NUMARUL
207-208
Motto: „Vox populi, vox Dei”*
 
 
Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor pandemiei de coronavirus, doresc să-și mai dezlege limbile. Și, ca întotdeauna, sosesc în Cișmigiu, unde se așază pe o bancă. Unul dintre ei se arată supărat pe noile alegeri, care vor avea loc în toamnă, pentru că unii ar putea, în viitor, să voteze de la distanță, de acasă. Cum așa?
  • Cum să votez eu fără să fie în preajma mea atmosfera dintotdeauna a alegerilor: la poartă polițiști și ziariști, în comisie observatori independenți și nu prea… Eu înțeleg ca așa ceva să se întâmple în alte țări, dar nu la noi, unde se fură și căciula de pe capul omului…
  • Ar putea altcineva să voteze în locul tău?
  • Desigur. Nu degeaba nea Vasile, din colț, ăla care pe vremuri avea o bodegă, se fudulea că el se poate ocupa de vânzarea și cumpărarea de voturi fără să se teamă de nimeni și de nimic. Ba, chiar ar putea să voteze în același timp pentru două-trei familii întregi.
  • Dar stai, că mai există o figură tare: prin intermediul poștei. Nu că n-aș avea încredere în nea Costel, care îmi aduce corespondența, dar ar putea să apară unul care are nevoie de voturile mele, și atunci… zi și dumneata…
  • Și ar mai fi o problemă foarte grea. Nu știu dacă ai citit ziarele, dar de curând a fost găsit un individ care falsifica bancnote de 100 de lei într-un sistem „curat” și clar, de care s-au mirat chiar și experți în materie din alte țări. Ba, unii au venit să se intereseze, din diferite depărtări, despre metoda folosită. 
  • Ce să mai vorbim? Dacă experți ca ăștia din vest ne „apreciază” în acest domeniu, ce să mai zicem de posibilitatea de măsluire a unui buletin de vot? Și unde mai pui, după cum am văzut la știri, că falsificatorii nu au nevoie de aparatură specială de copiere sau de lipire și, cât ai zice hocus-pocus, gata suta de bancnote. 
  • E clar… Legile pentru votarea prin poștă se potrivesc în țări unde cinstea se află la ordinea zilei și unde declarația alegătorului sub jurământ că va vota în secret se și respectă. Eu spun că ai să vezi chiar și la noi în cartier că de unde, de neunde, apar trei-patru milionari pe care, de-i întrebi de unde au banii, îți râd în nas și spun: Doar un prost pune asemenea întrebări.
  • Și mă mai duce un gând: să nu uităm și de falsificatorii de documente și de înscrisuri oficiale, de carnete de conducere auto, diplome și diferite hârtii importante, care se fac la noi pe bandă rulantă, de atâția ani…

Finalul discuției a avut următoarea concluzie: să ne vedem de treaba noastră, că, la înghesuială, ne iau la ochi cei cărora nu le convine ce se spune pe banca din Cișmigiu

Evident, autorul a plasat acest dialog nu întâmplător în rubrica de pamflete „Mai în glumă, mai în serios”

Carol Roman
 
 
*„Vocea poporului, vocea lui Dumnezeu”