NUMARUL
199-200

Editorial

Când migranții bat la ușă…

Reporter: editura October - 9 - 2019
Se cunoaște că, în ultima perioadă, dezbaterile din țări membre ale Uniunii Europene au abordat și dificila problemă a migranților. Atât presa, cât și diferite organisme sociale au subliniat faptul că europenii consideră imigranții ca fiind primul pericol pentru continentul nostru. Mai mult chiar, în conștiința publică a fost depășită și teama de terorism, care, după cum se știe, în ultima vreme, s-a manifestat sângeros. În aceste condiții, în fața cetățenilor continentului a apărut din nou tema susținerii absorbției de migranți. Aproape toate țările se declară, în principiu, de acord cu sprijinirea acestor oameni aflați în dificultate, dar, atunci când se pune problema preluării lor efective, apar diferențe majore. Din cele 28 de state membre ale Uniunii, doar opt, printre care și România, sunt dispuse să primească, pentru o perioadă mai mică sau mai mare, cota stabilită de migranți ce sosesc neîncetat la porțile Europei. Amintim că nu demult, Guvernul României a propus, printr-un memorandum, adoptarea unei poziții de susținere a Compactului Global pentru Migrație (CGM), în forma convenită în urma negocierilor. Președintele Klaus Iohannis a aprobat documentul propus de Executiv, care prezintă poziția oficială a României privind migrația, așa cum a fost stabilită recent în cadrul unei conferințe ONU la nivel înalt, pe această temă. Și totuși, este vorba despre un text fără valoare juridică obligatorie, menit a evita stabilirea de obligații financiare suplimentare pentru statele membre.

Carol Roman

Pe de altă parte, avem o experiență proprie în ce privește atitudinea migranților față de rămânerea pe teritoriul țării noastre. Ne reamintim de modul în care au reacționat refugiați primiți la noi: nu au acceptat să rămână în România, susținând că nu vor să stea „într-o țară care nu are ce să le ofere”. Sunt de notorietate cazurile în care refugiați ajunși în România, deși proveneau din țări frămânate de grave conflicte interne și trăiseră în condiții de supraviețuire foarte dificile, au făcut tot posibilul să plece din țara noastră, chiar cu riscul confruntărilor cu autorități din statele membre care nu acceptă migranți pe teritoriul lor. 


Această problemă a migrației nu a fost nici pe departe rezolvată prin înțelegerea cu Turcia, care primește loturi mari de refugiați contra unor plăți consistente.

În ceea ce privește țara noastră, nu putem trece cu vederea faptul că o parte a populației trăiește încă în condiții dificile, iar, în același timp, în unele state membre s-a pus oficial problema priorității bunăstării propriilor cetățeni în fața celei a refugiaților.

Sunt toate acestea motive serioase de reflecție referitoare la faptul că primirea a numeroși refugiați este de natură să stârnească o reacție de respingere din partea societății, care, așa cum am amintit, pune problema migranților pe primul loc la capitolul temeri legate de viitor. 

Carol Roman