NUMARUL
201-202
Din păcate, în ultima vreme au apărut tot felul de opinii potrivit cărora, împreună cu ...
Un filosof austriac a spus cândva că, „dacă Balcanii nu ar fi existat, ar fi ...
O avalanșă de știri de toate nuanțele domină debutul anului 2020 în Moldova din stânga ...
În ciuda călătoriei geopolitice comune, evoluțiile mondiale din anul 2019 confirmă faptul că între Uniunea ...
Anul 2019 a fost un an foarte complicat, dar, prin comparație, mult mai liniștit decât ...
Cu fiecare zi, povestea merge mai departe. Cu fiecare an, scriem istorie. O istorie în ...
Învinșii plătesc. Istoria consemnează practica impunerii despăgubirilor de război încă din Antichitate, iar controversele acestor ...
Opțiunile electoratului și popularitatea unor candidați pot fi atât de profunde și de neclintite, încât ...
Trecerea a trei decenii de la Revoluția din Decembrie 89 a fost marcată de o ...
          Cred că nu aş putea să transcriu gândurile mele de ...
Îmi face plăcere să vă aduc salutul Academiei Române cu prilejul împlinirii a două decenii ...
De multe ori auzim spunându-se, pe un ton revoltat, la finalul unei discuții: „Ce pretenții ...

Articole din categoria ‘Nu avem voie să uităm’

23 august în istoria românilor

Reporter: editura September - 14 - 2010 Comments Off on 23 august în istoria românilor

Motto: “Actul pe care l-am condus (…) a fost o încercare a mea de a salva suveranitatea României, prin încercarea tuturor şanselor, oricât de subţiri, care ne mai erau la îndemână” (fostul rege Mihai I)

23 august 1944 rămâne pentru România o dată controversată din punct de vedere al semnificaţiei politice, în contextul marilor încleştări din timpul celui de-al doilea război mondial. Pe de o parte, întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste a scurtat neîndoielnic durata războiului şi a înclinat decisiv balanţa în favoarea aliaţilor. Totuşi, conjuncture ulterioară a fost de aşa natură încât, după încheieerea războiului, România a rămas cu statutul de stat inamic învins.

După trei ani şi două luni de campanii militare împotriva URSS, care au dus armata română până în stepa din nordul Caucazului şi înapoi, Regele Mihai îşi dădea acordul pentru înlăturarea prin forță a mareşalului Antonescu şi trecerea României de partea Aliaților. În seara zilei de 23 august 1944, suveranul român a citit la radio o proclamaţie prin care anunţa lumii întregi modificãrile politice, formarea unui nou guvern, ieşirea din rãzboiul contra Naţiunilor Unite, şi alãturarea trupelor noastre coaliţiei antihitleriste. Proclamaţia regală anunţa că, “pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală” exista ca singură soluţie “ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. “România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii.

Actul unui război câştigat, dar pierdut…

Ieşirea României din rãzboi a modificat balanţa de forţe a celor douã coaliţii aflate în luptã. Dupã eliberarea teritoriului, România a participat alãturi de armata sovieticã la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei si a unor zone din Austria, punând la dispoziţia Naţiunilor Unite peste 1 milion de soldaţi.

Dincolo de implicaţiile politice ale evenimentelor de la 23 august, armata română a jucat un rol determinant în desfăşurarea marii conflagraţii. Alături de noii aliaţi, militarii români au eliberat Transilvania şi au ajuns, luptând împotriva armatei germane, până la porţile Berlinului. Unul dintre obiectivele majore care au fost atinse prin întoarcerea armelor împotriva Germaniei a fost anularea Dictatului de la Viena, iar granita româno-sovieticã a fost restabilitã pe Prut, cum era la 28 iunie 1940.

În ciuda actului de la 23 august 1944, România a constituit, în ochii URSS, o pradă de război, iar în ochii aliaților apuseni, un stat duşman învins.

Armata românâ a acţionat decisiv şi a rezistat tuturor încercărilor de reacţie ale trupelor germane, în număr de 500.000 de militari, aflate pe teritoriul nostru. Întoarcerea armelor a fost bine coordonată şi deplină, armata română ţinând sub control întregul teritoriu al ţării şi ţinând deschise drumurile pentru Armata Roşie. Datorită României, frontul sovietic a avansat cu 600 km. în trei săptămâni, fără a întâmpina rezistenţă. Acţiunea României a obligat Wehrmachtul să evacueze, în doar 8 săptămâni, Bulgaria, Grecia, Albania, Macedonia, Serbia şi o parte a Bosniei. România a deschis, în acest fel, un “al patrulea front în Europa”.

România a scurtat durata războiului

Armata română a acţionat pe frontul de vest 244 de zile, cu 12-14 divizii plus corpul aerian. Între 23 august şi 25 octombrie 1944 a fost eliberat teritoriul naţional. După 21 septembrie 1944, Armatele 1 şi 4 române au luptat în Ungaria, apoi, de la 18 decembrie 1944 şi pînă la capitularea Germaniei, românii au luptat în Slovacia, Cehia, Moravia şi Austria cu 250.000 de oameni, pierzând 66.500 (27% din efective). Efortul românesc s-a concretizat în parcurgerea unui traseu de luptă de 1700 km. între Constanţa şi Praga, ocuparea a 3.831 localităţi, dintre care 53 de oraşe. Economic, efortul românesc de război a fost de 1,2 miliarde dolari (la valoarea din 1938). Toate aceste date demonstrează că ţara noastră putea fi considerată putere cobeligerantă şi era îndreptăţită la statutul de aliat. Dar nu l-a primit.

  • “Armata română a executat acest ordin de întoarcere a armelor împotriva Germaniei naziste. Şi a luptat timp de opt luni şi ceva, în partea a doua a războiului, pentru eliberarea Ardealului de Nord, a Ungariei, Cehoslovaciei. Am avut unităţi de artilerie şi tancuri şi infanterie care au luptat pînă la porţile Vienei” (general în rezervă Marin Badea Dragnea, fostul comandant al Corpului 38 de Armată din Banat, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război)