NUMARUL
205-206

Republica Moldova

Perspective complicate la început de an

Reporter: editura February - 14 - 2020
O avalanșă de știri de toate nuanțele domină debutul anului 2020 în Moldova din stânga Prutului. Toate dau semnalul clar că lupta politică nu a luat pauză de sărbători, iar protagoniștii care s-au înfruntat în 2019 se pregătesc pentru noi bătălii, poate și mai aprige. 
 

Premierul Ion Chicu și președintele R. Moldova, Igor Dodon

Pe de o parte, președintele Igor Dodon, cel care a câștigat prima bătălie politică importantă din anul care s-a încheiat, se declară optimist pentru ceea ce va urma. 2019, afirma Dodon în Mesajul de Anul Nou, va rămâne în istoria Republicii ca „anul în care am reînceput să reînvățăm să trăim liber, este anul în care democrația a triumfat, statul a fost eliberat din captivitate, iar cetățenii și-au primit țara înapoi”. Președintele în exercițiu își arogă meritul debarcării lui Vlad Plahotniuc de la putere, în timp ce despre fostul partener de coaliție, blocul ACUM, reprezentat de Maia Sandu și Andrei Năstase, care a contribuit decisiv la schimbările radicale din vara anului recent încheiat, nu rostește niciun cuvânt.  Pentru prima dată în istoria recentă a Republicii, continuă Dodon să declare la diverse posturi de televiziune autohtone și străine, conducerea de la Chișinău este unitară, iar președintele statului, șeful legislativului (Zinaida Grecianîi) și primul ministru al Guvernului (Ion Chicu) împărtășesc o viziune comună asupra modului de abordare a problemelor și a viitorului societății moldovenești.
 
Pe de altă parte, în tabăra opusă, perdantă a puterii după aproape cinci luni de guvernare într-o alianță nepotrivită cu PSRM, rănile nu s-au cicatrizat, iar tonul declarațiilor triumfaliste ale liderilor socialiști nu fac decât să adâncească frustrările din 2019, catalogat la unison ca anul marilor decepții și al oportunităților ratate. Un reputat analist politic, Igor Munteanu, deputat al Partidului Platforma Dreptate și Adevăr, component al Blocului proeuropean ACUM, nu ezită să recunoască erorile comise de Guvernul condus de Maia Sandu, care au permis în scurt timp ca socialiștii din jurul președintelui Dodon să cumuleze principalele pârghii de putere, să-și impună monopolul asupra justiției, a sferelor economice și în domeniul presei, ceea ce nu face decât să perpetueze într-o altă formulă sistemul oligarhic din societatea moldovenească. 
 

Ședință a Parlamentului R. Moldova

Pentru mulți observatori străini, este destul de greu de înțeles care sunt de fapt forțele care se confruntă în Republica Moldova, mai exact care sunt diferențele între grupările ce se declară de stânga și cele care se consideră de dreapta pe eșichierul politic moldovenesc. Diferențele nu sunt neapărat doctrinare, în sensul tradițional al termenilor, ci ele poartă pecetea opțiunilor geopolitice, despre care am mai amintit într-un articol anterior. În mod curent, stânga moldovenească este reprezentată de formațiunile politice cu orientare dominantă pro-rusă, din care fac parte în primul rând PSRM (I. Dodon), Partidul Comuniștilor (V. Voronin) sau Partidul Național (R. Usatîi), dar și diverse organizații civice, chiar dacă și între ele există numeroase rivalități, mai ales din cauza incompatibilităților dintre liderii lor. Dominanta acestora rămâne însă prioritatea absolută acordată relațiilor cu Federația Rusă, cultul pentru Vladimir Putin și resuscitarea unor valori și sloganuri din perioada sovietică. În ce privește forțele politice de dreapta, acestea se autodefinesc ca având orientare preponderent europeană, o parte dintre ele declarându-și inclusiv opțiunea pro-unionistă față de România. Spre deosebire de palierul stângii, forțele dreptei se caracterizează printr-o mare pulverizare într-o puzderie de partide și partidulețe cu denumiri variate, dar care cu greu și adesea doar conjunctural reușesc să ajungă să acționeze la unison. Într-un amplu volum (al șaptelea) din serialul memorialistic „Labirintul Destinului”, apărut de curând la Chișinău, primul președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, evocă pe larg experiențele politice din cele aproape trei decenii de existență a tânărului stat din stânga Prutului. Concluzia autorului nu este prea optimistă. Dimpotrivă, afirmă Mircea Snegur, momentele în care s-a reușit unificarea forțelor politice de dreapta au fost rare și au reprezentat „o premieră inedită”. În prezent, subliniază fostul președinte, eșichierul politic pe dreapta „rămâne fărâmițat”, iar „în loc de unificarea forțelor, continuă crearea de noi și noi partide”.
 
O inițiativă lansată la început de an de fostul primar al Chișinăului, Dorin Chirtoacă, liderul Partidului Liberal, privind unificarea curentului unionist prin semnarea unui document comun de către cinci formațiuni politice care se declară pentru unirea cu România, a fost primită cu răceală de alte formațiuni cu orientare democratică. De altfel, președintele Igor Dodon nu se mai teme de pericolul unionist pe care l-a vehiculat în 2018, în contextul Centenarului României Mari. Sondajele periodice ale unor agenții de specialitate atestă că ponderea cetățenilor care se declară în favoarea unei eventuale uniri cu România nu depășește o treime din totalul populației. În schimb, mai mult de 50 la sută dintre cetățeni sunt favorabili aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, dar o proporție aproape egală se pronunță pentru relații normale, neconflictuale, cu Federația Rusă. 
 

Ziua Europei, celebrată la Chișinău

În condițiile în care la finele acestui an sunt prevăzute alegeri prezidențiale, socialiștii aflați la guvernare anunță un amplu pachet social pentru sprijinirea păturilor defavorizate, majoritare în Reublica Moldova. Igor Dodon, care se pregătește pentru câștigarea unui al doilea mandat în fruntea statului, și-a propus, împreună cu noul premier Ion Chicu, ca din luna februarie să transforme țara într-un amplu șantier, prin punerea în mișcare a unor proiecte de infrastructură și reparare a drumurilor publice. La rândul lor, reprezentanții forțelor democratice autointitulate de dreapta își dau seama că este nevoie de o reconsiderare a manierei de abordare a luptei politice, iar 2020 ar trebui să însemne „o revenire la temele centrale și la nevoile oamenilor”.
 
Întrebarea-cheie pe care și-o pun mulți analiști se referă la sursele de finanțare a pachetului social anunțat de președintele Dodon și Guvernul Chicu. Semnalele transmise până acum atestă că guvernarea socialistă de la Chișinău mizează în primul rând pe finanțarea de o jumătate de miliard de dolari promisă de Rusia cu ocazia primei vizite efectuate de premierul Ion Chicu la Moscova. Deși deocamdată este vorba doar de o promisiune și nu au fost anunțate condițiile unei asemenea finanțări, premierul Ion Chicu, un politician tânăr mai puțin cunoscut, de profesie economist, afirmat mulți ani în calitate de consilier al Zinaidei Grecianîi, actualul președinte al legislativului, cu bune conexiuni în Federația Rusă, a acuzat recent pe unii oficiali ai UE de „dezastrul” în care a ajuns Republica Moldova. Mai mult, după cum comenta postul de radio „Deutsche Welle”, premierul moldovean a anunțat rediscutarea condițiilor convenite de fostul Guvern Maia Sandu cu FMI, fiind posibilă chiar „o pauză” în relațiile cu această instituție financiară internațională.
 
Deși asemenea declarații au provocat nedumeriri la nivelul UE și al organismelor financiare internaționale, oficialii de la Bruxelles au decis, totuși, să majoreze cotele de export moldovenești în spațiul comunitar. Modul în care vor evolua lucrurile în Republica Moldova și relațiile externe ale acesteia vor fi însă atent monitorizate de UE, după cum sublinia șeful delegației Uniunii Europene la Chișinău, Peter Michalko, într-un interviu pentru „Europa Liberă”: „Ar fi tragic să vedem întoarcerea practicilor negative din trecut. Ar fi tragic să vedem că justiția din Republica Moldova devine încă o dată captivă. Oamenii din Republica Moldova trebuie să-și vadă viitorul în această țară”.
 
dr. I.C. Popa