Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine reale, cu evoluții spectaculoase, ale unor agenți secreți de top ai lumii. Viețile pline de acțiuni îndrăznețe ale acestor ofițeri de informații par desprinse din ficțiune.
O trecere în revistă a vieții celor mai faimoși spioni ai lumii poate începe cu Sidney Reilly, născut în Rusia, în anul 1873, despre care se spune că l-ar fi inspirat pe Ian Fleming pentru crearea personajului James Bond. Supranumit „asul spionilor”, Reilly ar fi asigurat informații pentru nu mai puțin de patru țări și era faimos în epocă pentru cuceririle sale romantice și stilul de viață extravagant. A fost implicat în unele dintre cele mai îndrăznețe operațiuni de spionaj ale timpului său, printre care un complot de asasinare a liderului sovietic V.I. Lenin; tentativa a eșuat, dar spionul a reușit să scape, în mod inexplicabil. Ulterior a fost prins și executat de sovietici după o altă tentativă de a răsturna regimul bolșevic. Ca un playboy al spionajului a activat și Dušan Popov, care a lucrat ca agent dublu și care, tocmai din pricina acestei bănuieli, nu a fost crezut de șeful FBI, Edgar Hoover, când a avertizat asupra unui iminent atac japonez asupra Pearl Harbor. Popov, care a avut la activ nenumărate misiuni cu un grad de periculozitate foarte ridicat, a murit liniștit, în 1981. Un alt nume de legendă al spionajului este Krystyna Skarbek, trimisă în Ungaria, în 1940, ca agent britanic, apoi implicată în Rezistența poloneză și rămasă celebră după ce, prinsă de naziști, și-a mutilat limba și s-a umplut de sânge, pentru a-i convinge că suferea de tuberculoză. A reușit să scape și a dus la bun sfârșit numeroase operațiuni pentru Aliați, fiind decorată și de francezi, și de britanici. A murit în anul 1952, înjunghiată de un admirator respins. Și spioana Odette Hallowes arămas în analele domeniuluipentru inspirația ieșită din comun pe care a avut-o atunci când a pretins în fața naziștilor care o capturaseră că ofițerul ei de legătură, Peter Churchill, era rudă cu premierul Marii Britanii, Winston Churchill. A fost crezută și, după torturi repetate, folosită pentru schimburi de spioni. Hallowes a supraviețuit războiului și a participat la multe alte misiuni, fiind singura femeie care a primit „Crucea George” în timpul vieții. A trecut în neființă în anul 1995, la vârsta de 82 de ani. La rândul său, cea supranumită „cel mai periculos spion al Aliaților”, Virginia Hall, a participat la misiuni de o îndrăzneală uimitoare. După ce Franța a intrat sub ocupație germană, a fugit în Marea Britanie, a devenit spion, s-a reîntors în Franța, a participat la zeci de misiuni ale Rezistenței, apoi a fugit în Spania, unde a devenit agent de informații pentru SUA. Revenită pe teritoriu francez, Hall a coordonat aterizările secrete ale Aliaților și a coordonat misiunile de luptă ale membrilor Rezistenței. După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, Hall a lucrat în cadrul CIA încă două decenii. A încetat din viață la 76 de ani.
Despre George Blake se poate spune că este una dintre emblemele spionilor care au schimbat radical tabăra. În 1950 era trimis la Seul, să lucreze pentru britanici, dar a fost capturat de nord-coreeni și, în timpul celor trei ani de captivitate, și-a schimbat total loialitățile. S-a întors în Marea Britanie ca erou și a început să spioneze pentru comuniști. Din cauza sa a fost deconspirată întreaga rețea de informatori pentru MI6 din Europa de Est. Prins și condamnat la 42 de ani de închisoare, Blake a reușit să evadeze și a fugit la Moscova, unde trăiește și în prezent, fiind beneficiarul „Ordinului Prieteniei”, acordat de Vladimir Putin. Tot un comunist convins s-a dovedit și Richard Sorge, considerat un spion de top, care a furnizat sovieticilor informații vitale despre posibilele atacuri din partea Japoniei și Germaniei naziste pe toată perioada celui de-Al Doilea Război Mondial.
