NUMARUL
207-208
Un filosof austriac a spus cândva că, „dacă Balcanii nu ar fi existat, ar fi trebuit inventați”. Dacă am lua în considerare și ceea ce a afirmat Winston Churchill, că „Balcanii au mai multă istorie decât își pot permite”, putem înțelege de ce Balcanii ar fi trebuit inventați. Ceea ce sugera de fapt filosoful austriac era că, inventând Balcanii și apoi de la modul în care au fost demonizați până la celebra expresie „butoiul cu praf de pușcă al Europei”, Occidentul transfera spre această zonă tot ce era rău în plan economic, militar, al contradicțiilor sociale, dar mai ales în planul național și al relațiilor etnice. 
 

Emil Constantinescu

Cert rămâne faptul că este foarte greu de gestionat o istorie de peste 2.000 de ani. Mi-am dat seama de această realitate imediat după 1989, când am fost ales rectorul Universității din București și am fost invitat de mai multe universități din Balcani, întrucât atunci s-a revigorat și Asociația Rectorilor Balcanici. Aceste vizite, care s-au derulat pe parcursul a șapte ani, până la mandatul meu de președinte al României, mi-au dat ocazia să văd în aceste instituții, pe perete, harta cu o variantă a „țării mari” – Ungaria mare, Grecia mare, Serbia mare, Croația mare, Albania mare. Toate au fost odată imperii, cuprinzând teritorii din alte țări. Și a fost un moment – căderea comunismului – în care „butoiul cu praf de pușcă al Europei” se putea aprinde, pentru că jumătatea de secol dictatură comunistă și de dominație sovietică nu transformase decât la suprafață această parte a continentului, potențialul conflictual din Balcani fiind doar „congelat” în tot acest timp. Faptul că această zonă „nu s-a aprins” este meritul familiei primilor președinți din aceste state după 1990. Aceștia proveneau din mediul academic – filosofi, membri de uniuni ale scriitorilor – cu toții proveneam din mediul academic. Chiar dacă popoarele au respins din temelii regimurile de tip sovietic, nu aveau pregătiți oameni politici cu profil occidental care să înlocuiască imediat garnitura comuniștilor, și atunci a apărut această experiență, unică, poate, în istoria Europei, a unui proiect prin care să se reușească solidarizarea națiunilor din această zonă. 
 

Participare la proiectul „Istoria Balcanilor” (Belgrad, noiembrie 2019)

Sigur că tranziția spre acest deziderat comun, intrarea în Uniunea Europeană, a avut mari costuri sociale și cu toții am plătit acest preț – eu însumi am înțeles acest cost pe care l-au plătit popoarele și nu am mai candidat pentru un al doilea mandat de președinte al României, considerând că șeful statului este cel care trebuie să plătească prețul politic. Dar partea cea mai frumoasă a acestei experiențe a fost aceea că popoarele acestei zone au înțeles și acest fapt a dus către integrarea europeană a unei părți a Balcanilor, iar eu am susținut întotdeauna – și susțin și astăzi – integrarea tuturor țărilor din Balcani în Uniunea Europeană, ca una dintre condițiile principale pentru a asigura pacea. 
 
Pe tot parcursul activității mele am încercat să mențin această solidaritate balcanică în numele acestui proiect vizionar, care are potențialul de a face să fie depășite disputele politice. Au existat momente în care am reușit lucruri aproape de neimaginat – să-i aducem la aceeași masă, după sistemul balcanic, la o cafea, pe reprezentanți ai unor națiuni care păreau ireconciliabile și cu istoric de neînțelegeri. Au stat împreună, la discuții, președintele Serbiei și al Albaniei cu lideri din Kosovo și așa mai departe. 
 
 
 
 
 
 

La festivitatea împlinirii a 20 de ani de activitate neîntreruptă a revistei „Balcanii și Europa”

În timp, eu m-am dedicat altui proiect, al Levantului, dar cred că spiritul acelor discuții trebuie dus mai departe. Și astfel ajungem la publicația pe care o aniversăm. În condițiile în care nivelul intelectual în prezent a scăzut foarte mult, nu numai în Balcani, ci și în Europa centrală, de vest și întreaga lume, iar discrepanțele dintre marii lideri ai trecutului, cu care am lucrat, și cei actuali sunt enorme, este nevoie ca elitele intelectuale să preia solidarizarea societății. În acest context, consider că revista „Balcanii și Europa” este unul dintre elementele care îndeplinesc această misiune. Ca un vechi cititor al publicației, inclusiv la Institutul de Studii Avansate pentru Civilizația Levantului, unde există colecția completă „Balcanii și Europa”, îi încurajez pe toți să citească o publicație care se ridică la un astfel de nivel. Vă felicit pentru tot ceea ce faceți!  
 
(declarație susținută în cadrul festivității de celebrare a 20 de ani de activitate neîntreruptă a Editurii și revistei „Balcanii și Europa”)