublinia Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, Catherine Ashton. În al doilea rând, chiar în primele luni ale anului 2014 ar putea fi pusă în aplicare intenţia Comisiei Europene de a nu le mai cere vize de intrare în spaţiul comunitar cetăţenilor moldoveni care deţin paşapoarte biometrice, soluţionându-se astfel o problemă cu un puternic impact în rândul opiniei publice nu doar din Republica Moldova, dar şi din celelalte state ex-sovietice. Din acest punct de vedere, jurnalişti prezenţi la Vilnius au apreciat că Moldova devine astfel „un foarte bun exemplu pentru vecini, în special pentru Ucraina”, ţară intrată într-o gravă şi prelungită criză politică după refuzul conducătorilor săi de a mai parafa Acordul de Asociere în 2013. De anumite avantaje economice, dar şi de perspectiva liberei circulaţii a persoanelor ar putea beneficia şi regiunea de est (transnistreană) a Republicii Moldova, dacă şi la Tiraspol va prevala spiritul pragmatic în locul tendinţelor separatiste şi al vechilor clişee ale ideologiei totalitare sovietice.

2

Dineu: secretarul de stat al SUA John Kerry şi premierul moldovean Iurie Leancă.

Solidaritate şi de peste ocean. După cum era de aşteptat, la scurt timp după momentul Vilnius a sosit la Chişinău secretarul de stat american John Kerry, a doua personalitate importantă din Administraţia SUA care a vizitat Republica Moldova, după vicepreşedintele Joe Biden. Premierul moldovean a subliniat că Chişinăul doreşte „să îşi consolideze relaţiile cu SUA prin crearea unui parteneriat strategic durabil”, inclusiv pentru implicarea mai activă a Washingtonului în reglementarea conflictului transnistrean. Iurie Leancă a mai amintit că asistenţa substanţială acordată de SUA în ultimii 22 de ani care au trecut de la proclamarea independenţei, cifrată la peste 1,1 miliarde dolari, care a constituit un suport puternic pentru democratizarea şi încurajarea parcursului european al Republicii Moldova. „Statele Unite consideră că integrarea europeană reprezintă cea mai bună garanţie pentru un viitor sigur şi prosper al Moldovei, căreia Uniunea Europeană i-a oferit o oportunitate istorică. Toastăm pentru o nouă primăvară de prosperitate pentru popoarele noastre”, a afirmat John Kerry.

Cum era şi firesc, România s-a aflat permanent alături de ţara soră Republica Moldova pe parcursul său european şi, aşa cum menţionam într-un număr anterior al revistei „Balcanii şi Europa”, nivelul relaţiilor bilaterale a atins în 2013 un vârf nemaicunoscut până acum. La numai o zi după Vilnius, un moment semnificativ l-a constituit prezenţa, în premieră, a preşedintelui moldovean Nicolae Timofti la parada militară din Bucureşti dedicată Zilei Naţionale a României. O puternică încărcătură simbolică a fost şi decizia din zilele ce au urmat a Curţii Constituţionale de la Chişinău, care a declarat Limba română drept limba oficială a Republicii Moldova, punând capăt unei nedreptăţi istorice. Cu toate acestea, anumite declaraţii ale unor politicieni români, calificate ca unioniste, au fost respinse la Chişinău şi considerate chiar inoportune pentru interesele de moment ale Republicii Moldova.

Semnalul verde pentru Europa, dat la Vilnius de parafarea Acordului de Asociere cu UE, a reprezentat, fără îndoială, evenimentul anului 2013 pentru Republica Moldova. Sfârşitul de an a marcat şi prezenţa premierului moldovean Iurie Leancă la o şedinţă a guvernului României, cu prilejul căreia s-a anunţat o susţinere financiară de circa 20 milioane euro, destinate dezvoltării învăţământului preşcolar peste Prut. O investiţie în viitorul Republicii Moldova.

Noul an, 2014, se anunţă ca unul în care va fi mult de lucru pentru atingerea obiectivelor parcursului european, în primul rând semnarea Acordului de Asociere şi de Liber Schimb şi, extrem de important, concretizarea propunerii de eliminare a vizelor privind accesul liber al cetăţenilor moldoveni în spaţiul comunitar. În mod evident, însă, înţelegerile de la Vilnius constituie o temelie solidă, dătătoare de speranţe.

Ioan C. Popa

Convulsii şi orgolii…

Reporter: editura March - 15 - 2013 Comments Off on Convulsii şi orgolii…

Nu aduce anul ce aduce ceasul! Cu acest vechi proverb încheiam articolul din numărul trecut al revistei despre evoluţiile din Republica Moldova la început de an, încercând să avertizăm asupra posibilei apariţii a unor situaţii volatile, cu elemente imprevizibile. „Surpriza” a venit din zona în care, aparent, era cel mai puţin de aşteptat, reprezentată de Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) de la Chişinău. Adică exact din punctul care simboliza forţa motrice menită să asigure mersul hotărât al tânărului stat moldovean spre Europa, spre democraţie, modernizare şi prosperitate.

Presedintele Nicolae Timofti si liderii Aliantei pentru Integrare Europeana

Presedintele Nicolae Timofti si liderii Aliantei pentru Integrare Europeana

O ruptură cu implicaţii profunde. Evoluţiile s-au derulat rapid, asemenea unui scenariu cinematografic. În urma unor fricţiuni care mocneau mai demult, la 13 februarie 2013 premierul Vlad Filat anunţă încetarea acordului de funcţionare a Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), o structură emblematică pentru viitorul Republicii Moldova, creată de Partidul Liberal Democrat (principala forţă politică a Alianţei, condusă de şeful guvernului), Partidul Democrat (Marian Lupu) şi Partidul Liberal (Mihai Ghimpu). La scurt timp, deputaţii liberal-democraţi şi cei comunişti votează împreună desfiinţarea funcţiei de prim-vicepreşedinte al Parlamentului, deţinută de un important şi totodată controversat om de afaceri, Vlad Plahotniuc, aflat cândva în tabăra lui Vladimir Voronin şi devenit între timp „eminenţa cenuşie” a Partidului Democrat (PD). În aceiaşi zi, Centrul Naţional Anticorupţie (CNA), instituţie reformată recent la solicitarea UE şi trecută de sub autoritatea guvernului sub cea a Parlamentului, a efectuat nu mai puţin de 14 descinderi, inclusiv la sediul Guvernului, cu această ocazie fiind reţinut şi Nicolae Vicol, şeful Inspectoratului Fiscal de Stat, un apropiat al premierului Filat, acuzat de abuz în serviciu şi interceptări ilegale. „O simplă coincidenţă”, a declarat directorul CNA, dar la Chişinău nimeni nu mai crede în astfel de coincidenţe. Concomitent, s-a anunţat deschiderea a trei dosare penale pentru trei membri ai cabinetului, acuzaţi de corupţie şi luare de mită. Au fost anunţate şi alte cazuri ale unor demnitari de rang înalt, din toate partidele politice, care urmează a fi puşi sub acuzare. Desigur, judecătorii îşi vor spune până la urmă cuvântul asupra vinovăţiei acestora, dar atmosfera a devenit incendiară. Îngrijorat de întorsătura luată, Vlad Filat a propus rediscutarea condiţiilor de funcţionare a unei noi Alianţe pentru Integrare Europeană. Dezamăgiţi, liderii PD şi PL, Marian Lupu şi Mihai Ghimpu, au cerut fiecare demisia premierului. Mai mult, Marian Lupu a sugerat o „variantă zero”, adică demisia şefului Guvernului urmată de propria sa demisie din funcţia de preşedinte al Parlamentului, idee considerată de PLD ca invitaţie la alegeri anticipate. Perspectivă considerată aproape sinucigaşă pentru AIE şi profitabilă doar pentru Partidul Comuniştilor, dornic să revină în prim-planul scenei politice.

Îngrijorare în tabăra partenerilor vestici. Luările de poziţie cu caracter ultimativ şi acuzaţiile reciproce ale liderilor AIE i-au determinat pe mulţi analişti să vorbească de spulberarea visului european al Republicii Moldova, prin anticiparea unui eşec în privinţa semnării acordurilor de asociere cu UE, preconizată la summit-ul de la Vilnius, din noiembrie a.c. Drept urmare, preşedintele Republicii, Nicolae Timofti, le-a cerut liderilor AIE să ia „toate măsurile pentru menţinerea Alianţei”. Ruptura intervenită în interiorul Alianţei i-a alertat, fireşte, şi pe reprezentanţii occidentali, în primul rând pe cei ai UE şi SUA, care au subliniat necesitatea continuării cursului european de către Republica Moldova. Ambasadorul american în capitala basarabeană, William H. Moser, a mai atras însă atenţia asupra unui element: este necesar, a spus domnia sa, ca „reformele să fie resimţite de populaţie”. Aceasta este o chestiune de fond, în condiţiile în care majoritatea populaţiei Republicii a sărăcit continuu în ultimii ani, în timp ce anumite grupuri de interese, cu legături transpartinice, au tot continuat să se îmbogăţească. Numeroase statistici şi documente oficiale dezvăluie realitatea, adesea vizibilă şi cu ochiul liber: o societate a contrastelor, uşor vulnerabilă, care induce stări de nemulţumire şi de instabilitate. Ceea ce se întâmplă în AIE a devenit rapid subiect de parodie şi satiră în emisiuni radiofonice. Motiv care l-a determinat pe cunoscutul editorialist al ziarului Timpul, Constantin Tănase, să scrie: „Politicienii n-ar trebui să uite că nu sunt ceea ce se cred sau ce le spun adulatorii… Sunt ceea ce crede societatea despre ei. Iar societatea îi percepe azi pe cei trei lideri ai AIE negativ, caricatural şi cu o suficientă doză de ură”. La toate acestea, adaugă un alt ziarist şi „orgoliile politicienilor”. După anumite succese, „unii dintre ei devin de nerecunoscut, manifestă o intoleranţă care nu poate conduce decât la disensiuni ce afectează coerenţa actului de guvernare şi coeziunea Alianţei”.

Într-adevăr, una din întrebările pe care şi-o pun numeroşi observatori ai scenei politice din Republica Moldova este în ce măsură actuala criză reprezintă reflexul unor convulsii geopolitice dictate de oscilaţiile între Vest şi Est ale diverselor categorii ale populaţiei, care, în caz afirmativ, capătă evidente conotaţii geopolitice. Despre care a mai consemnat şi revista noastră, iar influenţele venite dintr-o parte sau alta constituie o realitate ce marchează cursul spre Europa al Chişinăului. În acelaşi timp, însă, nu puţini sunt cei care consideră că activităţile şi orgoliile cu iz politicianist ale unora dintre liderii moldoveni, amintite mai sus, nu fac decât să se suprapună convulsiilor geopolitice şi să se constituie ele însele în obstrucţii ale procesului de dezvoltare şi modernizare a statului.

Eugen Carpov si Eamon Gilmore

Eugen Carpov si Eamon Gilmore

Cine pierde şi cine câştigă de pe urma crizei… În condiţiile în care fragila stabilitate de la Chişinău este pusă la încercare, iar găsirea unei soluţii de ieşire va necesita o anumită perioadă de timp, este limpede că procesul de înscriere definitivă a Republicii Moldova pe orbita unei evoluţii proeuropene certe are de suferit. Concomitent, sunt tot mai multe dovezi că procesul de reintegrare a regiunii de est (transnistrene) în cadrul unui stat unitar Republica Moldova înregistrează noi sincope, iar criza politică de la Chişinău se răsfrânge negativ şi asupra acestuia. Recenta reuniune de la Lvov, în format „5 plus 2”, s-a încheiat fără semnarea unor documente în probleme de interes direct pentru populaţia de pe cele două maluri ale Nistrului. Pe fondul crizei politice, liderul de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, a refuzat să se mai deplaseze la Lvov pentru a se întâlni cu Vlad Filat. În consecinţă, au fost doar discuţii de rutină, iar o nouă rundă în acelaşi format ar urma să se desfăşoare la Odesa, în luna mai a.c. Lipsa de apetit a reprezentanţilor Tiraspolului pentru progrese concrete în relaţiile moldo-transnistrene este tot mai vizibilă: aproape toate propunerile avansate (legate de libera circulaţie a mărfurilor şi persoanelor, de înmatricularea autoturismelor, de diverse taxe etc.) sunt de aşa manieră concepute încât refuzul lor este dinainte previzibil. Iar sub paravanul unor negocieri formale se continuă, de fapt, procesul de distanţare de Moldova şi de construire a aşa-numitei statalităţi a Republicii Moldoveneşti Nistrene (RMN). O „republică” ce se pregăteşte mai degrabă să intre în componenţa Federaţiei Ruse decât să se integreze cu Republica Moldova. Într-o enclavă în care au mai rămas doar circa o jumătate de milion de persoane, peste 180. 000 au dobândit cetăţenie rusă, iar aproximativ 100. 000 pe cea ucraineană, după cum afirmă „ministrul de externe” transnistrean Nina Ştanski. Surprinzător nu este atât faptul că mai mult de jumătate din populaţia regiunii transnistrene a dobândit o a doua cetăţenie (în majoritate rusă), ci pretenţia Tiraspolului ca aceste persoane să fie tratate pe teritoriul Republicii Moldova din dreapta Nistrului ca fiind cetăţeni străini, ai Federaţiei Ruse ori, după caz, ai Ucrainei. O altă măsură care provoacă nedumerire este decizia autorităţilor de la Tiraspol de a începe pregătirile pentru alinierea învăţământului din Transnistria la noile standarde de educaţie din Rusia. Şi în acest caz, nu perfecţionarea învăţământului local după standarde străine mai performante este discutabilă, ci scopul proclamat al acestei acţiuni: asigurarea unui spaţiu unitar educaţional al Transnistriei şi Rusiei. O acţiune concepută ca fiind rodul unei colaborări între doi subiecţi internaţionali cu împuterniciri egale, fără acceptul Chişinăului. De altfel, „ministrul de externe” al RMN, Nina Ştanski, vorbeşte în mod curent, inclusiv la recenta reuniune de la Lvov, despre Transnistria ca despre un stat de sine stătător. Nu este de mirare că, de curând, Nina Ştanski a fost declarată „omul anului 2012 în Transnistria”, ca reprezentant al tinerei generaţii de diplomaţi care apără şi promovează interesele statului. De un titlu similar s-a bucurat şi Dmitri Rogozin, vicepremier în guvernul de la Moscova şi reprezentant special al preşedintelui Rusiei pentru Transnistria, Tiraspolul recunoscându-i acestuia contribuţia la restabilirea autorităţii incontestabile a forţelor ruse în regiune.

Pe fondul acestor evoluţii, clasa politică de la Chişinău ar trebui, poate, să mediteze mai mult la vechea înţelepciune conform căreia disensiunile interne deschid poarta imixtiunilor externe. Un adevăr subliniat adesea de o personalitate emblematică a Basarabiei, Pantelimon Halippa: „… cel mai mare duşman este în mijlocul nostru. Acesta este NEUNIREA. Fraţii mei, biruiţi acest straşnic duşman şi noi vom birui totul”.

Ioan C. Popa