Cândva am găsit o cărticică despre Teatrul „Cărăbuş” al celebrului actor Constantin Tănase, care „propune” câteva catrene „de mare actualitate” pentru ţara noastră.
D-apoi, Statul, oameni buni,
Dă mereu Deciziuni
C-a ajuns lumea nebună,
Nu mai ştie care-i bună.
Dar el dă pe veresie. Să fie!
Nu mai stă omu-n picere
De atâtea biruri, vere
Dar guvernul nesătul,
Cică tot nu e destul!
Şi-ţi mai face o bucurie… Să fie!
Toate bune, măi creştini
Perceptori sunt prea puţini
Eu aş pune, să fiu stăpân
Paisprezece pe-un român
Ca să-i vie-apoplexie… Să fie!
Doi să-i bată toba-n stradă
Trei să-i bată în ogradă
În iatac, vreo cinci, grămadă
Zece pe la ritiradă
Ca să-i facă-o melodie… Să fie!
Camerele amândouă
Scot la lefi, de parcă plouă
Ies, mă, legile din ele
Parcă ar ieşi chiftele
Bravo, mă, să nu s-abţie… Să fie!
…
Vii acasă, la mâncare,
Parcă-i la înmormântare,
Toţi sunt albi, parcă pe pânză,
Fiindcă n-au nimic în rânză,
Tu le-aduci de-un franc verdeaţă,
Asta-i viaţă?!
…
…Dar iată că vine momentul când sărăntocul care
dimineaţă mâncă chiflă cu covrig, iar seara schimbă
„meniu” – un covrig cu chiflă – îşi face visuri
despre paradisul care îl aşteaptă…
Ce-o să fie, ce-o să fie,
O să fie bogăţie,
Cum n-a fost, şi nu mai este
Decât numai în poveste,
O să fie un bairam,
Ca în sânul lui Avram,
Şi de sus, mă, tam-nesam,
O să plouă cu salam,
Din fântâni va curge, vere,
Numai lapte, numai miere,
Pe ogoarele bălane,
O să crească macaroane,
Şi pe oricare maidan
O să calci pe parmezan.
Stau în colţul meu şi cuget: nu cumva Tănase ăsta al nostru o fi fost şi un mare prezicător?
C.R.
