NUMARUL
199-200
Revista „Balcanii și Europa” celebrează două decenii de intensă activitate editorială. Este momentul în care ...
Care este viteza de schimbare a intereselor naționale ale unui stat? Transformările politice la nivel ...
„Xi, Putin, Trump. Un triunghi ale cărui rivalități – sau apropieri – modelează primele decenii ...
Anul 2019 a fost pentru România, ca de altfel pentru întreaga Uniune Europeană, o perioadă ...
Așa cum anticipam, alegerile de la 20 octombrie 2019 pentru primari și consilieri locali din ...
Descendentă a bisericii creștine fondate de Apostoli în secolul I î.Hr., Biserica Ortodoxă a Greciei ...
În cadrul plin de eleganță al Hotelului Ramada-Majestic a avut loc un eveniment cu conotații ...
Diferențele dintre ceea ce promit liderii politici la un moment dat și măsurile ulterioare pe ...
Mulți dintre turiștii care sosesc în România, mai ales străini, preferă locurile de petrecere cât ...
  Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a organizat, în parteneriat cu Radio România, celebrarea unui veac ...
Pe atunci, prin anii '60, se tipărea într-un tiraj mediu - 100.000 de exemplare – ...

Articole din categoria ‘Remember’

30 de ani de la evenimentele care au dus la prăbușirea regimului ceaușist

Reporter: editura October - 9 - 2019 Comments Off on 30 de ani de la evenimentele care au dus la prăbușirea regimului ceaușist
Ca în fiecare an, în luna decembrie sunt comemorate victimele Revoluției din 1989: aproape 1.000 de oameni au fost uciși și peste 2.000 răniți. Se consemnează că s-au înregistrat mai multe victime după 22 decembrie, data fugii cuplului Ceaușescu. 

Istoria reține că majoritatea victimelor provin din rândurile tineretului, care s-a jertfit pentru ca țara să pășească într-un nou regim, în care libertățile cetățenilor să fie protejate, iar viața asigurată. 


Inițiativa „Premiul Nobel – eroicului tineret român”

(„Tineretul liber”, Anul II, nr. 11/ joi, 4 ianuarie 1990)

Printre corespondenții străini, trimiși speciali ai unor agenții internaționale de presă, ziariști și reporteri de radioteleviziune, a găsit ecou și susținere inițiativa ca Premiul Nobel să fie atribuit în acest an eroicului tineret român.


 „Revoluția română, ce a adus libertatea și democrația, a fost înfăptuită în cea mai mare măsură de tineretul român, care a trăit sub tiranie, în condiții de mizerie și asuprire. Din rândurile sale au căzut majoritatea victimelor. În semn de omagiu și cinstire a supremului sacrificiu ce a adus, odată cu libertatea, și speranța într-un viitor mai bun, corespondenții de presă și de radioteleviziune din diferite țări prezenți la București în aceste zile semnează și susțin Aprelul ca Premiul Nobel pentru Pace pe acest an să fie acordat eroicului tineret român”.

Apelul, inițiat de Carol Roman, publicist român, corespondent de presă permanent la București al ziarelor turcești „Sabah” și „Tercuman”, autor al unor cărți realizate împreună cu Fundația Nobel, este semnat de: J.F. Megeigrus, de la ziarul „Sudoust”, din Bordeaux, Franța, Roger Wiltz, de la ziarul „Le Républicain Lorrain” – Metz, Franța, Showcat Iqbal, corespondent al Agenției de presă din Bangladesh, Boris Marian, secretar responsabil al Uniunii Ziariștilor din R.S.S. Moldovenească, Anatol Ciobanu, de la Revista „Făclia”, din Chișinău, Maurizio Mengoni, corespondent special al „RAI GR I” (Radio Italia), Stanislav Wojnavain, corespondent al Agenției „PAP” (Polonia), Paul Fodorean, trimis special al Agenției Internaționale „Sipapress” din Paris, Shighito Shiga, corespondent al ziarului „Akahata” (Japonia), Evangelos Antonaros, de la publicația „Springter”, din Roma, Michel Desprat și Yosuhito Fukani, de la „IMO TV”, Paris, Joachim Wallensach și Willi Shudman, de la „German TV”, V.M. Kostenko, de la „Radio Moscova”, Tokunaga Shunsike, de la „NKH-TV”, din Geneva, Zhang Hanwen, corespondent al Agenției de presă „Xinhua”, Matt Glass, de la Agenția de presă „DST.VU”, din Paris, Catherine Adams, de la postul „IRN Britain”, din Londra, Carmen Postigo, de la Agenția spaniolă „EFE”, Ernan Jouranol, de la Agenția „France Presse”, Victor Volodin, de la ziarul „Izvestia”, U.R.S.S., Federico Ramini, de la postul TV „24 Ore”, Milano, Italia, Manuel Vimenet, de la Agenția „Vu”, Paris, Jean Bothorel, de la publicația „Le Figaro”, Franța, France Tenaudier, de la Agenția „SIPA Press”, Canada, Tom Anderson, de la postul „CBS”, New York. 

Ideea ca Premiul Nobel să fie acordat tineretului român este susținută și de unele organizații internaționale, ai căror reprezentanți au semnat Apelul nostru
: Odile Delacote, Editte Charrier, Hewe Le Moing, Yves Batorel, Serge Thierry, Adrienne Russe, de la Organizația „Médecins sans Frontières”, Paris, Philippe Bruelle, de la Mișcarea „Médecins du Monde”. A mai semnat Apelul și jurnalistul Ștefan Petrescu, membru fondator al „Asociației Românilor Liberi” din R.F. Germania, care-și propune să sprijine eforturile comunităților românești din R.F.G. și din alte țări de a întreține relații normale cu patria de baștină și de a contribui la reconstrucția României democratice.

Informat despre această inițiativă, dl. Lasse Seim, ministru în misiune specială în cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Norvegiei, a promis că va susține acțiunea.

Amintim că Premiul Nobel pentru Pace este acordat de Stortingul norvegian. 
 

O reparaţie morală aşteptată – Românul Zappa, pionier al renaşterii Olimpiadei moderne

Reporter: editura August - 12 - 2016 Comments Off on O reparaţie morală aşteptată – Românul Zappa, pionier al renaşterii Olimpiadei moderne

„BALCANII” nr 28-29/noiembrie 2002

Unul dintre cunoscătorii Greciei antice, polonezul Vojtech Zamarovsky, în cartea „Renaşterea Olympiei” scria: „În anul 1859, la aproape cinsprezece secole de la ultimele Jocuri Olimpice antice, sportivii greci s-au reunit în spaţiul dintre resturile fostului stadion al Panatheneelor de odinioară, pentru a sărbători inaugurarea primelor jocuri Olimpice din perioada modemă. Şi nu numai sportivi şi personalităţi oficiale din regatul de atunci, ci şi personalităţi ale Macedoniei, Thesaliei, Cretei, Rhodosului etc. – care, pentru a putea călători, aveau nevoie de paşaport turcesc – delegaţi din Insulele ionice sub protectorat britanic, de la Constantinopol, Smirna, Alexandria şi din alte oraşe unde trăiau greci. Meritul principal al organizării acestor jocuri revine lui Evanghelie Zappa (s.n.), erou din timpul luptei de eliberare naţională, care le-a închinat toate forţele şi întreaga sa avere, deloc neglijabilă. Ele au reprezentat o mare manifestare a renaşterii elenismului şi au impulsionat simţitor dezvoltarea sportului grec”.

olimpiadele-lui-zappa_1_fullsizeCine a fost, totuşi Evanghelie Zappa, căruia autorul „Renaşterii Olympiei” îi recunoaşte rolul de pionier în relansarea Jocurilor Olimpice?

S-a născut în localitatea Bovu, din Epir, azi orăşel în Albania, în anul 1800. A participat la luptele pentru eliberarea Greciei, a făcut parte din „Eteria”. În 1830 se stabileşte la Brăila, ca om cu avere de invidiat. Cu banii din chimire, Zappa cumpără mari suprafeţe de teren în Ţara Românească şi intră în comerţul cu cereale, de pe urma căruia strânge o avere uriaşă. Banii îi investeşte în diverse mici corporaţii (mori, poverne etc.), în construcţia de imobile luxoase, cum a fost şi cel din Broşteni (judeţul Ialomiţa), dar şi în susţinerea unor opere filantropice de anvergură.

După 14 ani de demersuri, în 1844, Evanghelie Zappa este declarat cetăţean al Ţării Româneşti, cu domiciliul în sătucul Broşteni, inclus azi în comuna Ion Roată. În conacul de acolo îl găzduieşte, o noapte din anul 1860, pe domnitorul Alexandru loan Cuza, în drumul său spre Istanbul. Dimitrie Bolintineanu scrie în termeni elogioşi despre calităţile de gazdă ale lui Zappa. În final aminteşte şi de impresionanta operă de susţinere a tinerei culturi româneşti: „Călătorii îşi vor aduce aminte de ofertele graţioase ce făcu d. Vangheli: cinci mii galbeni a depus pentru facerea unui dicţionar român, unei istorii şi unei gramatici. Îşi vor aduce aminte de suma ce mai oferi pentru armata ţării. Sumă mai mare decât toate acelea ce oferiră cei mai mari proprietari români.”„Dicţionarul limbii române”, elaborat de August Treboniu Laurian şi Ioan C. Massim, a apărut în 1871, după moartea sponsorului

În anul 1858, cetăţeanul Ţării Româneşti Zappa adresează regelui Greciei un memoriu prin care cere „restaurarea“ Jocurilor Olimpice – „această serbare patruanuală a Olimpiilor, după obiceiurile strămoşeşti”. În acest scop, el a donat 600.000 de franci. Din aceşti bani a fost creată, la Atena, „Fundaţia Olympicelor” şi s-au construit mai multe clădiri, cea mai importantă fiind Zappeionui. Aici s-a desfăşurat concursul de scrimă la prima ediţie, în 1896, a Jocurilor Olimpice moderne. Dar ideea reluării Olimpiadelor (până la scrisoarea către regele Greciei) a fost lansată de Zappa încă din anul 1856, la Bucureşti, cu şapte ani înainte de naşterea baronului Pierre de Coubertin.

Din păcate, meritul de a fi creat ampla mişcare în favoarea Jocurilor Olimpice moderne îi aparţine doar lui Coubertin. Este regretabil că nici o lucrare de anvergură privind istoria Olimpiadelor nu-l menţionează şi pe greco-românul Evanghelie Zappa. Coubertin a beneficiat de vremuri mai puţin tulburi. Apoi, el era cetăţeanul unei mari puteri, Franţa, în timp ce Zappa trăia într-o zonă frământată de luptele de eliberare a micilor popoare balcanice. El a fost grec prin origine etnică, albanez prin naştere, român prin cetăţenie.

 

Pavel PERFIL*

* Talentat ziarist coleg cu Horia Alexandrescu şi Carol Roman la „Scînteia Tineretului”.

rememberŞi iată că după 14 ani de la articolul nostru această carte de anvergură a apărut: „Olimpiadele lui Zappa” a jurnalistului Horia Alexandrescu.

„Horia Alexandrescu, reputat jurnalist şi om de televiziune, agită de mai multă vreme – în intervenţiile sale publice – numele lui Evanghelie Zappa, născut la Labova (Epir) în 1800 şi dispărut, în 1865, în România (la Broşteni – Ialomiţa, acolo unde făcuse avere şi se naturalizase). Un nume puţin cunoscut de marele public, azi, ca să nu spun total uitat, dar cunoscut şi venerat în mediul academic român şi elen, pentru că – în ceea ce priveşte pe români – numitul Zappa a fost cel dintâi şi cel mai important donator al Societăţii Literare Române (1866), întâia denumire cu care a apărut Academia Română. De numele lui Evanghelie Zappa se mai leagă o prioritate în lumea europeană, şi anume resuscitarea, după 1500 de ani, a Jocurilor Olimpice. Acest fapt a intrigat şi intrigă, observ, pe Horia Alexandrescu, contemporanul nostru, om priceput în profesiunea lui (gazetăria) şi spirit constructiv şi justiţiar: el vrea să dovedească, între altele, că Evanghelie Zappa este cel care a organizat şi finanţat, în 1859, prima Olimpiadă – după o întrerupere de un mileniu şi jumătate – nu ilustrul Pierre de Coubertin, în 1896, cum ştie lumea sportivă internaţională. Şi trebuie să mărturisesc că reuşeşte să convingă…”. (Academician Eugen Simion)

Aprecieri şi susţineri- anul 2000

Reporter: editura June - 15 - 2014 Comments Off on Aprecieri şi susţineri- anul 2000

IMG_1Revista «Balcanii» ne-o dorim a fi partener de drum în demersul de reafirmare a statutului României, în contextul reconstrucţiei sud-est europene. România este angajată să contribuie la împlinirea aşteptărilor de stabilitate şi prosperitate cu care Europa, noi înşine, credităm viitorul european al acestei regiuni greu încercate de istorie.

Urăm colectivului redacţional ca, în noul mileniu, „Balcanii” să-şi afirme menirea generoasă pe care şi-o asumă” (Nr.1/2000)

Petre Roman – Ministru de Stat – Ministrul Afacerilor Externe


Odată cu semnarea la Bucureşti a Cartei Relaţiilor de Bună Vecinătate, Stabilitate, Securitate şi Cooperare în Europa de Sud-Est, această regiune a păşit într-o nouă etapă: aceea de a-şi căuta soluţii la problemele sale, pornind de la propriile iniţiative. Acesta este un eveniment deosebit de important. Pentru că, în general, de-a lungul timpului, între ţările balcanice au avut loc, din păcate, mai multe conflicte şi contradicţii decât colaborare.

Lucrurile s-au schimbat mult. Acum, ţările balcanice şi o parte importantă a Europei de Sus-Est au intrat într-o etapă în care primează solidaritatea întru rezolvarea propriilor lor probleme. În acest context, apariţia revistei «Balcanii» capătă o însemnătate importantă, deoarece devine un vehicul al acestor înfăptuiri”(Nr.2/2000)

Bülent Ecevit – Prim-ministru al Turciei


Aici, în capitala României, a fost realizat un pas foarte important, deoarece, dacă la început eforturile de cooperare interbalcanică erau privite cu neîncredere aici, ceea ce părea doar un efort de bunăvoinţă a devenit realitate. Reuniunea a demonstrat că Grecia poate juca rolul de catalizator, dar ea este dipsusă să ofere mai mult. Aceasta în virtutea numeroaselor ei experienţe şi relaţii în planul cooperării internaţionale. În acest sens, revista «Balcanii», a cărei apariţie recentă este binevenită, o salutăm cu susţinere” (Nr.2/2000)

Costas Simitis – Prim-ministru al Greciei


«Balcanii» este o revistă ce a apărut la momentul oportun. România, ca ţara cea mai mare a regiunii, a jucat şi va juca un rol important în transformarea sa în această – pentru moment – atât de neliniştită parte a Europei. Pornind de la această poziţie, folosesc acest prilej, acum, când îşi începe viaţa o nouă revistă consacrată chestiunilor balcanice, să-i doresc o dezvoltare cu succes şi o cooperare fructuoasă” (Nr. 2/2000)

Blagoj Zasov – Ambasadorul Republicii Macedonia în România

Volkan Bozkir

Reporter: editura January - 23 - 2014 Comments Off on Volkan Bozkir

Balcanii şi Europa – 15 ani

03Parcurgând presa internaţională, am întâlnit în ziarul „Zaman” un interviu al fostului Ambasador al Turciei la Bucureşti – la răscruce de milenii -, E.S. domnul Volkan Bozkir acum Preşedintele Comisiei de Politică Externă a Marii Adunări Naţionale a Turciei. După o carieră diplomatică de aproape 40 de ani, dl. Volkan Bozkir a intrat în viaţa politică a ţării sale din partea Partidului Dezvoltării şi Justiţiei (AK). Făcuse o vizită la sediul din Ankara al amintitului ziar, menţinându-şi astfel, după trecerea anilor, vechea sa obişnuinţă de a se afla printre ziarişti, aşa cum făcea altădată în România. Găsim de cuviinţă să reluăm câteva fragmente din acel interviu.

Astfel, răspuzând întrebărilor referitoare la importanţa Uniunii Europene pentru Turcia, dl. Volkan Bozkir a afirmat următoarele: „Dacă n-ar fi existat parcurgerea procesului de pregătire pentru Uniunea Europeană, n-ar fi fost posibil ca Turcia să-şi realizeze reformele politice, să ajungă la statutul de astăzi, mai democratic, şi să se respecte mai mult drepturile omului. Procesul pentru aderarea la Uniunea Europeană a constituit un factor important pentru depăşirea obstacolelor şi pentru ieşirea din structurile moştenite care ne-au ţinut sub presiune”.

Cu acest prilej, dl. Volkan Bozkir a apreciat faptul că Republica Turcia se află astăzi în cele mai bune relaţii cu vecinii săi, căutând noi domenii de colaborare.

***

01Între anii 1997 şi 2000, revista noastră a avut o perioadă de frumoasă colaborare cu E.S. dl. Volkan Bozkir, în calitatea sa de Ambasador al Turciei la Bucureşti. Relaţiona tot timpul cu ziariştii de la aproape toate publicaţiile, pe care îi primea cu drag, adesea, la Ambasadă. Pe vremea aceea, participa la lansări de carte ale ziariştilor-scriitori, la librăriile „Eminescu” şi „Sadoveanu”, chiar şi la aniversări comune ale celor din presă.

Mărturisesc că l-am cunoscut în vremea când publicam diverse articole pe probleme social-politice în diferite gazete şi mă ocupam, în mod special, de editura mea particulară („CARRO”). O sugestie pe care mi-a făcut-o distinsul Ambasador Volkan Bozkir a reanimat în mine vechiul comentator de politică externă. „De ce nu publicaţi o revistă despre lumea balcanică? Vedeti doar că toate condeiele scriu doar despre Occident!”. Avea multă dreptate domnul Ambasador – toată presa era îndreptată doar spre perimetrul euro-atlantic, Balcanii fiind complet neglijaţi, deşi în acest spaţiu geografic se puneau la cale mari mişcări geostrategice. Propulsat de idee, am stat de vorbă cu condeieri de seamă din acele vremuri, altădată colegi de redacţie – Nicolae Militaru, Ştefan Mitroi, Victor Ionescu – care şi-au însuşit propunerea, m-au delegat să fiu director fondator al revistei al cărei nume, după chibzuinţă îndelungată, a fost concentrat într-un singur cuvânt: „Balcanii”. Şi care, odată cu trecerea vremurilor, după câţiva ani, a devenit „Balcanii şi Europa”. Acesta a fost începutul începutului şi în acest cadru îmi permit să-l reamintesc pe prietenul ziariştilor din acele vremuri, E.S. dl. Volkan Bozkir.

BALCANII din primul număr al revistei noastre (nr 1./2000)

Reporter: editura September - 17 - 2012 Comments Off on BALCANII din primul număr al revistei noastre (nr 1./2000)

Consiliul balcanic

La 12 februarie 2000, au avut loc la Bucureşti lucrările celei de-a treia reuniuni a şefilor de stat şi de guvern din ţările Europei de Sud-Est. Primii miniştri de la Ankara, Atena, Skopje, Sofia şi Tirana, împreună cu preşedintele României şi cu primul nostru ministru, acompaniaţi de miniştrii afacerilor externe ai ţărilor lor, au abordat problemele de fond ale perspectivelor stabilităţii, securităţii şi democraţiei în Europa de Sud-Est în cursul anului 2000, precum şi căile şi mijloacele intensificării cooperării regionale şi impactul posibil al Pactului de Stabilitate asupra evoluţiilor economice şi sociale din zonă. Au participat şi reprezentanţi ai guvernelor de la Sarajevo şi Zagreb, ca observatori, precum şi coordonatorul special al Pactului de Stabilitate, germanul Bodo Hombach, ca invitat special. Reuniunea s-a desfăşurat în cadrul procesului de cooperare din Europa de Sud-Est (South-East European Process of Co-operation – SEECP) al cărei preşedinţie a deţinut-o România în intervalul 1 martie 1999 – 29 februarie 2000. A fost ultimul „Summit” al SEECP în acest secol şi mileniu şi primul de acest gen organizat vreodată în România.

Cine a fost Jovanka Broz – Tito

Reporter: editura April - 16 - 2012 Comments Off on Cine a fost Jovanka Broz – Tito

Pe 4 decembrie 1943, în timp ce mare parte din ţară era încă sub ocupaţie, Tito a proclamat un guvern iugoslav provizoriu democratic. În acea perioadă, germanii s-au apropiat de prinderea sau uciderea lui Tito în cel puţin trei ocazii: în timpul bătăliei de le Neretva, după bătălia de la Stujeska, în care a fost rănit, şi pe 25 mai 1944, după raidul de la Drvar, din Bosnia.

Cu acest prilej, Tito o întâlneşte pentru prima dată pe Jovanka Budisavljević, cea care îi va deveni mai apoi soţie. La doar 17 ani, Jovanka se alăturase Brigadei feminine de partizani; în vara lui 1944, ea a fost foarte activă în operaţia de evacuare a răniţilor de pe urma Operaţiei Rösselsprung, în cursul căreia şi Tito fusese rănit. Ulterior, ea a fost selecţionată pentru corpul de secretare ale Mareşalului de către Aleksandar Ranković, atunci ministru de Interne.

O altă variantă pretinde că selecţia ar fi făcut-o Ivan „Stevo” Krajačić, responsabilul NKVD pentru Iugoslavia. În acei ani, Tito trăia o poveste de mare iubire pentru Davorjanka Paunović, care moare însă în 1946, fiind înmormântată nici mai mult, nici mai puţin decât în spaţiul reşedinţei regale de la Dedinje. Până în 1952, Jovanka s-a numărat printre secretarele cu un rol prea puţin definit din proximitatea lui Tito, care se consola, între altele, cu cântăreaţa de operă Zinka Kunc. În 1951 sau 1952, el se căsătoreşte în mare secret însă cu Jovanka, şi aceasta apare pentru prima dată în postura de Primă Doamnă în septembrie 1952, cu prilejul vizitei oficiale a ministrului britanic de Externe, Anthony Eden.

În 1974, o nouă Constituţie a transformat Iugoslavia într-o cvasi-confederaţie, ale cărei oligarhii locale, opt la număr, au rezistat oricărei tentative de reunificare, împingând la dezmembrarea de după 1990.

În tot acest timp, una din preocupările obsesive ale conducerii PCI a devenit Jovanka Broz: conform unui raport adresat în 1988 preşedinţiei federale, Comitetul Central iugoslav discutase exclusiv, între 1974 and 1988, în nu mai puţin de 59 şedinţe, „cazul tovarăşei Jovanka”. La 21ianuarie 1974, Tito însuşi cerea constituirea unei comisii de partid în acest sens, pentru a răspunde unei lungi liste de acuzaţii care par să provină dintr-un roman al lui Le Carré: spioană sovietică, ce a trădat cele mai importante secrete de stat, provocatoare a subversiei în armată, în favoarea sârbilor – Jovanka provenea dintr-o familie de sârbi din Croaţia – cea care ar fi conspirat împotriva ministrului de Interne Ranković, ar fi pus la cale o lovitură de stat împreună cu generalul Djoko Jovanić, etc. Jovanka susţinea, la rându-i, că dorea doar să-şi protejeze soţul împotriva trădătorilor, denunţând şapte din cei 11 secretari ai PCI drept agenţi ai unor puteri străine.

Fapt e că, din 1975, ea nu mai participă la vizitele oficiale, Tito părăseşte reşedinţa comună şi abia după moartea acestuia e din nou menţionată public cu titlul de văduvă a preşedintelui. Imediat după moartea lui Tito, toate bunurile din casă îi sunt confiscate şi Jovanka ajunge într-un soi de arest la domiciliu, care a continuat, sub diferite forme, până aproape de noi.

Mulţi memorialişti consideră că rolul şi nocivitatea Jovankăi au fost mult exagerate, dar folclorul generat de lupta feroce pentru putere din cadrul elitelor comuniste nu mai poate fi corectat.

Prof. Dr. Zoe Petre.

  • Mai mulţi cititori ai revistei noastre, printre care Vasile Mailat, din Chişinău, I. Kavacevici, din Bolşăvăţ etc, după ce au citit articolul nostru despre I. B. Tito, (nr. 122), ne-au solicitat s-o aducem în pagină şi pe soţia liderului sârb.