NUMARUL
207-208

– înfruntarea titanilor


La 3 noiembrie 2020, o lume întreagă va urmări alegerile prezidențiale din cea mai mare putere a lumii, Statele Unite ale Americii. Cei doi candidați care se înfruntă pentru funcția supremă,
republicanul Donald Trump, președintele în funcție, și Joe Biden, reprezentant al democraților, au concepții diferite în privința programelor de progres, prosperitate și pace. Concomitent, își livrează reciproc acuzații grave, unele nemaiîntâlnite pe parcursul campaniilor electorale pentru Președinție din ultima perioadă.

Se cunoaște faptul că Statele Unite ale Americii au o importanță covârșitoare pentru întreaga lume occidentală; nimic din ceea ce se întâmplă peste Ocean nu este lipsit de reverberații pe toată planeta. În aceste condiții, viitorul ocupant al fotoliului de la Casa Albă este nu doar „cel mai puternic om al planetei”, cum este deseori supranumit președintele SUA, ci și un reper spre care privește o lume întreagă. Dar ce se poate întâmpla, mai ales în perspectivă, când atacurile reciproce depășesc diferendele politice și devin unele „la persoană”? Cum va fi privit viitorul președinte al SUA în lume, în durele confruntări internaționale, dacă în timpul campaniei electorale au apărut acuze de genul „somnolent”, „prea bătrân” sau chiar „în declin mintal”? 

Privind la campaniile electorale din ultimii ani, se poate observa că rivalii politici s-au confruntat pe diverse teme de interes public. Atunci când Barack Obama a stat față înh față cu John McCain, s-a referit la programul de sănătate sau la poziția SUA în conflictele internaționale. De partea cealaltă, senatorul republican îi reproșa contracandidatului care apoi a devenit primul președinte de culoare al Statelor Unite că „ar prefera să piardă un război de dragul câștigării unei campanii politice”, nota la acel moment CNN. La rândul lor, George W. Bush și Al Gore s-au atacat reciproc pe motiv de programe fiscale, politică externă și strategii internaționale. Fostul președinte, în mod elegant, a avut tăria să-l numească pe contracandidatul său „un bun familist”, chiar dacă a adăugat apoi că „nu-i poate fi încredințată Președinția”. De data aceasta, însă, discursul fiecărui candidat la adresa celuilalt are alte repere. De pildă, actualul președinte, Donald Trump, a făcut aluzii la „abilitătățile cognitive” în declin ale lui Joe Biden, pe care îl vede ca pe un om foarte în vârstă (candidatul democrat, la 77 de ani, ar fi cel mai vârstnic președinte al țării). Doar că Trump este el însuși în prezent cel mai vârstnic lider de la Casa Albă. Totuși, a afirmat că Biden nu are acuitatea mintală necesară funcției prezidențiale și că „abia leagă două propoziții”. Miza enormă a acestui mesaj poate fi reflectată și de suma pe care echipa de campanie a lui Donald Trump a alocat-o unui spot electoral intitulat „Biden doarme” – 6,5 milioane de dolari. În replică, Biden afirmă că „Donald Trump nu este conștient, din perspectivă cognitivă, de nimic din ceea ce se întâmplă în jurul său și el este cel care are probleme cu controlul propriilor emoții”. De altfel, fiecare dintre cei doi se prezintă pe sine în stilul propriu. Astfel, Donald Trump afirmă că se simte „tânăr și vibrant”, iar Joe Biden „Priviți-mă”. Candidatul democraților a lăsat să se înțeleagă că ar putea candida pentru un al doilea mandat, în 2024. 


Pe de altă parte, se poate observa un alt element cu potențial de a stârni controverse, fiecare competitor afirmând că rivalul său a dus (sau ar duce) America în haos. 

Actualele alegeri americane denotă faptul că SUA se află la o răscruce de drumuri privind locul pe care îl ocupă în actuala situație internațională.