NUMARUL
197-198

Africa a încetat de mai multe decenii să fie „continentul sărăciei”, iar marile puteri ale lumii se întrec în a-și proteja interesele în acest spațiu care abundă de resurse. 


Din Nigeria în Kenya și din Angola în Etiopia, Africa este astăzi unul dintre motoarele creșterii economiei mondiale, cu o medie de patru procente pe an. În loc să reprezinte un spațiu care are nevoie de salvare și ajutor, „continentul negru” este următoarea frontieră de oportunități economice, lucru foarte bine cunoscut de la Shanghai la Washington. Cum tratează marile puteri economice ale lumii noul tip de relații cu Africa? 

Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, alături de omologul său din Benin, Patrice Talon

Liderul mondial SUA au lansat recent ceea ce se numește „Strategia pentru Africa” („Africa Strategy”). Documentul pornește de la realitatea că SUA au nevoie de o nouă abordare în relația cu această parte a lumii. În anul 2017, comerțul american su țările sub-sahariene s-a ridicat la 39 miliarde de dolari, aspect pe care Washingtonul dorește să-l corecteze cât mai curând, în sensul ascendent, firește. Între anii 2000 și 2016, investițiile americane în țările sub-sahariene a crescut de la șapte la 29 miliarde de dolari, iar exporturile SUA în această direcție s-au dublat. O altă arie de acțiune a Administrației Trump este contracararea conflictelor numeroase din statele africane. „Furnizăm expertiză pentru antrenarea trupelor de menținere a păcii din 20 de state africane”, punctează Tibor P. Nagy, Jr., reprezentant al Biroului pentru Afaceri în Africa de la Washington. În al treilea rând, SUA urmăresc ca banii americanilor alocați pentru ajutorarea acestor state să fie cheltuiți „efectiv și eficient”.

Liderul francez Emmanuel Macron, în vizită în Burkina Faso

Competitorul geopolitic al SUA, Rusia, are, la rândul său, interese clare în Africa. Fără să fie interesat de regulile morale sau financiare cu care vestul abordează relațiile internaționale, regimul lui Vladimir Putin s-a îndreptat direct spre sectorul energetic al Africii și spre zăcămintele de minerale, unde activează cu câștiguri masive mai toți marii actori economici ai Rusiei. În ansamblu, doar în deceniul 2005-2015, interesele comerciale și investițiile acestei țări în Africa au crescut cu 185%, notează publicația „The Conversation”. Pe lângă puterea „soft”, Moscova menține și latura militară a cooperării cu aceste țări, în calitate de mare furnizor de armament pentru statele africane. 


Aceeași viziune este manifestată de China, care pare să fi „furat startul” pentru resursele și oportunitățile Africa. Folosindu-se de investiții sau proiecte de infrastructură, China și-a asigurat un comerț cu Africa impresionant, care depășea 170 miliarde de dolari în anul 2016, de 20 de ori mai mare decât la începutul mileniului trei. Iar băncile chineze furnizează țărilor africane împrumuturi în sume mai mari decât cele primite de acestea de la Fondul Monetar Internațional, punctează „Financial Times”. O altă țară care a pus Africa în prim-planul intereselor sale este India, al cărei comerț cu „continentul negru” a crescut de zece ori în 15 ani, ajungând la aproape 80 miliarde de dolari, ceea ce face din statul asiatic cel de-al patrulea partener comercial al Africii, după cum arată datele Comisiei Economice pentru Africa a ONU. Și Turcia a început să conteze tot mai mult în această cursă pentru resursele Africii. „În ciuda problemelor de pe acest continent, companiile turcești fac profit frumos în statele africane. Țara și-a dat seama de oportunitățile de aici și astăzi Turcia are facilități de comerț însemnate. Turkish Airlines operează în 40 de orașe de pe continentul african, iar o companie turcească asigură o bună parte din rezerva de energie a statului Ghana”, argumentează Edward Effah, președinte al Băncii Fidelity, din Ghana.
 
 
Europa vine tare… din urmă
 

Investiție chineză în infrastructura feroviară din Kenya

Statele europene nu au sesizat la timp potențialul uriaș al comerțului cu Africa, Uniunea Europeană având chiar unele dificultăți, în ultimii ani, în creionarea unei strategii de cooperare cu Uniunea Statelor Africane, în principal din cauza fenomenului migraționist. Totuși, UE a rămas lider al comerțului bilateral cu Africa, înregistrând în anul 2016 un excedent record pe relația comercială, de 28 miliarde de euro, arată o statistică Eurostat. În paralel, unii dintre cei mai importanți lideri europeni au continuat și „pe cont propriu” promovarea intereselor naționale. Astfel, fostul premier britanic Theresa May, mizând pe istoria colonială care a instituit relații tradiționale între statele africane și Imperiul britanic, a făcut un tur menit să reamintească tuturor că Marea Britanie este, totuși, al doilea mare investitor în Africa, cu o creștere a investițiilor cu peste 60 de procente din anul 2008 încoace, având interese majore în minerit și resurse petroliere și furnizând în schimb ajutoare însemnate statelor africane (600 milioane de lire sterline doar în anul 2014, de exemplu). Și Germania manifestă interes pentru zonă. Pe de o parte, în numele blocului comunitar, ministrul Dezvoltării de la Berlin, Gerd Müller, era de părere, în anul 2018, că „Uniunea Europeană ar trebui să-și deschidă piața complet pentru produsele africane”. Dar până ca statele membre să ajungă la un consens pe această temă, marea putere europeană și-a văzut de propria agendă de interese. Cancelarul Angela Merkel, binecunoscută pentru politica sa față de migrație, a lansat ceea ce a numit „Planul Marshall pentru Africa”, îndemnând companiile germane să investească pe acest continent.

 

Secretarul de stat al SUA Rex Tillerson, în vizită oficială în Etiopia

Efortul de convingere al cancelarului s-a concretizat, printre altele, în angajamentul gigantului auto Volkswagen de a asambla 5.000 de autovehicule în Ghana. La rândul său, Franța se gândește să articuleze o viziune îmbunătățită a relațiilor cu Africa. Plecând de la francofonie și de la atitudinea mai relaxată, cel puțin declarativ, față de migrație, președintele Emmanuel Macron a făcut o serie de vizite în Africa, în încercarea de a impulsiona comerțul cu statele din această parte a lumii, unde în prezent Franța este cel de-al doilea mare exportator și în care investițiile franceze au crescut de zece ori în deceniul 2007-2017, arată publicația „France Diplomatie”. Excedentul comercial în dreptul Franței a ajuns, în anul 2016, la un record de 3.5 miliarde de euro doar pe relația cu statele sub-sahariene, în Africa operând în prezent peste 1.100 de entități economice din Hexagon. 


Roxana Istudor
 

 „Oportunitățile pe care le-au pus statele internaționale în fața liderilor africani le-au dat acestora de ales și au deschis o competiție pentru Africa așa cum nu s-a mai văzut” (Vera Songwe, secretar executiv al Comisiei Economice pentru Africa a ONU)