NUMARUL
205-206
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” – numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un dezastru nuclear, în funcție de arsenalele existente și de gradul de control al armamentului de acest tip – ne aflăm la o distanță de 100 de secunde de un astfel de dezastru, acesta reprezentând cel mai scurt răstimp rămas de la testarea primelor bombe cu hidrogen de către SUA și fosta URSS. 

Arsenalul nuclear al SUA, cel mai mare din lume

Evoluțiile din ultimele decenii și cursa strânsă dintre marile puteri ale lumii par să grăbească acest deznodământ. În ecuație intră și eșecurile în a se ajunge la acorduri care să limiteze acest tip de armament sau, dacă acest tratate există, denunțarea sau chiar nerespectarea lor de către semnatari.


Astfel, în anul 2018, SUA anunțau retragerea din acordul nuclear cu Iranul, gest care avea printre consecințe punerea partenerilor europeni în fața unui plus de dificultăți pentru a menține în vigoare acest document. A urmat, în luna august 2019, ieșirea celor două mari puteri militare ale lumii din Tratatul privind Forțele Nucleare cu Rază Medie de Acțiune. La scurt timp, ambele părți au trecut la investiții masive pe această direcție, sistemele de rachete tot mai avansate fiind lansate cu regularitate. Recent, anunțul Administrației americane de retragere din Pactul „Open Skies”, care permite zboruri prin care statele semnatare își pot supraveghea reciproc arsenalele militare, face ca procesul internațional prin care este realizat controlul armamentului să devină și mai complicat. Washingtonul a acuzat în repetate rânduri faptul că Rusia nu respectă termenii înțelegerii, interzice survolarea unor regiuni strategice sau a unor exerciții militare, utilizând în schimb reglementările documentului pentru a strânge informații despre infrastructura americană. La rândul său, recent, Georgia a lansat aceleași semnale de alarmă vizavi de faptul că Moscova nu respectă reglementările tratatului semnat și, în plus, folosește documentul ca armă politică, „pentru a legitimiza ocuparea ilegală a unor teritorii ale Georgiei”, se arată într-un comunicat al Ministerului georgian de Externe, de la sfârșitul lunii mai a.c.

Georgia acuză Rusia că nu respectă prevederile Tratatului „Open Skies”

În același timp, situația Tratatului START, între SUA și Rusia, care limitează numărul de focoase nucleare, este incertă; reglementările documentului își pierd valabilitatea începând cu anul 2021. Răstimpul rămas pentru reînnoirea Tratatului este destul de scurt, abia din luna iunie a acestui an reîncepând discuțiile între cele două părți pentru prelungirea prevederilor cu încă cinci ani. Dar semnele nu sunt încurajatoare: Kremlinul a aprobat recent un document strategic prin care se arată că armele desfășurate în spațiul cosmic, prioritate a Administrației Trump, devin „una dintre principalele amenințări la adresa Federației Ruse”. Așadar, tensiunile dintre cele două mari puteri nucleare și atitudinea față de controlul armelor de acest tip nu par să fie pe trendul pe care și l-ar dori pacifiștii.


În tot acest tablou general, ascensiunea unora dintre statele Asiei pune o nouă presiune pe echilibrul militar mondial. Pentru a se încheia tratate de control al armelor cu state ca India sau China, de pildă, este nevoie de ani de negocieri, uneori decenii până pot fi puse în practică. Deși președintele Franței, Emmanuel Macron, a făcut un apel pentru realizarea fără întârziere a unei „agende internaționale” pe această temă, nu s-a făcut aproape nimic în ultimul an pentru a se avansa spre un adevărat control al armelor nucleare. 

În paralel, în anul 2019, statele nucleare au cheltuit o sumă record pentru arsenalele lor – 73 miliarde de dolari, cu aproape zece procente mai mult decât în anul precedent, arată datele Raportului prezentat de Campania Internaţională pentru Abolirea Armelor Nucleare, grup de organizaţii laureat al Premiului Nobel pentru Pace. SUA se află în fruntea alocărilor, cu aproape jumătate din această sumă. „Cifrele publicate pentru toate statele nu includ costurile umanitare masive şi tributul de mediu rămase moştenire de pe urma testelor şi producţiei de arme nucleare”, punctează Alicia Sanders-Zakre, autoare a documentului. 

În tot acest timp, acordurile și tratatele care să controleze uriașul arsenal distructiv pe care l-au acumulat statele nucleare sunt abandonate sau se lasă așteptate… 

Roxana Istudor