NUMARUL
201-202
Din păcate, în ultima vreme au apărut tot felul de opinii potrivit cărora, împreună cu ...
Un filosof austriac a spus cândva că, „dacă Balcanii nu ar fi existat, ar fi ...
O avalanșă de știri de toate nuanțele domină debutul anului 2020 în Moldova din stânga ...
În ciuda călătoriei geopolitice comune, evoluțiile mondiale din anul 2019 confirmă faptul că între Uniunea ...
Anul 2019 a fost un an foarte complicat, dar, prin comparație, mult mai liniștit decât ...
Cu fiecare zi, povestea merge mai departe. Cu fiecare an, scriem istorie. O istorie în ...
Învinșii plătesc. Istoria consemnează practica impunerii despăgubirilor de război încă din Antichitate, iar controversele acestor ...
Opțiunile electoratului și popularitatea unor candidați pot fi atât de profunde și de neclintite, încât ...
Trecerea a trei decenii de la Revoluția din Decembrie 89 a fost marcată de o ...
          Cred că nu aş putea să transcriu gândurile mele de ...
Îmi face plăcere să vă aduc salutul Academiei Române cu prilejul împlinirii a două decenii ...
De multe ori auzim spunându-se, pe un ton revoltat, la finalul unei discuții: „Ce pretenții ...

Articole din categoria ‘Reflecții despre zona noastră’

Balcanii şi punţile de aur

Reporter: editura February - 14 - 2020 Comments Off on Balcanii şi punţile de aur
          Cred că nu aş putea să transcriu gândurile mele de astăzi într-o altă revistă decât „Balcanii şi Europa”. Nu, nu va fi în niciun caz vorba despre politică. Ci despre istorie şi cultură, reginele eternităţii lumii şi spiritului ei.       

Anton Pann

Despre Balcani s-a spus, de-a lungul timpului, că ar fi „butoiul de pulbere al Europei”. Pământ frământat de cuceriri şi războaie sângeroase, pământ al robiei şi uneori al dezrobirilor, doar vremelnice. Pământul de unde a început primul măcel mondial în ziua atentatului de la Sarajevo. Pământul atâtor revoluţii câte nu s-au produs, poate, în tot restul lumii.

          Încă din vremurile vechi, s-au perindat pe aici umbra romanilor, apoi năvălirile barbare, călăreţii huni trecând peste Panonia şi ducându-se spre câmpiile catalaunice, apoi hangerul otoman împărţind pâinea balcanică frământată cu grâu bun şi cu sânge grecesc, bulgăresc, sârbesc, românesc.
          Cei mari, din Apus ori din Răsăritul slav, s-au amestecat, cu poftele lor, în aceste tragedii, sufleteşti mai ales, ale unor milioane de oameni care s-au născut, au trăit şi au murit în zarea Balcanilor, „la mijloc de rău şi bine”, cum spunea genialul poet român Ion Barbu.
          Din vechime, aceasta a fost o lume fără graniţe reale. Doar birocraţiile statale şi convenţiile de multe ori false au aşezat borne în ordinea Balcanilor. Altfel, s-a umblat din sud spre Dunăre, liber sau ascuns, în cărvanele străbunilor mei aromâni care veneau de la  Moscopole şi urcau spre Viana imperială, cu sare, cu grâu, cu speranţă. Din Grecia luptătoare spre Ţara Românească, în jertfa eteriştilor frumoşi şi tragici, dar şi în trădarea agenţilor ţarişti ai unui prinţ care l-a jertfit pe eroul român, pe Domnul Tudor, primul rege pământean, ordonându-i moartea crudă prin „tragerea maţelor pe sucală”, chin barbar, medieval, aşa ca între ortodocşi de omenie.
          Din Bulgaria spre Macedonia, din Serbia spre Oltenia de sub munte, se aflau drumurile pe unde prinţii sârbi îşi aduceau familiile şi tezaurele ca să le ferească de năvălitori. Între Turcia şi Grecia, unde umblau negustori de mirodenii şi de aur, se înălţa o lume deschisă în toate azimuturile, cu legende comune, cu valori comune, cu visuri ce se întâlneau deseori, dar se şi ciocneau la fel de des. Doamne, a fost un adevărat vulcan această zonă a Europei pe care stăpânii lumii, imperialii Occidentului şi Orientului, au nesocotit-o de prea multe ori.

         

Kazantzakis

Dragii mei prieteni balcanici, o să vă propun un joc al imaginaţiei. Să legăm în el numele unor scriitori celebri, a unor oameni cu totul speciali care au creat aici, au dat consistenţă legăturii dintre noi, trăsăturilor comune ale spaţiului balcanic originar.

          Pentru că sunt român, plec de la Anton Pann. Din secolul al XVIII-lea, de la Antonie Pantoleon Petroveanu, născut la Sliven, în Imperiul Otoman, pe la anii 1793-1797. Cunoscut ca Anton Pann, mare scriitor român al începuturilor, sinteză luminoasă a poeziei, muzicii, moralei, a filosofiei balcanice. Ce-o fi fost el cu adevărat doar Dumnezeu ştie. Amestec de sânge şi naţii, dar dincolo de asta, un mare poet al răsăriturilor literaturii româneşti şi al spiritului balcanic.
          De la el porneşte călătoria pe care v-o propun, peste punţile de aur ridicate în această parte de lume.
          Poate fi vorba de o poetă luminoasă născută în Bulgaria, Elisaveta Bagriana, de cea care ştia să asculte ca nimeni alta ploaia ce cădea peste Balcani.  Apoi sdespre pământul lovit de furtuni al fostei Iugoslavii. Spre Zagreb, unde am călătorit într-o primăvară şi mi-am amintit de o mare punte culturală, de romancierul Miroslav Krleza. Cel care a dăruit lumii Banchet în Blituania, o parabolă a dictaturilor şi a unei lumi care se îneacă în trădări şi conspiraţii. Apoi spre Belgradul lui Bronislav Nusić, dramaturgul născut în cartierul armânesc al oraşului, acel Caragiale al sârbilor, spre Skadarlija, cartierul boem unde se recitau poeme şi se bea rachiu de vin, apoi au căzut bombe şi a fost frig. Acolo mi-am amintit de Vasko Popa, pe jumătate român, de Adam Puslojić, pe jumătate român, de prieteni ai mei din Mehedinţi, jumătate sârbi, de Zăjcear, de cântecul dănacului babii Petra pe care-l auzeam în anii când eram elev la liceu la Turnu Severin.

         

Nazim Hikmet

Şi plec iar spre sud, spre Grecia lui Seferis, poetul care-mi plăcea atât în tinereţe. O iau către Creta fierbinte a lui Nikos Kazantzakis, fratele lui Zorba, cel care a scris un Raport către El Greco şi l-a văzut pe Hristos răstignit a doua oară. Ca să mă întorc apoi în munţii aspri ai Albaniei, sora noastră veche, să trec puntea marelui nostru Ismail Kadare, autorul unor poeme în proză de un tragism absolut care exprimă ca nimic altceva sufletul acestui popor mândru şi crucificat pe altarul istoriei. Generalul armatei moarte, o carte care a arătat Occidentului, la multe decenii după paginile lui Panait Istrati, adevărata faţă a Balcanilor.      

           Pot pleca liniştit spre Turcia, să aud versul lui Nazim Hikmet, răsculatul care a fost atât de aproape de România. Apoi, pe străzile de lângă Bosfor, pot să beau un ceai negru ori o cafea, să ascult marea, să mă duc după urmele străbunilor mei la Blacherne, biserica împăraţilor bizantini.
          Noi suntem de unde suntem, de unde ne-am născut, de unde au trăit şi au murit bătrânii noştri. Dar suntem, poate în aceeaşi măsură, din Balcanii eterni ai unei istorii şi ai unei geografii care ne va exprima şi ne va explica întotdeauna. Prin spaţiile comune, prin punţile de aur ale culturii, ale scrisului, ale muzicii, ale artei eterne.
          Aşa simt, aşa cred.
          
Nicolae Dan Fruntelată

Acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei Române: „Mă declar un partizan al europenității Balcanilor”

Reporter: editura February - 14 - 2020 Comments Off on Acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei Române: „Mă declar un partizan al europenității Balcanilor”
Îmi face plăcere să vă aduc salutul Academiei Române cu prilejul împlinirii a două decenii de apariții neîntrerupte a revistei „Balcanii și Europa”, precum și al Academiei Internaționale de Studii Sud-Est Europene, care se ocupă de problematica acestei zone. „Balcanii și Europa” este, după știința mea, singura revistă din România care a primit o distincție din partea Academiei: „Meritul cultural”. 
 
Ați reușit, prin această revistă, să supliniți ceva ce România a pierdut:  leadership în acest spațiu, pe care țara noastră l-a avut pe vremea Regelui Ferdinand și a Regelui Carol I, când poziția țării era remarcabilă, apoi în „vremea bună” a regimului lui Ceaușescu, România pierzând apoi acest leadership. Și iată că ați venit și ați înlocuit acest gol cu un demers jurnalistic și cultural remarcabil. De altfel, în cartea mea „Cele două Europe” mă declar un partizan al europenității Balcanilor. 
Mai este ceva: Balcanii sunt calea prin care Europa este deschisă către viitor și către lumea Asiei. Iar faptul că sprijinul pe care îl aveți vine dintr-o zonă care se ocupă de Asia este foarte interesant din această perspectivă. 
„Balcanii și Europa” este o revistă care suplinește nevoia de cunoaștere pentru o zonă de care ne leagă o lungă și bogată istorie.