NUMARUL
207-208
Din nefericire, din nou suntem martori ai modului incalificabil în care autoritățile ucrainene tratează minoritățile ...
Reputatul jurnalist și analist de politică externă Corneliu Vlad prezintă publicului un volum de rezonanță ...
Binecunoscutul critic literar și scriitor Eugen Uricaru, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România, este ...
Desigur, acțiunile sale, scrieri ori cuvântări, scrisori etc. i-au atras nemulțumirea administrațiilor, fiindu-i interzisă intrarea ...
Potenţialul ştiinţific al ţării noastre este construit de eminenţi oameni de ştiinţă din diferite domenii ...
profesionalism, reputație, patriotism Societatea românească de astăzi privește spre perioada dintre cele două Războaie Mondiale ca ...
Principiile statutului de neutralitate al unei țări au fost stabilite în secolele al XIX-lea și ...
Marea Neagră etalează încă una din fațetele ei de interes strategic cu mize regionale importante, ...
Susținător al unor proiecte de anvergură, solidar cu nevoile reale ale comunității în perioade dificile, ...
Cea mai importantă organizație internațională din lume, ONU, este direct implicată în eforturile de a ...
Destinul geopolitic al Mării Negre este unul paradoxal. Dacă în istoria modernă, timp de aproape ...
- înfruntarea titanilor La 3 noiembrie 2020, o lume întreagă va urmări alegerile prezidențiale din cea ...
În democrațiile avansate, politicienii reprezintă o elită a societății și se comportă ca atare. Astfel ...
  Ȋn sfârșit, după două „ture” de înaltă tensiune, am ales și noul nostru președinte, în ...
NIRO Investment Group a început lucrările de construcție pentru cel mai înalt hotel din România, ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească

Articole din categoria ‘Actualitatea Europeană’

O „epidemie continentală” – Singurătatea

Reporter: editura August - 10 - 2020 Comments Off on O „epidemie continentală” – Singurătatea
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți europeni este complet singur și nu are la cine să apeleze în caz de nevoie. Fenomenul este ceea ce a fost denumit de Crucea Roșie ca „o epidemie ascunsă”, actuala evoluție pandemică agravând această stare de lucruri.

În Italia și Luxemburg, 13% dintre adulții trecuți de o anumită vârstă sunt pe deplin singuri. În Germania, autoritățile au decis chiar să treacă la acțiune după ce s-a constatat faptul că în Berlin, jumătate dintre case sunt locuite de câte o singură persoană. În aceste condiții, guvernanții intenționează să legifereze înființarea unui post de Consilier Oficial pentru Singurătate. „În Berlin trebuie să trecem la acest pas. Este nevoie de un angajat cu normă întreagă pentru a coordona proiectele din acest domeniu”, explică Maik Penn, reprezentant al partidului de guvernământ CDU. 

Același aspect a atras atenția, în 2018, premierului de atunci al Marii Britanii, Theresa May, care a decis înființarea unui Minister pentru Singurătate, în condițiile în care 1,2 milioane de britanici sunt izolați social, după cum arată estimările Fundației „New Economics”. 

Nici pentru francezi lucrurile nu stau diferit – 12% din populația Franței fără niciun fel de legături cu familie, prieteni sau colegi. Singurătatea este un fenomen la ordinea zilei și în cele mai avansate societății, în care oamenii se declară fericiți: Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia, Islanda. Potrivit Institutului pentru Fericire de la Copenhaga, singurătatea a ajuns la cote îngrijorătoare și în rândul tinerilor. 
 
 

Președinția germană a UE, sub semnul urmărilor pandemiei

Reporter: editura June - 24 - 2020 Comments Off on Președinția germană a UE, sub semnul urmărilor pandemiei
Criza mondială generată de COVID-19 a determinat Germania să-și schimbe semnificativ planul deja realizat pentru Președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene, pe care o preia de la data de 1 iulie 2019.

Președinția germană a UE va sta sub semnul combaterii efectelor la nivel comunitar ale unei situații fără precedent, pandemia care a amenințat sistemele de securitate sanitară din toată lumea, având reverberații în toate sectoarele vieții publice. Capitolele strategiei mandatului Germaniei poartă supratitlul „Corona: depășirea crizei și a urmărilor acesteia”. Potrivit publicației „Der Spiegel”, Ambasadorul Germaniei la UE, Michael Clauß, consideră că „de acum înainte, concentrarea va fi pe abilitatea instituțiilor europene de a acționa, de a gestiona criza, ieșirea din aceasta și procesul de reconstrucție”. 

Pe capitole, Președinția germană acordă un prim-plan firesc sectorului de sănătate, în care se prefigurează promovarea unei noi strategii farmaceutice comunitare. „Dorim să discutăm măsuri concrete pe tema prevenirii blocajelor de rezerve de medicamente, a securizării lanțurilor de producție și a evitării dependenței de materie primă”, se arată în planul de acțiune a Germaniei. Demn de menționat este faptul că peste 660 de companii farmaceutice – firme germane și filiale ale multinaționalelor – activează pe teritoriul acestei țări, 400 dintre acestea având mai puțin de 20 de angajați, notează „euractiv.com”. Prioritizarea secorului sănătății este susținută și de președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care a declarat că va face din îmbunătățirea sistemelor sanitare ale Europei principala sa preocupare în mandatul curent, cu un „plan alb” care să dubleze „planul verde”, referitor la protecția climatică.

Președinția germană va trebui, de asemenea, să conducă cu multă flexibilitate negocierile pentru alocările fondurilor de redresare economică propuse de Comisia Europeană, discuții pe care Angela Merkel le consideră „îndelungate și dificile”, dar care vor fi cruciale pentru revenirea rapidă a UE.

Un alt punct important pe agenda germană va fi extinderea digitalizării. Prioritare vor fi bazele de date, inteligența artificială și o Piață Unică digitală. În contextul în care Uniunea Europeană rămâne deschisă intrării tehnologiei chineze 5G în blocul comunitar, Președinția germană își propune să se concentreze pe cercetare și realizarea „tehnologiilor proprii ale UE, la cele mai înalte standarde”. De asemenea, Președinția Germaniei va milita pentru o așa-numită „guvernanță a datelor”, cu reguli comune pentru toate statele membre, pentru crearea unei „identități digitale europene”, prin care cetățenii blocului comunitar „să se identifice în spațiul cibernetic”, precum și a unei „rețele diplomatice digitale” între miniștrii de Externe, sub conducerea Serviciului de Acțiune Externă Europeană (EEAS).

Și celelalte repere generale ale Președinției Consiliului Uniunii Europene – economia, securitatea, politica de vecinătate, legislația comunitară etc. – sunt proiectate în aceleași coordonate majore ale luptei cu criza sanitară și efectele acesteia.
 
 
 

Negocierile pentru alocările de redresare, „cele mai dificile din istoria UE”

Reporter: editura June - 11 - 2020 Comments Off on Negocierile pentru alocările de redresare, „cele mai dificile din istoria UE”
Propunerea de buget multianual al Uniunii Europene, de 1,1 trilioane euro pentru perioada 2021-2027, și cea a Planului de relansare economică, în valoare de 750 miliarde euro, intră în dezbateri și negocieri. UE se află în postura de a pune „la bătaie” pentru revenirea economică în forță a blocului comunitar o sumă record, iar discuțiile pentru alocări dintre statele membre, precum și din Parlamentul European se anunță animate.

Summitul UE din luna ianuarie 2020

La elaborarea strategiei financiare a UE, Comisia a combinat propunerile anterioare făcute de Germania și Franța, pe de-o parte, și de Austria, Danemarca, Țările de Jos și Suedia, pe de altă parte: fondul de 750 miliarde euro va fi împărțit – 500 miliarde euro granturi și 250 miliarde euro credite. „Sunt investițiile noastre în viitorul UE”, a spus șefa CE, Ursula von der Leyen, în fața Parlamentului, precizând că granturile vor fi alocate potrivit unor criterii stabilite de Comisie, care va ține cont de gradul în care au fost afectate statele membre de criza generată de pandemie.


Printre reperele majore ale grilei propuse de Comisie se află lansarea unui nou program de Sănătate în cadrul bugetului multianual, urmând să se investească bani în sistemele naționale de sănătate, pentru creșterea rezistenței acestora în fața crizelor sanitare și pentru colaborare transfrontalieră, o creștere a bugetului de dezvoltare rurală în exercițiul 2021-2027, investiții strategice, cum sunt achiziția de pachete de acțiuni la companii strategice europene, în special în state care nu au suficiente rezerve financiare să investească direct în aceste companii. Potrivit Comisiei Europene, România ar beneficia de 33 miliarde euro: 19, 6 miliarde euro sub formă de granturi și 13,4 miliarde euro credite. Banii ar putea fi disponibili începând cu 1 inuarie 2021, dacă în acest termen va exista aprobarea Parlamentului, a Consiliului și ratificarea în cele 27 de Parlamente naționale.

Liderii Uniunii Europene la ultima întâlnire dinainte de izbucnirea pandemiei

Dar greul abia acum începe. Propunerile anunțare de către Comisia Europeană vin în fața unor diferențe de viziune între statele membre care nu par să se fi armonizat. În condițiile în care marii beneficiari ai granturilor din Fondul de redresare ar fi fi Italia, Spania, Franța (de pildă, Italia și Spania vor primi, fiecare, peste 100 miliarde euro, granturi și credite), unele state din est și-au exprimat dezacordul față de susținerea sporită pentru țările bogate, chiar dacă au fost cele mai afectate de pandemie. În același timp, Germania, care a acceptat soluția bondurilor, cere claritate – europarlamentarii creștin-democrați germani solicită elaborarea și prezentarea de urgență a unui plan de rambursare a creditelor care vor fi oferite statelor membre și, totodată, ca orice flux financiar să poată fi rapid stopat dacă statul beneficiar nu respectă principiile domniei legii. În plus, există și state membre care consideră că dimensiunea fondului este insuficientă.


Experții și istoricul aprinselor dezbateri care însoțesc aproape întotdeauna implementarea unor măsuri importante în interiorul UE arată că negocierile care sunt pe cale de a începe s-ar putea dovedi unele dintre cele mai dificile din întreaga existență a Uniunii Europene. „Urmează negocieri foarte complicate, dar ar fi extraordinar dacă s-ar reuși realizarea unui acord înainte de instalarea verii”, punctează liderul Eurogrupului, Mario Centeno. La rândul său, cancelarul german Angela Merkel este și mai tranșantă: „Este clar că negocierile nu vor fi încheiate la următorul Summit european (din luna iunie, n.red.). Obiectivul trebuie să fie oferirea de timp suficient până la toamnă, astfel încât Parlamentele naționale și cel European să poată discuta Planul, astfel încât acesta să intre în vigoare la 1 ianuarie 2021”.

În acest tablou general complicat, soluțiile de compromis sunt singurele care vor putea facilita aprobările necesare debutului și derulării marelui plan comunitar de redresare economică. 

Fațetele abordării migrației

Reporter: editura May - 28 - 2020 Comments Off on Fațetele abordării migrației
Migrația europeană înregistrează un fenomen care poate părea paradoxal: pe de o parte, Guvernele din interiorul UE au înăsprit semnificativ măsurile de oprire a refugiaților la porțile continentului, dar, pe de altă parte nevoia de forță de muncă provenită din est a făcut ca mii de lucrători să ia drumul Occidentului, în pofida restricțiilor generate de pandemie.

Migranți africani într-o tabără din Grecia

De ani buni, autoritățile din Grecia, Spania, Malta sau Italia, nemaivorbind despre Franța sau Marea Britanie, au restricționat drastic intrarea pe teritoriile lor a refugiaților din Orientul mijlociu sau nordul Africii, izbucnirea pandemiei de COVID-19 accentuând acest fenomen. Statele Europei au ridicat garduri, au impus închiderea frontierelor, au blocat porturile și, în unele cazuri, au refuzat să răspundă la apelurile de ajutor ale nefericiților aflați în bărci pe Mediterana, așa cum a făcut, de pildă, Malta, în urmă cu câteva săptămâni. La rândul său, Grecia a impus carantină totală taberelor cu migranți existente pe teritoriul său, iar Italia a blocat intrarea altor refugiați, pe toate căile. Direcționându-și eforturile spre combaterea crizei sanitare, autoritățile centrale din toată Europa au lăsat astfel în plan secund soarta a zeci de mii de refugiați, care trăiesc în condiții greu de imaginat, fără utilități elementare și, în plus, expuși infectării în masă cu noul coronavirus, atrag atenția organizațiile internaționale pentru apărarea drepturilor omului. 


Deși Organizația Națiunilor Unite a făcut un apel la țările europene să respecte dreptul internațional la azil chiar și în condiții de pandemie, continentul este „închis” pentru acești oameni, chiar de la vârful Comisiei Europene, președintele CE, Ursula von der Leyen, vorbind despre Grecia ca fiind „scutul Europei” în criza migrației. Schimbarea dramatică a opticii europene poate deveni relevantă prin câteva cifre: după ce cu doi ani în urmă liderii de la Bruxelles ofereau statelor membre câte 6.000 de euro pentru fiecare refugiat primit, în perioada pandemiei s-a ajuns la oferirea de sprijin financiar Greciei pentru… a opri acești oameni, ulterior oferindu-li-se câte 2.000 de euro… să plece în statele de unde provin. În aceeași perioadă, însă, paradoxal, Curtea Europeană de Justiție a decis că Polonia, Ungaria și Cehia și-au încălcat obligațiile de a primi cotele de migranți stabilite de Bruxelles. „Măsura nu a fost implementată aproape nicăieri în Uniunea Europeană. Noi vom continua să ne situăm împotriva acestui curent care vine de la centrul Europei și care nu înțelege că sprijinul pentru refugiați nu este o soluție la problemele Europei”, consideră Varga Judit, ministrul ungar al Justiției. 
 

Poziția guvernelor europene nu este întâmplătoare. Încă din anul 2016, migranții erau pe primul loc la categoria îngrijorări majore ale europenilor. Reacția de respingere a fenomenului nu s-a schimbat nici în anii următori, astfel încât la sfârșitul anului 2019, înainte de pandemia de COVID-19, majoritatea cetățenilor statelor membre considerau că acceptarea migranților nu este o idee bună. 

O atitudine complet opusă se manifestă atunci când vine vorba despre migranții intracomunitari. Imediat ce s-au zărit semnele „repornirii motoarelor” unor economii occidentale, românii au trecut de barierele pandemiei și s-au îmbulzit cu miile, inclusiv din zonele aflate sub carantină prin ordonanță militară, sute de kilometri, în autocare sau microbuze, spre locuri de muncă din Germania, la cules de căpșune și sparanghel, Olanda, Elveția sau chiar Italia, una dintre cele mai afectate țări din perspectiva crizei sanitare. Aceasta este urmarea unei stări de fapt care nu este nouă. Pe de o parte, este vorba despre de situația internă a României și în general a statelor de unde provin acești lucrători, comparativ cu cele spre care pleacă. În sud-est, oprirea activităților economice a avut efecte devastatoare asupra unori populații sărace, oamenii declarând că riscă „să moară de foame înainte de a muri de infecția cu coronavirus”. Pe de altă parte, în ecuația migrației din interiorul Uniunii Europene o componentă cu multă influență s-a dovedit presiunea din partea fermierilor din vest, care au acuzat faptul că restricțiile de circulație a forței de muncă dinspre estul continentului – români, unguri, bulgari, polonezi etc. – „periclitează aprovizionarea cu legume și fructe proaspete”. S-a demonstrat că nici chiar un pericol letal, cum este îmbolnăvirea cu COVID-19, nu a putut stopa „ocolirea regulilor”, indiferent cât de stricte și de extinse. Succesiunea evenimentelor în dreptul Germaniei a atestat din nou „cele două fețe” ale abordării intracomunitare. Inițial, Germania a anunțat că interzice intrarea lucrătorilor sezonieri străini pe teritoriul său, pentru combaterea extinderii pandemiei cu noul coronavirus. „Lucrătorii sezonieri nu vor mai fi autorizați să intre în Germania, în cadrul controalelor noastre la frontiere”, declara un purtător de cuvânt al Ministerului german de Interne. După două săptămâni, oficialitățile germane relaxau măsurile de intrare în țară special pentru 40.000 de sezonieri din est. În aceste condiții, mii de români se îmbarcau, ca în timpuri obișnuite, în avioane, pentru a pleca la munci agricole. Respectarea selectivă a regulilor a fost remarcată și de un parlamentar olandez, Jasper van Dijk, care nota: „Am primit fotografii și videoclipuri care arată cum sunt aduși lucrătorii migranți în autoutilitare. Cea mai importantă măsură, și anume păstrarea unei distanțe de un metru și jumătate, este aparent neglijată în jurul aeroportului Eindhoven. Se pare ca s-au închis ochii la aceste măsuri”. Mai grav rămâne faptul că nu este vorba doar despre lucrările sezoniere. În plină pandemie, în pofida restricțiilor de circulație și a tuturor recomandărilor de izolare la nivel continental, în luna aprilie a.c., două aeronave decolau din Sofia, Bulgaria, și din Timișoara pentru a duce spre Austria 231 de lucrători cu pregătire în domeniul sanitar. Aceștia, după carantina obligatorie, au intrat în sistemul de îngrijire a vârstnicilor din Lower, relata la acel moment publicația „Irish Times”… 
 
 

Anul 2020, bornă importantă pe traseul extinderii UE în Balcanii de Vest

Reporter: editura April - 17 - 2020 Comments Off on Anul 2020, bornă importantă pe traseul extinderii UE în Balcanii de Vest
Excentricul, dar experimentatul fost președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, vorbea mai anii trecuți de „oboseala extinderii UE”. El avea în vedere în principal tărăgănarea procesului de aderare la Uniune a statelor din Balcanii de Vest. Noua echipă din fruntea Comisiei Europene, începând cu președinta Ursula von der Leyen și comisarul pentru Extindere, dar și Croația, președintele în exercițiu al Uniunii Europene în acest semestru, își exprimă însă public voința de a relansa procesul extinderii în sud-estul Europei, pentru a infirma astfel constatarea ex-președintelui Juncker. 

Celebrare a deschiderii căii de aderare la UE a Macedoniei de Nord (2019)

Pe harta Europei, contururile uscatului continental nu coincid cu cele ale constructului instituțional numit Uniunea Europeană, iar zona extra muros cea mai compactă se află în Peninsula Balcanică. O parte a lumii cu o străveche și strălucită civilizație, dar care, remarca Churchill, ilustru literat, dar controversat om politic european, este împovărată de prea multă istorie, pe care nu o poate asimila. În zona Balcanilor s-au confruntat timp de secole trei mari imperii – Otoman, Habsburgic și Țarist – de aici a izbucnit scânteia Primului Război Mondial, aici s-au purtat, în Europa, și ultimul război (civil) în perioada postbelică (în Grecia), dar și primul război de după „războiul rece” (în Iugoslavia). Mozaicul de de etnii, limbi, religii, culturi și civilizații din Balcani exemplifică fenomenul ciocnirii civilizațiilor teoretizat de Huntington, care confirmă într-un fel constatarea amară, dar și discutabilă, a unui personaj din dramaturgia lui Bernard Shaw, că „atunci când pacea se va instaura în Europa, amatorii de războaie se vor putea lupta între ei în Balcani”.


Cu toate acestea, arealul balcanic nu este unul mai întunecat decât cel din alte regiuni ale globului și un argument de greutate în acest sens se materializează în procesul de integrare europeană. care, în ciuda complexității sale și a obstacolelor care îi stau în cale, se înscrie pe o curbă ascendentă (cu inerente fluctuații, datorate în mare măsură și imixtiunii sau penetrării politice și economice a unor importanți centri de putere dinafara zonei – Rusia, Statele Unite, China, Turcia, state arabe).

În partea de est a peninsulei, Grecia și Bulgaria (dar după unii, inclusă în zonă, și România) au devenit state membre ale Uniunii Europene. În schimb, în vestul Balcanilor, toate, dar absolut toate statele care îl populează, aspiră să intre instituțional în UE și se înscriu, fiecare pe propriul traseu, cu progrese, reculuri, sfidări și piedici, în procesul de integrare europeană. 

Astăzi, un număr de șase state balcanice sunt cuprinse în această tendință: Albania, Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia, Bosnia-Herțegovina și Kosovo (nerecunoscută unanim drept stat), cărora li se alătură în estul peninsulei Turcia. Cinci state sunt candidate oficial. Între ele, Turcia este cel mai vechi, din 1999, care a început negocierile de aderare în octombrie 2005, dar care sunt, în mod oficial, „într-un punct mort”, pe fondul incompatibilităților și divergențelor generate de actuala politică internă și externă a Ankarei. Totuși, în 2019, Comisia Europeană a asigurat că „Turcia rămâne un partener-cheie al UE”. Macedonia de Nord a devenit candidată în decembrie 2005, dar negocierile de aderare n-au început din cauza opoziției Franței și a altor câteva state vest-europene. Muntenegru, candidată din decembrie 2010, a deschis negocierile în ianuarie 2019. Serbia, candidată din 2012, a început negocierile în ianuarie 2019. În sfârșit, Albania, candidată din iunie 2014, n-a putut demara negocierile, căci în 15 octombrie 2010, patru state membre ale UE s-au opus.

Serbia continuă negocierile de aderare la Uniunea Europeană

În februarie 2020, comisarul european însărcinat cu Extinderea, Oliver Varhelyi, a anunțat decizia Comisiei Europene de a lărgi UE cu aceste şase ţări din Balcani. „Deplina extindere a UE în Balcanii Occidentali este o prioritate absolută a Comisiei”, a declarat Oliver Varhelyi, după prezentarea unei propuneri de reformare a procesului de aderare, confirmând astfel o informaţie dezvăluită de Reuters. Preşedinta CE, Ursula von der Leyen, a calificat această iniţiativă drept un „mesaj bun” pentru Macedonia de Nord şi Albania, dezamăgite în urma respingerii deschiderii negocierilor lor de aderare la sfârșitul anului trecut, relata The Associated Press. „Extinderea UE este reciproc avantajoasă”, a subliniat ea. Modificările avute în vedere oferă statelor membre posibilitatea de a întrerupe o procedură de aderare – şi chiar să oblige o ţară candidată să reia negocierile de la zero în anumite capitole politice – în cazul în care Uniunea constată lipsuri.


Comisia speră astfel să convingă Franţa – care se declară de acord în în principiu cu o extindere a UE în Balcani pe termen lung – să-şi ridice obiecţiile înaintea Summitului UE-Balcani, prevăzut în luna mai, la Zagreb. Președintele Franței, Emmanuel Macron, refuzase, în octombrie 2019, deschiderea negocierilor de aderare ale Albaniei şi Macedoniei de Nord, blocând astfel un proces care urma să fie deschis apoi Serbiei, Kosovo, Muntenegrului şi Bosniei. Preşedintele francez a cerut atunci ca UE să se reformeze înainte de a continua o extindere pe care o consideră „prea birocratică”. Fostul preşedinte al Comisiei Europene Jean-Claude Juncker şi alte state membre – ca Italia – consideră însă că Franţa a comis o „greşeală istorică” şi că şi-a asumat astfel riscul de a determina ţările din Balcani să se îndepărteze de UE, în favoarea Chinei şi Rusiei. Iar noul comisar pentru Extindere Oliver Varhelyi crede că includerea acestor şase ţări este crucială pentru a permite UE să-şi consolideze influenţa la nivel mondial și a catalogat viitoarea lor aderare drept „geostrategică”. O decizie finală în privința extinderii în Uniunii Europene urmează a fi luată la apropiatul summit UE-Balcanii de Vest, de la Zagreb. 

Există, așadar, speranțe de progres, după cum există încă și semne de întrebare. Ziaristul Jean-Guy Giraud, de la postul de radio Bruxelles 2, aprecia că atmosfera politică din UE nu este cea mai prielnică, întrucât „în noile state membre, evoluția politică internă este haotică, imprevizibilă și preocupantă”, euroscepticismul este în creștere, iar această tendință nu ocolește nici state membre mai vechi din UE. Într-o asemenea situație, dezbaterile din Europa Unită asupra extinderii se polarizează pe două orientări: strategia toboganului (cu aderare în avalanșă) și strategia acordeonului (de aderare treptată). 

Oricum, anul 2020 se profilează ca un moment edificator în eforturile de extindere a Europei Unite. Viabilitatea și coerența UE, asaltată de multiple provocări, între care clivajele Nord-Sud și Vest-Est din blocul comunitar european, euroscepticismul, populismul, Brexit, birocratizarea instituțiilor comunitare de la Bruxelles etc., au nevoie de un suflu novator, de o nouă viziune asupra realităților complexe și labile de pe continent, de un impuls în acțiunile de extindere și consolidare a integrării, care să aibă un impact hotărâtor asupra potențării capacităților Uniunii Europene de a face față sfidărilor interne și externe care îi stau în față și pentru edificarea unei Europe Unite ca proiect benefic pentru toate statele continentului.

Corneliu Vlad 

Disputele dintre Austria și Ungaria

Reporter: editura April - 10 - 2019 Comments Off on Disputele dintre Austria și Ungaria
Austria și Ungaria sunt state vecine, membre ale Uniunii Europene, au o lungă istorie comună, au construit împreună fostul Imperiu Austro-Ungar, care a avut un rol important de-a lungul unei lungi perioade, având numeroase interese strategice comune. Și totuși, odată cu trecerea anilor au apărut și tensiuni, pe care diplomația este nevoită să le aplaneze periodic.

Șosea de mare viteză care leagă Ungaria de Austria

De când dinastia austriacă a Habsburgilor a moștenit tronul Ungariei, în secolul al XVI-lea, și până azi, când cele două state au în comun calitatea de membru al Uniunii Europene și un hotar de 366 de kilometri – care se poate trece liber grație faptului că amândouă țările fac parte din Spațiul Schengen. Dar, cu excepția unor momente din trecut, se poate afirma, cel puțin la nivel declarativ, că cele două țări sunt în cele mai bune relații. „Austria este unul dintre cei mai importanți aliați ai Ungariei”, susține ministrul de Externe de la Budapesta, Péter Szijjártó. Această poziție nu a împiedicat Guvernul ungar să ceară Bruxelles-ului declanșarea procedurii de infringement împotriva statului austriac, care a tăiat la jumătate beneficiile acordate membrilor familiilor de unguri care lucrează pe teritoriul Austriei (dar nu numai, măsura vizându-i pe copiii tuturor lucrătorilor est-europeni). Ca urmare, același oficial maghiar care statuase că Austria este un mare aliat al Ungariei a declarat în mod oficial că măsurile guvernului de la Viena vor duce la „dispute” între cele două țări, întrucât afectează circa 39.000 de copii maghiari. 


De altfel, asemenea „contre” generate de măsurile interne care s-au luat în cele două capitale și care au fost considerate a aduce atingere ba austriecilor din Ungaria, ba ungurilor din Austria, au mai avut loc în ultimii ani. De pildă, în anul 2014, o lege inițiată de premierul maghiar Viktor Orban a înfuriat Viena, întrucât provoca daune fermierilor austrieci care înregistrează profit în Ungaria și care erau acuzați că folosesc practici „pe lângă lege” pentru a achiziționa terenuri. „Trebuie să ne asigurăm că terenurile, proprietate sau închiriate, rămân în folosința poporului ungar, a fermierilor și a micilor acționari din Ungaria”, a punctat atunci ministrul Agriculturii, Sandor Fazekas. În replică, Viena a reclamat la Bruxelles că Ungaria nu respectă regulile UE și că noua lege urma să afecteze peste 200 de fermieri austrieci care lucrează terenuri în țara… aliată.

Austria a susținut sancționarea Ungariei pentru nerespectarea statului de drept

Se mai consemnează faptul că Guvernul lui Viktor Orban a decis ca băncile străine care operează pe teritoriul țării să fie taxate suplimentar. Așa apărea, în 2010, o reglementare care oferea protecție împrumutaților cu restanțe și care a generat pierderi de 1 miliard de euro în primul rând băncilor austriece Erste și Raiffeisen. 


Un alt moment de tensiune între cele două Capitale s-a petrecut în anul 2018, când partidul aflat la guvernare în Austria a votat pentru sancționarea Ungariei de către Parlamentul European în legătură cu nerespectarea statului de drept. „Nu poate exista compromis pe această direcție. Trebuie să protejăm nucleul valorilor fundamentale ale Uniunii”, spunea atunci cancelarul austriac Sebastian Kurz, care, cu doar câteva luni în urmă, fusese salutat călduros de omologul ungar cu ocazia câștigării alegerilor. Pe de altă parte, în același timp și pe același subiect al atenționării Ungariei cu activarea Articolului 7, care îi poate lua dreptul de vot în UE, vicecancelarul Austriei, „secundul” lui Kurz, Christian Strache, afirma că „a impune sancțiuni Ungariei este absurd”. În paralel, cele două state luau măsuri comune de a se proteja reciproc în fața viitoarelor valuri de migranți… 

Premierul Ungariei, Viktor Orban, și cancelarul Austriei, Sebastien Kurz

În ultima perioadă, Guvernul de la Budapesta a semnat un Parteneriat Strategic cu Austria, care implică patru multinaționale austriece, iar șefii diplomațiilor din cele două state au anunțat un proiect de dezvoltare, până în 2020, a 13 puncte noi de trecere a frontierei dintre cele două țări, cu alte zece drumuri regionale și încă trei autostrăzi. 


*Comunitatea ungurilor din Austria numără circa 26.000 de persoane, dintre care cei care trăiesc în Burgenland au fost în mare parte asimilați, în sistemul de învățământ limba lor maternă fiind predată ca limbă străină chiar și în comunitățile unde maghiarii sunt majoritari

Sezon România—Franţa 2019

Reporter: editura August - 23 - 2017 Comments Off on Sezon România—Franţa 2019

În cadrul acestui „Sezon” vor avea loc peste 300 de evenimente culturale, a fost principalul subiect al întâlnirii dintre ministrul Culturii și Identității Naționale, Lucian Romașcanu, și ambasadoarea Franței în România, Michele Ramis. Sezonul România-Franța 2019 este cel mai amplu proiect cultural pe care cele două state îl vor desfășura în comun și, totodată, o uriașă provocare. Îi mulțumesc doamnei ambasadoare pentru deschiderea de care a dat dovadă și sunt convins că vom avea o colaborare de succes”, a declarat Romașcanu, conform unui comunicat transmis de Ministerul Culturii și Identității Naționale.  

Sezonul RomâniaFranța 2019 coincide cu exercitarea de către România a președinției Consiliului Uniunii Europene (primul semestru al anului 2019), cu împlinirea Centenarului Marii Uniri de la 1918 și cu marcarea sfârșitului Primului Război Mondial, se mai arată în comunicat. „Prin organizarea Sezonului România — Franța 2019 se dorește întărirea legăturilor culturale și sociale dintre cele două țări cu o veche prietenie, confirmată în secole de istorie comună”, a precizat ministrul. De asemenea, Michele Ramis și-a exprimat dorința organizării și altor evenimente culturale comune, oferind sprijinul Ambasadei Franței în România pentru promovarea Festivalului “George Enescu”.  

Se aminteşte că pe 22 mai fostul ministru al Culturii Ionuț Vulpescu și președintele executiv al Institutului Francez, Bruno Foucher, au semnat Convenția tehnică pentru organizarea și finanțarea Sezonului Cultural România — Franța 2019. Acțiunea reprezintă un pas important în vederea organizării acestui eveniment cultural de mare amploare, ce se va desfășura în perioada 30 noiembrie 2018 — 14 iulie 2019. Sezonul România — Franța 2019 este rezultatul unei voințe politice comune, la cel mai înalt nivel de stat. 

Evenimentul va fi construit în jurul a patru tematici: „Două țări cu culturi plurivalente”, „Un secol de schimburi, de comuniune și de identitate”, „Perioade ritmice de transformări în oglindă” și „Orașele de mâine și noi teritorii rurale”, care vor constitui firul conducător pentru elaborarea unei planificări structurate. 

Vor fi avute în vedere toate domeniile de cooperare, cu accent pe domeniul cultural, educațional și universitar, științific, ecologic, economic, digital, sportiv, gastronomic și turistic.   

 

 

 

Impuls consistent exportului României

Reporter: editura July - 7 - 2017 Comments Off on Impuls consistent exportului României

Aderarea la Uniunea Europeană a determinat creşterea majoră a exportului României, dezvoltând comerțul extern și relațiile comerciale cu țări de pe toate continentele. Prin politici economice și strategii adaptate la noile cerințe ale timpului, beneficiind de o conexiune europeană tradusă financiar în 26 de miliarde de euro, țara noastră a reușit să obțină dublarea producției la export în cei 10 ani de la intrarea în UE. Din 2006, ultimul an înainte de integrare și până în 2016, exporturile țării au crescut de la 25,9 miliarde de euro până la 54,6 miliarde de euro, un plus de 110 %. Este o creștere semnificativă, cu toate că actuala cotă a României în comerțul internațional este sub cea a Ungariei, Poloniei, Cehiei sau Bulgariei.  

Asemenea rezultate au fost obținute grație unor restructurări masive efectuate la nivel macro, unele dureroase sub aspect economic și social, care au modificat structura exporturilor destinate atât statelor membre ale UE, cât și altor țări de pe mapamond. Un exemplu este faptul că 47% din totalul exporturilor din prezent îl reprezintă mașinile și echipamentele, față de 22% cât se înregistra în primul an de aderare la Uniune, când ”brendul” ciorapilor de damă de la Adesgo, livrați la kilogram în Rusia, încă figura în topul de vânzări. Ne-am facut loc la masa UE ajutați fiind de unele conjuncturi, interese, de o stare de însuflețire națională, plătind scump prețul nu întotdeauna firesc al alinierii la o mare comunitate de care aparțineam mai degrabă prin aspirații, decât prin stadiul de dezvoltare real. În același timp, nu putem trece cu vederea faptul că apartenența la UE ne-a adus o evoluție pe plan intern și extern, chiar dacă nu atât de rapidă și marcată cum ne-am dorit inițial.  

O retrospectivă selectivă relevă diferențe majore între exporturile din perioada economiei etatiste și cele de după anul aderării. Impunerile referitoare la direcționarea comerțului înspre ceilalți membrii ai UE și respectarea strică a directivelor Comisiei Europene privind businessul cu alte state au anulat fabricarea unor produse cu tradiție în industria românească, fapt care a condus la închiderea unor fabrici datorită lipsei de desfacere în interiorul UE. Industrii întregi, multe având patentul unor companii occidentale, și-au oprit producția, iar sute de mii de muncitori calificați au devenit șomeri. Exemplificăm platforma Pipera, creată de francezi, unde se realizau calculatoare, autobuzele și autocamioanele fabricate la Brașov și București, care erau patente germane, avioanele Rombac cumpărate de la englezi, locomotivele de la Electroputere Craiova cu patent elvețian sau motoarele de la Reșița, construite sub licența Renk-Germania. Alte industrii, cum sunt de armament și de echipamente militare, și-au redus substanțial producția și implicit exportul. Sectorul legumicol și pomicol a avut o soartă asemănătoare.  

Cu toată reconfigurarea exigențelor impuse de UE, în cei zece ani de la integrare, exporturile țării au crescut, procentual, peste Produsul Intern Brut. Conform datelor Institutului Național de Statistică, vânzările cele mai mari sunt în țările care au investiții importante în țara noastră, întrucât companiile străine retrimit ”acasă” ansamblurile și subansamblele produse pe plan local. Este cazul exportului către francezi, în valoare de 3,7 miliarde de euro. Acestea au avansat foarte mult după ce Dacia-Renault a devenit cea mai puternică firmă din România, participarea fabricii de la Mioveni la activitatea de comerț reprezentand circa 9% din totalul exporturilor românești. Pe un palier superior se află exporturile către Germania – 10,8 miliarde de euro. Companiile germane cu centre de producție în țara noastră livrează piesele în țara lor de origine unde funcționează câțiva giganți auto. Uniunea Europeană rămâne principalul partener în ce privește comerțul agroalimentar, ponderea fiind deținută de cereale, grâul ocupând prima poziție.  

În afara Uniunii, comerţul României cu cele mai mari economii ale lumii, respectiv SUA, China și Japonia se caracterizează, în general, prin vânzarea de materii prime sau produse de valoare adăugată mică, însă importăm produse manufacturate de valoare adăugată mare. Nu există motive de laudă pentru desfacerile efectuate în aceste state când vorbim de bunuri precum anvelope, robinete, vane, îngrăşăminte chimice, tubulatura, deșeuri de alamă, cherestea, porumb, clăpari pentru schi sau miere, de exemplu. 

În topul companiilor exportatoare la nivel global se află Automobile Dacia, urmată de Rompetrol Rafinare, Honeywell Technologies, Ford Romania, Flextronics Manufacturing Europe (filiala producătorului olandez Flextronics de subansamble electronice pentru industria auto), Philip Morris, Continental Automotive Systems, Continental Automotive Products și grupul german Daimler. 
 

Ce se va întâmpla cu exportul României după Brexit? Experții apreciază că țările din Europa de Est se pot confrunta cu cele mai mari pericole în urma divorțului Marii Britanii de UE. Unele zone sunt mai expuse turbulențelor decât altele, se arată într-o analiză a Bloomberg. Conform unui studiu, Romania se afla în rândul țărilor ce vor fi afectate moderat de Brexit (alături de Italia, Slovacia, Finlanda, Grecia și Austria). Procentul de pierderi la exportul de mărfuri din România în Regatul Unit ar fi de 0,1%, iar la servicii acesta ar fi nul.  Marea Britanie se situează pe locul 5, atât la nivelul statelor membre UE, cât și în clasamentul general, cu o pondere de 4,36% în totalul exporturilor României, potrivit datelor Ministerului Afacerilor Externe din România. Totul depinde de poziția liderilor politici şi a responsabililor de politica economică externă a României în cadrul discuțiilor și negocierilor cu oficialii de la Bruxelles, care trebuie să reseteze locul țării noastre în cadrul UE şi totodată să precizeaze foarte clar priorităţile pentru ce va urma după Brexit. (E.B.)