NUMARUL
199-200

Provocări contemporane

Agitatul an 2019

Reporter: editura December - 3 - 2019
Anul 2019 a fost pentru România, ca de altfel pentru întreaga Uniune Europeană, o perioadă de timp destul de tensionată în mai multe privințe. Fie că vorbim despre evoluția economică, fie că vorbim despre scena politică asistăm în acest an, pe sfârșite, la profunde mișcări subterane ce prevestesc mari schimbări vizibile. Astfel, în Uniunea Europeană schimbarea de leadership petrecută în urma alegerilor europarlamentare a scos în evidență o serie de probleme ce păreau a fi fost atenuate. Este vorba de mișcările naționalist-extremiste și chiar de cele secesioniste. Spania este victima evidentă a secesionismului catalan, iar ultimele evoluții par să arate zorii unei confruntări ce nu se va limita la retorica politică, parlamentară sau nu, ci, odată cu condamnarea liderilor secesioniști catalani la mulți ani de închisoare, se vor extinde la demonstrații violente, la ciocniri dure între forțele de ordine ale Regatului Spaniol și militanții bine organizați ai unei Catalunii care deja și-a găsit un motiv serios de secesiune – Republica.

Proteste ale susținătorilor independenței Cataloniei, în Spania

Fără a avea același parcurs, vocile independiste din Scoția se fac auzite din ce în ce mai des și mai puternic, favorizate de șovăielile Guvernului Marii Britanii în privința Brexitului, el însuși fiind o secesiune care provoacă neliniște și pierderi economice în Uniunea Europeană.


 Italia este o altă țară membră a UE în care secesionismul economic și cultural, promovat de un partid regional la origini, Lega Nord, amenință să devină un secesionism politic și administrativ. Criza de guvern provocată de Matteo Salvini, liderul Lega Nord, cu intenția de a acapara toată guvernarea, până în acel moment împărțită cu M5S, o mișcare populistă, a eșuat, Guvernul italian fiind preluat de populiști și de partidul de centru-stânga PD. Acest eșec a dus la o neașteptată revigorare a forțelor secesioniste, ultima ispravă fiind anunțarea schimbării denumirii regiunii Alto-Adige, o zonă din nordul Italiei, aflată o vreme sub control austriac.

 Austria a traversat o zonă de turbulențe care s-a încheiat cu noile alegeri anticipate prin care Guvernul a fost întărit prin opțiunea alegătorilor de dreapta, poate chiar mai la dreapta decât se obișnuiește.

Franța a fost zguduită în anul 2019 de manifestațiile violente ale „Vestelor galbene”, soldate cu pagube materiale importante, cu avarierea unor monumente ce țin de patrimoniul cultural. Incendiul izbucnit la Catedrala Notre-Dame a venit să împovăreze imaginea unei mari țări cuprinsă de neliniște – atentate de marcă islamiste, ciocniri stradale, scandaluri de corupție.

Mișcările „vestelor galbene” au tulburat viața socială și politică din Franța

Lista europeană a crizelor din ultima perioadă este cu mult mai lungă. Pe ea se află și România. Corect este să începem cu punctele bune acumulate de țara noastră. Preluarea Președinției Consiliului Uniunii Europene la începutul anului a fost un prilej de atacuri și aprecieri răutăcioase la adresa României, ajungându-se până la momentul în care Finlanda a propus ca ea să preia Președinția în locul României, o țară care n-ar fi fost capabilă să facă față cerințelor acestei misiuni.


S-a dovedit, după șase luni, că România a condus cu succes, a încheiat un număr mare de dosare, a reușit să gestioneze probleme dificile, cum au fost alegerile europene și chiar Brexitul. A fost o mare și plăcută surpriză prestația României, în ciuda faptului că încă înainte de preluarea misiunii, însuși Președintele României a declarat incapacitatea de expertiză și acțiune a Guvernului în această problemă. Succesul Președinției românești a permis desfășurarea sub bune auspicii a Summitului de la Sibiu, un eveniment onorant pentru țara noastră.

Performanța economică a ultimilor trei ani, locul 2 sau 3 în clasamentul țărilor UE la creștere economică, ar putea oferi o bază serioasă pentru regândirea poziției pe care o ocupă România în Uniunea Europeană.

NATO are un nou secretar general adjunct, în persoana unui român, domnul Mircea Geoană. Procurorul-șef al Uniunii Europene este un cetățean român, L.C. Kӧvesi. Pe alt plan, de asemenea reliefant, o amintim pe Simona Halep, care a câștigat Wimbledon-ul. Dar…

Situația politică internă din țara noastră creează noi și noi temeri. Guvernul PSD-ALDE a reușit câteva performanțe cu totul notabile – a mărit substanțial salariile și pensiile, a scăzut unele taxe, s-a străduit să implementeze programe de dezvoltare în mediul rural, în sănătate, în învățământ. S-a aplecat și asupra construcției de autostrăzi, dar nu a rezolvat această problemă. Și totuși, PSD nu a câștigat alegerile europarlamentare, președintele formațiunii a fost condamnat, aliatul la guvernare a părăsit majoritatea parlamentară, moțiunea de cenzură depusă de opoziție a trecut, iar Guvernul a devenit demisionar, după ce aproape trei luni a funcționat în regim de avarie, Președintele nesemnând numirea ori demiterea unor miniștri. În acest tablou general, campania electorală pentru alegerile prezidențiale a fost ocultată de noi și noi scandaluri. 

Susținătorii independenței Scoției, tot mai vocali în contextul Brexit

Privită de la o oarecare distanță și cu o oarecare nepărtinire, România pare a fi un stat în care semnale contradictorii vin din zona în care lucrurile păreau să stea bine. Resursele uriașe de hidrocarburi nu împiedică importuri enorme de gaz din Federația Rusă și nici scumpirea acestuia; mare producător de energie electrică, România importă energie electrică; construcția de autostrăzi, de noi reactoare atomo-electrice, până și linia ferată Gara de Nord-Otopeni se împotmolesc în hârtii fără finalitate. Iar ca neputința instituțională să fie desăvârșită, în anul 2019 au abundat atacurile interne și externe la statutul de stat național unitar al României: aniversarea a 100 de ani de la Unire nu s-a ridicat la înălțimea evenimentului, iar sărbătorirea va continua în 2019; a avut loc un incident grav de natură interetnică la Cimitirul Militar Internațional de la Valea Uzului; achiziționarea unor mari suprafețe de teren din Transilvania cu fonduri guvernamentale de la Budapesta; zeci de declarații politice provocatoare la adresa statului român. Pesemne că anul 2020 va va continua această ofensivă revizionistă. Ceea ce intrigă este lipsa promptă de reacție a autorităților române. O reacție care să aibă drept obiectiv afirmarea suveranității României nu doar în vorbe, ci în fapte, măsuri, decizii pentru a apăra Constituția și ordinea de drept.


 Anul 2019, pentru România, a fost un an paradoxal, o apreciabilă situație economică și socială în contradictoriu cu opțiunile electoratului. Același lucru s-a întâmplat în 2004, când, pe fondul creșterii economice și a realizărilor importante privind intrarea în NATO și UE, PSD a pierdut alegerile. Un fenomen care ne arată că nu toate forțele care concură la mecanismul democratic al alegerilor sunt cunoscute, la vedere. 
 
 
Eugen URICARU