NUMARUL
199-200

După recentele alegeri

Republica Moldova rămâne dezbinată

Reporter: editura December - 3 - 2019

Așa cum anticipam, alegerile de la 20 octombrie 2019 pentru primari și consilieri locali din Republica Moldova au reprezentat primul test major al viabilității și încrederii de care se bucură în rândul cetățenilor noua formulă de guvernare, bazată pe alianța dintre socialiștii proruși (PSRM), patronați de președintele Igor Dodon, și proeuropenii din Blocul electoral ACUM, având ca reprezentant de frunte pe premierul Maia Sandu. Concluziile după primul tur al acestor alegeri confirmă, în multe privințe, estimările anterioare ale celor mai importanți analiști și observatori ai scenei politice din Republica Moldova.


În primul rând, este de menționat faptul că prezența la vot (42 la sută pe întreaga republică) a fost considerabil mai redusă decât la scrutinul precedent, ceea ce semnifică, după cum aprecia „Ziarul Național”, de la Chișinău, că „noua putere nu a generat entuziasm și optimism suplimentar în rândul alegătorilor”. Absenteismul ridicat are, desigur, mai multe cauze. Una dintre ele, indicată în mod expres de alegători, este aceea că „oamenii sunt obosiți de promisiuni și așteaptă fapte concrete de la guvernanți”, în condițiile în care Republica Moldova se situează pe ultimele trei locuri din Europa în ce privește nivelul de trai al populației. În al doilea rând, divizarea excesivă a partidelor de centru-dreapta, proeuropene, care s-au prezentat fiecare cu candidați proprii, a alimentat o stare de apatie în rândul cetățenilor, mai ales în capitală (unde prezența la vot a fost doar de 36 la sută, sub media generală). 

De asemenea, este de notat faptul semnificativ că Partidul Democrat (PDM) al fostului oligarh Vlad Plahotniuc s-a menținut în rândul primelor trei partide câștigătoare, alături de PSRM și Blocul ACUM, obținând în primul tur chiar mai multe mandate în majoritatea consiliilor raionale, cu excepția capitalei. Explicația? Noua putere nu a reușit să convingă că așa-numita „dezoligarhizare” a societății moldovenești după înlăturarea lui Plahotniuc și-ar fi atins scopul. Dimpotrivă, instituțiile statului, în special structurile de forță și justiția, deși au fost epurate de elementele loiale fostului lider al PDM, au intrat rapid sub influența lui Igor Dodon, ceea ce a determinat inclusiv până și o parte a presei ruse să evoce pericolul „dodonizării” societății moldovenești și să-l echivaleze pe președinte cu „noul Plahotniuc”, în sensul de „oligarh – stăpân al țării”. Cât privește pe actualii oligarhi ai Moldovei, deținătorii celor mai importante averi, care controlează principalele pârghii de influențare a vieții politice și economice din republică, o cercetare făcută de un grup de ziariști de investigații de la Chișinău s-a soldat cu rezultate surprinzătoare. Mai întâi, majoritatea sumelor de bani deținute de „cei mai bogați oameni ai Moldovei” nu au putut fi evaluate, deoarece se găsesc în depozite din străinătate, nefiind supuse controlului statului. S-a mai stabilit, totodată că, aproape fără excepție, averile celor mai bogați moldoveni au fost obținute prin derularea unor afaceri în spațiul post-sovietic, iar mijloacele folosite și circuitul banilor sunt cunoscute doar de autoritățile ruse, care pot să-i manipuleze pe deținătorii acestora sau să recurgă la presiuni și deschiderea unor procese, ca în cazul Plahotniuc.

Primaria Chisinau

O concluzie fundamentală privind rezultatele recentelor alegeri locale din Republica Moldova o reprezintă ceea ce analiștii moldoveni consideră prevalența votului etnic, bazat pe orientarea geopolitică a alegătorilor. S-a ajuns din nou în punctul de pornire dinainte de formarea alianței PSRM – blocul ACUM, adică la alegeri geopolitice. Altfel spus, programele electorale contează mai puțin sau deloc, dacă nu este întrunit jocul factorului geopolitic. Drept urmare, în zonele cu populație rusofonă compactă, mai ales în nordul republicii și în Găgăuzia, candidații orientați spre Rusia au ieșit învingători din primul tur. În orașul Bălți, liderul Partidului Nostru, Renato Usatâi, un critic deschis al lui Dodon dar admirator declarat al lui Putin, a câștigat mandatul de primar al municipiului din primul tur cu circa 80 la sută din voturi, iar în Găgăuzia, la Comrat, candidatul PSRM a câștigat de asemenea din primul tur cu un scor categoric. La Strășeni, Telenești și în localitățile rurale din centrul republicii au ieșit învingători reprezentanții partidelor proeuropene, iar la Cahul și Soroca pe primul loc s-au clasat candidații independenți.


O situație aparte se înregistrează la Chișinău. Mai disciplinat, electoratul socialist rusofon l-a votat masiv pe Ion Ceban, candidatul PSRM, care s-a situat pe primul loc, în timp ce reprezentantul Blocului ACUM, Andrei Năstase, s-a clasat pe locul al doilea, voturile alegătorilor proeuropeni sau unioniști fiind dispersate pentru candidații diferiți propuși separat de formațiunile de dreapta. Confruntarea din turul al doilea, din 3 noiembrie, poate da câștig de cauză candidatului proeuropean, Andrei Năstase, dacă alegătorii partidelor de dreapta vor trece peste rivalitățile care îi dezbină și se vor prezenta în număr mare la vot. Dimpotrivă, menținerea disensiunilor și a stării de apatie pe partea dreaptă ar putea conduce la alegerea reprezentantului socialist ca primar al capitalei, o funcție importantă, cu acces și prerogative directe în ce privește gestionarea principalelor resurse umane și materiale moldovenești. 

Dincolo de victoria unuia sau altuia dintre candidații la Primăria Chișinăului, un lucru este evident: bătălia pentru obținerea postului de primar al capitalei a oficializat, practic, antagonismul dintre cele două formațiuni de la guvernare – PSRM și Blocul ACUM. Indiferent de câștigător, confruntarea pe teme geopolitice se va accentua, rezultatul final fiind neîndoielnic ruperea coaliției și organizarea de alegeri anticipate. Chestiunea este doar de timp. De acest scenariu sunt convinși ambii parteneri de coaliție. La rândul său, reprezentantul guvernului Federației Ruse pentru Republica Moldova, Dmitri Kozak, a subliniat și el, încă din vara acestui an, că deosebirile dintre principalele partide moldovenești sunt practic ireconciliabile, soluția fiind, mai devreme sau mai târziu, alegerile anticipate. 

Divergențele la vârf în Republica Moldova se vor accentua și în perspectiva alegerilor prezidențiale de anul viitor, fiecare dintre formațiunile mai importante dorind să-și asigure accesul unui reprezentant propriu la funcția supremă. Controlul asupra primăriei capitalei i-ar putea conferi lui Dodon șanse în plus pentru obținerea unui nou mandat în fruntea statului. Potrivit surselor noastre jurnalistice de la Chișinău, acesta este însă tot mai puțin agreat la Kremlin, pe fondul stagnării ascensiunii PSRM și al echilibristicii încercate de el în privința plasării Republicii Moldova în relațiile Est-Vest. În căutarea unui posibil înlocuitor al lui Dodon, pentru Moscova singurul partener loial și sigur a rămas regimul separatist de la Tiraspol, iar menținerea status quo-ului în Transnistria constituie un obiectiv strategic al Rusiei. Ilustrativ pentru poziția actuală a Moscovei în legătură cu viitorul pe termen mediu al chestiunii moldovenești este punctul de vedere exprimat recent pe portalul Politnavigator de către politologul rus Alexei Martînov: „Singura modalitate posibilă de reintegrare este recunoașterea statalității Republicii Moldovenești Nistrene (Transnistria) de către politicienii actuali sau viitori. Pe baza a două state moldovenești cu vectori diferiți de dezvoltare (rus și român) se pot construi relații de colaborare. Moldovenii vor trebui să renunțe la unionism, iar Transnistria va trebui să facă niște compromisuri”.

Câștigător al turului al doilea, din 3 noiembrie a.c., pentru alegerea primarului Chișinăului a fost declarat Ion Ceban.

După recentele alegeri, Moldova rămâne, totuși, divizată, iar disputele privind orientarea geopolitică a statului, spre Vest sau spre Est, vor continua, cu intensitate, în perioada următoare, accentuate și de demiterea, prin moțiune de cenzură, a Cabinetului Maia Sandu.

dr. Ioan C. Popa