NUMARUL
197-198
Se cunoaște că, în ultima perioadă, dezbaterile din țări membre ale Uniunii Europene au abordat ...
Ca în fiecare an, în luna decembrie sunt comemorate victimele Revoluției din 1989: aproape 1.000 ...
După 1989, am avut surpriza ca în România să izbucnească uitatele conflicte inter-etnice. Nu știam ...
- spre Vest sau spre Est? - Au trecut mai bine de șase luni de la ...
Reprezentant al unei biserici străvechi, Preafericitul Părinte Neofit, Patriarhul Bulgariei, figurează printre liderii religioși importanți ...
Republica Populară Chineză, țara cea mai populată din lume, și Federația Rusă, țara de pe ...
Africa a încetat de mai multe decenii să fie „continentul sărăciei”, iar marile puteri ale ...
Schimbarea numelui țării este un proces complicat atât intern, cât și la nivel internațional. De ...
În fiecare an, în toată lumea se înregistrează peste un miliard de călătorii în străinătate. ...
Institutul Cultural Turc „Yunus Emre” a aniversat zece ani de la înființare în România. Cu ...
Limbajul diplomatic al celor aflați la putere suportă tranziții ciudate atunci când este vorba despre ...
Complexul comercial „Dragonul roșu”, din cadrul „NIRO Investment Group”, a lansat o nouă campanie umanitară ...

Articole din categoria ‘Consemnari’

Cărţi mai multe – cărţi mai bune?

Reporter: Adrian Paradovschi June - 12 - 2010 Comments Off on Cărţi mai multe – cărţi mai bune?

Sub ochii noştri se petrece o revoluţie tehnologică echivalentă cu revoluţia produsă de redescoperirea tiparului de către Gutenberg, în Europa. În primăvara acestui an, „Apple” a lansat un gadget denumit IPad, care permite accesarea rapidă, în condiţii excelente şi la un preţ deocamdată imbatabil, a oricărei cărţi aflate în baza de date electronică a companiei sau în alte baze de date, accesibile public. Practic, ne aflăm la primul pas al unei „democratizări” culturale fără precedent, un fenomen care va avea consecinţe importante, cu totul imprevizibile, asupra dezvoltării intelectuale a umanităţii, în viitor.

Şi totuşi, nici măcar nu poate stârni o umbră de entuziasm, ci mai degrabă de îngrijorare, măcar pe termen mediu. Pentru a aproxima ce se va putea petrece, ar fi util să revedem ce s-a întâmplat în momentul Gutenberg. Noua tehnologie a dus la o producţie cvasi-industrială de tipărituri, ceea ce a scăzut preţul accesului la carte, a impulsionat alfabetizarea şi a bulversat scara de valori, cel puţin pentru o anume perioadă de timp, prin apariţia unor texte necanonice, vulgare – în sensul adevărat al termenului. Tiparul a permis difuzarea într-un număr extraordinar de mare, de neimaginat până atunci, a textelor canonice, dar şi a celor care nu aparţineau acestei categorii, uneori chiar dimpotrivă. Acest fapt a dus la dezvoltarea literaturii laice, la apariţia unor noi genuri literare, dar şi la manifestarea în forţă a cenzurii pe criterii ideologice. A trebuit să vină Napoleon pentru ca în locul listelor de cărţi interzise să se introducă o cenzură mult mai eficientă – cenzura înainte de tipărire, ceea ce a creat categoria de tipărituri ilegale. Altfel spus, prin introducerea cenzurii înainte de tipar, singurele piedici au rămas difuzarea cărţii şi, nu în ultimul rând, preţul, în care dreptul de autor este cel mai mic, procentual vorbind, iar difuzarea reprezintă cel mai mare procent.

Noua tehnologie schimbă cu totul raporturile. Editarea şi difuzarea devin secundare, dreptul de autor, aparent, este o componentă importantă, iar rezultatul este un preţ extrem de accesibil. „Apple” a anunţat că va pune la dispoziţie cărţi între 9,99 şi 14,99 de dolari, ceea ce pentru piaţa occidentală înseamnă o reducere între 50 şi 75%. Este posibil cu o singură condiţie: să se reducă la minimum piratarea. Rămâne însă întrebarea: ce vom citi? Invazia prostului gust şi a falselor valori va fi de neoprit. Singura soluţie rămâne autoapărarea prin educaţie şi selecţie intelectuală, ceea ce va fi foarte greu de realizat.

Care este starea cărţii în România şi cât de pregătit este publicul să înfrunte această nouă provocare? De la bun început trebuie să recunoaştem că subdezvoltarea are părţile sale bune, prin paradox. Aşa cum ogoarele necultivate devin preţioase pentru noua agricultură eco sau pentru produsele bio, o piaţă de carte subdezvoltată cum este cea românească nu va suferi foarte mult, şi asta pentru că nu are de unde. Tirajele pentru tipăriturile clasice sunt atât de mici, încât vor fi asemănătoare cu cele ale ediţiilor de lux viitoare, tipărite pentru cunoscători şi colecţionari. În numărul total de titluri apărute într-un an, nu cu mult mai mare decât cel din ultimii ani ai vechii dictaturi, traducerile sunt copleşitoare. Autorii români, atâţia câţi mai sunt, ocupă un loc neglijabil în această ecuaţie. Încetul cu încetul, s-a produs un proces de aculturaţie, sprijinit în mod energic şi evident de măsuri administrative menite să descurajeze şi creaţia originală şi o industrie editorială corectă şi eficientă. În acest context, trebuie să observăm că întroducerea şi în ţara noastră a soluţiei difuzării cărţii cu ajutorul ziarelor este un fapt bun şi demn de laudă. Mai cu seamă, toată lauda pentru “Jurnalul Naţional”, care s-a concentrat pe susţinerea şi difuzarea literaturii române, prin “Biblioteca pentru toţi”. Din păcate, o altă iniţiativă editorială, aceea a ziarului “Adevărul”, se dovedeşte doar mercantilă şi, după câte se pare, în câteva cazuri încălcând Legea dreptului de autor.

Ca un fapt secundar, putem observa că una din consecinţele intrării pe piaţă a acestor produse este amplificarea concurenţei pe piaţa cărţii, micii editori ajungând în situaţia de a nu face faţă preţurilor de dumping. Noua revoluţie tehnologică nu va avea un prea mare efect în România, deoarece efectele sale negative le-am atins cu metode clasice. Va avea un efect dezastruos şi ireparabil în domeniul prezenţei culturii române pe plan internaţional, unde paliditatea se va transforma într-o splendidă absenţă.

Eugen Uricaru