NUMARUL
207-208

Mapamond

Liderii ONU și provocările planetare

Reporter: editura October - 11 - 2020
Cea mai importantă organizație internațională din lume, ONU, este direct implicată în eforturile de a se depăși cumpăna mondială generată în prezent de COVID-19. La fel s-a întâmplat în toate mandatele Secretarilor Generali care au condus Națiunile Unite, fiecare dintre acești înalți demnitari având de înfruntat provocări de dimensiuni planetare.


Organizația Națiunilor Unite, cea mai importantă organizație internațională din lume, de la înființarea căreia de împlinesc 75 de ani la data de 24 octombirie a.c., are misiunea de a asigura pacea mondială, respectarea drepturilor omului, a dreptului internațional și cooperarea internațională. A luat naștere imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial, iar primul Secretar General era ales politicianul norvegian Trygve Halvdan Lie. Demnitarul avea în față o lume extrem de complicată, cu o falie majoră între URSS și blocul occidental și, ca urmare, a avut de gestionat nenumărate conflicte în politica externă globală: a susținut înființarea Israelului și a Indoneziei, precum și retragerea trupelor sovietice din Iran. 

În 1953, Consiliul de Securitate a decis să-l recomande pe Dag Hammarskjöld pentru postul de Secretar General. Demnitarul suedez a fost ales Secretar General cu 10 voturi dintr-un total de 11, apoi reales. În timpul mandatelor sale, Hammarskjöld a reformat și reorganizat secretariatul ONU, a îmbunătățit relațiile dintre Israel și statele arabe, a negociat cu succes eliberarea a 15 piloți americani care luaseră parte la Războiul din Coreea și a contribuit decisiv la înființarea primei misiuni de menținere a păcii care implica personal militar, misiunea United Nations Emergency Force (UNEF).

Maha Thray Sithu U Thant
, diplomat birmanez, a ocupat postul de Secretar General al Națiunilor Unite între 1961 și 1971, implicându-se activ în dezamorsarea crizei rachetelor cubaneze, în medierea efectelor Primăverii de la Praga și războiului indo-pakistanez din 1971, care a dus la crearea statului Bangladesh, toate acestea generând tensiuni majore pe scena internațională. 

Secretar General al Națiunilor Unite între 1972 și 1981, Kurt Josef Waldheim a organizat, printre altele, Conferința pentru Alimentație la Roma, prin care ONU punea bazele unor direcții de acțiune care sunt valabile și astăzi. În același timp, Waldheim era primul Secretar General care vizita Coreea de Nord, în 1979. Dincolo de controversele dezvăluirii că ar fi fost ofițer de informații pentru Wermachtul nazist, Kurt Waldheim a rămas în istoria ONU ca unul dintre cei mai activi dintre diplomați de rang înalt implicați în rezolvarea conflictelor internaționale, în special ale celor din Orientul Miljociu, fiind deținător al Ordinului „Pius al IX-lea”, acordat de Papa Ioan Paul al II-lea în anul 1994..

Javier Pérez de Cuéllar Guerra
, politician peruan, a fost Secretar General al Organizației Națiunilor Unite între 1 ianuarie 1982 și 31 decembrie 1991. Una dintre cele mai imortante provocări căreia a trebuit să-i facă față în timpul celor două mandate a fost medierea conflictului major, cu implicații militare, dintre Marea Britanie și Argentina, pentru Insulele Falkland. Rolul dificil de arbitru internațional al Secretarului General a fost, de asemenea, solicitat în războiul dintre forțele croate și Armata Populară Iugoslavă, precum și în problema cipriotă, creând și organismul numit Comisia Mondială pentru Mediul Înconjurător, o temă care a ajuns să fie în prim-planul preocupărilor opiniei publice din toată lumea și a politicilor guvernamentale ale Occidentului. A încetat din viață în luna martie a.c., în vârstă de 100 de ani.

Boutros Boutros-Ghali
, jurist, profesor și diplomat egiptean, a ocupat postul de Secretar General al Națiunilor Unite între 1 ianuarie 1992 și 31 decembrie 1996. Deși a avut doar un mandat, Ghali a abordat frontal probleme internaționale de o complexitate majoră, printre are cele cu potențialul de periculozitate cel mai ridicat au fost și războaiele din fosta Iugoslavie.

Cel de-al șaptelea Secretar General al ONU, Kofi Atta Annan, diplomat din Ghana, a ocupat această funcție din 1997 până în 2006. A fost primul Secretar General desemnat chiar din interiorul Organizației, legându-și numele de o profundă reformă a Națiunilor Unite și implicându-se la nivel mondial în lupta împotriva HIV/SIDA, flagel planetar. În anul 2000, Raportul prezentat de Kofi Annan, numit „Declarația Mileniului”, a fost adoptat ca document programatic pentru acțiunea ONU în mileniul III. Cu o activitate impresionantă și rezultate remarcabile pe direcția medierii conflictelor de pe scena internațională, Annan și ONU primeau, în anul 2001, Premiul Nobel pentru Pace. 

Ban Ki-moon
, diplomat de carieră sud-coreean, venea în fruntea ONU în anul 2007 și avea să ocupe funcția de Secretar General până în anul 2016. A preluat proiectele majore inițiate de predecesorul său și le-a dat o anvergură sporită. A acționat decisiv pentru viziunea și acțiunea ONU pe direcția încălzirii globale, lucrând îndeaproape cu fostul președinte al SUA George W. Bush. Ban Ki-moon este considerat unul dintre artizanii majori ai adoptării și punerii rapide în aplicare a Acordului pentru Mediu de la Paris. 

Actualul Secretar General al ONU, António Manuel de Oliveira Guterres

fost premier portughez și Înalt Comisar al ONU pentru Refugiați, are misiunea de a trece lumea cu bine printr-o provocare sanitară de proporții, pandemia mondială de COVID-19, suprapusă peste numeroase alte crize punctuale. 


România a participat, de-a lungul anilor într-o serie de comitete, organe, comisii şi programe importante din cadrul ONU