NUMARUL
207-208

Editorial

Din nou românii din Ucraina protestează

Reporter: editura October - 11 - 2020

Din nefericire, din nou suntem martori ai modului incalificabil în care autoritățile ucrainene tratează minoritățile naționale. În cazul nostru, ne referim la populația românească. În urmă cu 13 ani, românii din Ucraina protestau energic împotriva continuării politicii nedrepte ce avea urmări grave asupra învățământului în limba română. Coperta revistei noastre, din data de 17 octombrie 2017 vorbește de la sine: „NU NE FURAȚI LIMBA ROMÂNĂ!”. În mod practic, se pune la cale desființarea sistemului de învățământ românesc, care cuprinde cel puțin 500.000 de elevi, românii fiind cea de-a doua minoritate, după cea rusească. 


Deși de-a lungul anilor Consiliul Național al Românilor din Ucraina a înaintat memorii către autoritățile de la București, în care deplângea încălcarea dreptului la educație în limba română, noi măsuri nu s-au arătat. Din păcate, comparația cu Ungaria și Bulgaria, și ele suportând încălcarea dreptului la limba lor națională, nu ne este deloc favorabilă, deoarece amintitele țări au ajuns la o oarecare înțelegere cu autoritățile din Kiev, în vederea asigurării drepturilor respectivelor comunități. Reprezentanții românilor au acționat în permanență împotriva scoaterii limbii române din școlile frecventate de români, adresându-se cu mai multe prilejuri și autorităților ucrainene, fără să se fi obținut vreun rezultat palpabil.

Concret, românii din Ucraina suportă consecințele unei mai vechi politici a statului vecin, de scoatere a limbilor materne din școlile în care învață și conaționalii noștri. Ungaria și Bulgaria au obținut unele rezultate, minime, în cadrul amintitei reforme teritorial-administrative a Ucrainei, care nu ține seama de faptul că toate aceste minorități ce trăiesc în Ucraina doresc să poată fi sprijinite de statele-mamă. 

În documentul prezentat de Consiliul Național al Românilor există solicitarea expresă ca problema învățământului în limba română să fie rezolvată cel puțin după modelul celei pentru maghiarii din Ucraina, cerându-se în același timp adoptarea unei Declarații a Parlamentului privitoare le Legea educației din țara vecină. Nefiresc este și faptul că Executivul român nu a negociat la timp spații administrative comune pentru vorbitorii de limbă română din Ucraina, după cum arată Consiliul Național al Românilor. De asemenea, se solicită insistent autorităților de la Kiev, printr-un Memoriu, ca raioanele în care românii sunt numeroși – Noua Suliță, Herța, Hlibova, Storojneț – din regiunea Cernăuți să formeze o singură unitate administrativ-teritorială, altfel, drept consecinţă plasarea celor patru raioane în poziții diferite ar determina ca românii să nu mai fie majoritari, din punct de vedere etnic, în niciunul din raioanele populate de ei și astfel să nu mai fie reprezentați nici în foruri decizionale locale. Măsurile luate de guvernarea ucraineană anterioară, în loc să îmbunătățească statutul românilor în privința limbii lor materne, agravează situația interetnică într-un ținut cunoscut a fi unitar altădată ca fiind tolerant. 

România a protestat, alături de Ungaria și în lumina recomandărilor Comisiei de la Veneția, din anul 2018, iar drept urmare, Kievul a dat puțin înapoi, notează mass-media europene, amânând intrarea în vigoare a prevederilor ce se referă la învățământul în limbile minorităților până în anul 2023. 

Această problemă a limbilor minorităților de pe teritoriul Ucrainei continuă să preocupe instituțiile blocului comunitar, cu atât mai mult cu cât statul vecin are ambiții de integrare europeană. 

Regretăm că o țară ca Ucraina, alături de care ne-am aflat de-a lungul istoriei, nu reușește să sprijine dorința minoritarilor de a coexista împreună cu ucraineni, în limitele conștiinței lor naționale. 

Carol Roman