NUMARUL
199-200
Revista „Balcanii și Europa” celebrează două decenii de intensă activitate editorială. Este momentul în care ...
Care este viteza de schimbare a intereselor naționale ale unui stat? Transformările politice la nivel ...
„Xi, Putin, Trump. Un triunghi ale cărui rivalități – sau apropieri – modelează primele decenii ...
Anul 2019 a fost pentru România, ca de altfel pentru întreaga Uniune Europeană, o perioadă ...
Așa cum anticipam, alegerile de la 20 octombrie 2019 pentru primari și consilieri locali din ...
Descendentă a bisericii creștine fondate de Apostoli în secolul I î.Hr., Biserica Ortodoxă a Greciei ...
În cadrul plin de eleganță al Hotelului Ramada-Majestic a avut loc un eveniment cu conotații ...
Diferențele dintre ceea ce promit liderii politici la un moment dat și măsurile ulterioare pe ...
Mulți dintre turiștii care sosesc în România, mai ales străini, preferă locurile de petrecere cât ...
  Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a organizat, în parteneriat cu Radio România, celebrarea unui veac ...
Pe atunci, prin anii '60, se tipărea într-un tiraj mediu - 100.000 de exemplare – ...

Archive for February, 2019

În oglinda istoriei…

Reporter: editura February - 28 - 2019 Comments Off on În oglinda istoriei…
Iată-ne, așadar, în plină participare a țării noastre, pe măsura puterilor, la înalta responsabilitate oferită de Uniunea Europeană, care în această perioadă ne-a urcat, pentru câteva luni, în fruntea Consiliului European. Va trebui să ne preocupăm de destinul întregii Europe, încercând să facem față acestei misiuni deopotrivă onorante, cât și de înaltă responsabilitate. 

Și totuși, gândul ne îndreaptă spre următoare mari preocupări de pe agenda politică: alegerile europarlamentare din luna mai, urmate de cele prezidențiale din România, de la sfârșitul anului. Și, privind în oglinda istoriei, încercăm să descifrăm înțelesuri care, la prima vedere, par a fi greu de deslușit. Amintim de marile personalități ce s-au aflat la cârma unor partide pe care le denumim și astăzi, cu mândrie, istorice și la liderii ce i-au animat pe cei ce i-au votat, spre binele țării. Au fost oameni care, cu pregătire și cu o constantă dedicare pentru țara lor, au slujit neabătut interesul național în momente grele, de cumpănă. Ne referim la mari oameni de stat, cum au fost I.G. Duca, Iuliu Maniu, I.C. Brătianu, Nicolae Titulescu, Ion Mihalache, Alexandru Ionescu, Vasile G. Morțun ș.a., înscriind pagini memorabile în diferite etape ale evoluției țării noastre, intrată pe făgaș normal odată cu Marea Unire din anul 1918. 

Carol Roman


În ziua de azi, încercăm să-i deslușim, cu respect și înțelegere, pe liderii actuali ai multor partide ivite ca peste noapte. Zadarnic am vrut să deosebim ideologii, ori o anume continuitate istorică a unor partide, dar, din păcate, ne-am împotmolit de la primele căutări. Nu prea înțelegem rostul apariției lor, poate doar acela de a servi interese fie personale, fie de grup. Am crezut că vom depista filoane ale unor doctrine politice ale lumii moderne, cum ar fi liberalismul, conservatorismul, chiar socialismul, dar nu am deslușit opțiunile. În schimb, am avut multe surprize, prin apariția unor personaje ce nu au avut contribuții cât de cât reale la dezvoltarea țării, ale căror nume sunt cunoscute, în diferite prilejuri, de întreaga opinie publică. Evident, nu ne propunem să-i comparăm pe acești nou-veniți, cu ifos și pretenții de mari politicieni, cu iluștrii lor înaintași. Nu de alta, dar am jigni istoria…

Aflăm cu stupoare că sunt trimiși să participe la complexul proces legislativ european – și nu numai – foști lideri ai unor partide, ale căror isprăvi cu greu le deosebim, precum și o generație nouă de „pile”, cunoștințe, neamuri, relații, obligații etc., provenind, de data aceasta, nu din partea a două-trei formațiuni, ci a celor multe înflorite pe teritoriul național: PLUS, USR, Pro România, PSDI, PPU etc. Numele acestor partide le-am aflat prezente cu prisosință în mass-media, dar ce anume n-am aflat este ce orientări au și ce propun cu mărinimie pentru propășirea națiunii române. Evident, vor urma înțelegeri mici sau mari între aceste înjghebări partinice conjuncturale, care vor încerca să se agațe de acele formațiuni ce au cât de cât o prioritate la alegători. Cu alte cuvinte, ar fi remorcile cu ajutorul cărora partidele mai vechi, cunoscute, vor încerca să creeze majorități, firește, în afara oricăror ideologii ori programe. Și când ne gândim ce oameni au condus destinele țării în urmă cu zeci de ani, în condiții în care supraviețuirea națională era disputată, România era lovită din toate părțile, și care au luat decizii majore și cruciale. 

Privim oglinda istoriei cu inima strânsă în fața celor ce se petrec sub ochii noștri și cum o opțiune proeuropeană fundamentală pentru destinul României este jucată la morișca întâmplării, a lipsei de profesionalism și mai cu seamă de responsabilitate. 

Ar putea, oare, compara oricine pe lideri naționali cum au fost Iuliu Maniu, I.C. Brătianu, Nicolae Titulescu ș.a., care contribuit activ la înfăptuirea unor acte naționale de importanță majoră pentru destinele țării, cu „piticii” politici guralivi și în căutare de parteneri ocazionali pentru supraviețuire?…

Cele notate în aceste rânduri încearcă să rezume opiniile exprimate de o mulțime dintre cititorii revistei noastre, care, exact ca în epoca lui Caragiale, se întreabă în mod cinstit și deschis: Noi cu cine votăm?

Carol Roman

 „Bulgaria și România vor continua să mențină relații excelente”

Reporter: editura February - 28 - 2019 Comments Off on  „Bulgaria și România vor continua să mențină relații excelente”
– ne declară E.S. dl. Todor Ivanov Churov, Ambasador al Bulgariei la București

– Cum ați caracteriza starea actuală a relațiilor economice între țările noastre? 

– Bineînțeles, relațiile economice bilaterale au un istoric îndelungat, însă pentru mine, în calitate de reprezentant al statului bulgar în România, în momentul de față consider ca fiind deosebit de încurajator faptul că pe durata ultimilor ani am observat o tendință de creștere pozitivă pe plan economic. Pentru a ilustra această concluzie sunt suficiente două exemple. Creșterea schimburilor comerciale bilaterale este marcată de majorarea favorabilă a indicilor acestora an după an. Astfel, în 2017, schimburile comerciale dintre cele douățări au atins valoarea de 4,31 miliarde de euro, ceea ce reprezintă o creștere de 11% comparativ cu anul 2016. Nivelul exportului țării noastre către România este în valoare de 2,18 miliarde de euro, în timp ce importul de produse românești se estimează la 2,13 miliarde de euro. Conform datelor statistice, România este al treilea cel mai mare partener comercial al Bulgariei, după Germania și Italia. Datele disponibile pentru prima jumătate a anului 2018 arată rezultate și mai bune, cifra de afaceri realizată fiind în creștere cu 8%.

T. Churov

De asemenea, este impresionantă și dinamica domeniului turismului, care poate fi considerată parte a dezvoltărilor favorabile în domeniul economic. Pe parcursul anului 2017, 1.139 milioane de cetățeni români au ales să viziteze țara noastră, confirmând Bulgaria drept una dintre destinațiile preferate de turiștii români. Concomitent, aș dori să subliniez faptul că acest interes pozitiv este bilateral, ceea ce este deosebit de favorabil din punct de vedere al echilibrului relațiilor noastre. Din ce în ce mai mult se majorează numărul turiștilor bulgari care au vizitat România, pentru anul 2017, aceștia fiind de 480 000. Din punct de vedere procentual, comparativ cu populația țării, acest procent este comparabil cu raportul analogic al turiștilor români care au vizitat Bulgaria.Datele preliminare pentru anul 2018 indică faptul că tendința pozitivă se menține. Pentru perioada ianuarie-noiembrie, turiștii români au înregistrat o creștere remarcabilă, de 24%, sau aproape 1,3 milioane de persoane. Diferența, față de aceeași perioadă din anul 2017, este de aproape 240.000 de turiști. Numărul turiștilor bulgari care au vizitat România în 2018 de asemenea a înregistrat o creștere impresionantă, de peste 10%.


Avem, deci, toate dovezile pentru a constata că în domeniul economic există un interes comun durabil, demonstrat nu numai din partea Guvernelor ambelor țări, dar și între reprezentanții mediilor de afaceri. În cadrul ultimei Întâlniri Interguvernamentale între Bulgaria și România, care a avut loc la Varna, în luna octombrie 2017, s-a pus accentul pe colaborarea în domeniul economic, acesta fiind considerat drept unul dintre aspectele prioritare de interacțiune. A fost semnat un Protocol de înțelegere între Agenția de Investiții din Bulgaria și Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat al României, care va reprezenta baza de desfășurare a unor relații comerciale strânse și de creșterea volumului investițiilor comune. De fapt, acesta face parte din cadrul juridic care stimulează stabilirea și dezvoltarea contactelor de business. Observăm o tendință pozitivă și în crearea unor parteneriate noi și dezvoltarea colaborării între autoritățile locale.Pe de altă parte, Ambasada face tot ceea ce îi stă în putință pentru a contribui la dezvoltarea relațiilor economice bilaterale și să faciliteze contactele de business. Doar pe parcursul anului trecut, au fost realizate zece forumuri bilaterale de afaceri, în diferite orașe din România. 

– Care sunt, în opinia Excelenței Voastre, succesele și deficiențele relațiilor noastre economice bilaterale?

Cred că principala problemă care trebuie rezolvată este conectivitatea insuficientă dintre cele două țări – în domeniul rutier, energic și, într-o anumită măsură,cel digital. Exact prin această conectivitate se creează oportunități de business noi, cresc fluxurile comerciale și de transport și se ameliorează schimburile turistice și contactele dintre oameni. În ceea ce privește infrastructura de transport, este greu de explicat faptul că două state membre, vecine ale UE din secolul al XXI-lea, au doar două poduri pe Dunăre, pe o frontieră de 470 de kilometri. Lansarea podului Vidin-Calafat, în anul 2013, a preluat de fapt o parte din trafic, dar fluxul principal continuă să fie pe podul Ruse-Giurgiu, construit în anii ’50. Aceasta implică necesitatea construirii unui al doilea pod în această secțiune – o oportunitate prevăzută în Memorandumul bulgaro-român semnat anul trecut. De asemenea, ca o variantă suplimentară mai rămân și proiectele alternative agreate în anul 2014, și anume podurile Nikopol-Turnu Măgurele și Silistra-Călărași. Problema este însă că niciunul dintre aceste proiecte nu a înregistrat încă o evoluție semnificativă.

În domeniul infrastructurii energetice, încă nu este finalizată construcția legăturii reversive care să permită transportul de gaze naturale. Prin gazoductul deja construit Ruse-Giurgiu se poate exporta gaz din Bulgaria în România, dar nu și în direcția opusă. Soluționarea problemei în 2019, pentru care există un angajament stabilit, va aduce alternative suplimentare, atât în ceea ce privește oportunitățile de afaceri, cât și securitatea energetică.

În domeniul conectivității, pe lângă cele menționate, există și alte chestiuni. Este foarte bine că soluțiile sunt căutate atât pe plan bilateral, cât și într-un context regional mai larg, care obligatoriu trebuie luat în considerare pentru succesul final al proiectelor. În ultimii doi ani au avut loc șase reuniuni cvadrilaterale în format Bulgaria-Grecia-România-Serbia, ultima fiind organizată pe 22 decembrie 2018, la Belgrad. Toate acestea contribuie la un anumit grad de optimism, implicit faptul că problemele de infrastructură, atât de mult amânate și întârziate, precum și problemele legate de conectivitate în ansamblul ei, se vor rezolva. 

De asemenea, un fapt pozitiv rămâne înființarea în ultimii ani a multor companii bulgare pe piața românească, care activează în domeniile creditării, asigurărilor, industriei alimentare și altele. În general, există și o dorință comună de a dezvolta rezultate pozitive în relațiile comerciale și economice prin diversificarea fluxurilor comerciale și prin includerea unor produse noi în lista produselor comercializate. Considerăm că există un potențial de creștere a volumelor în comerțul bilateral, în domeniile construcțiilor de mașini, electronică și electrotehnică, textile și tricotaje, construcții, IT și outsourcing.

– Având în vedere faptul că ambele țări sunt în raporturi strânse de colaborare, cum estimați viitorul relațiilor acestora?

Pe scurt: foarte pozitiv. Motivele pentru o astfel de evaluare stau la baza a cel puțin două circumstanțe notabile.Pe de o parte, aceasta este tradiția. Pe data de 21 iulie 2019 vom marca 140 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice între țările noastre. România este una dintre primele trei state alături de care tânărul, pe vremea aceea, Knezat Bulgar, a început să dezvolte relații, practic în toate domeniile. Factorii principali pentru continuarea acestei tradiții, care stau la baza tendenției favorabile de dezvoltare cuprinzătoare a colaborării între Bulgaria și România, indiferent dacă vorbim despre dialog politic, economie, cultură sau politică socială, sunt evidenți. Printre aceștia se numără nu doar vecinătatea și apartenența la aceeași regiune geografică, apropierea istorică și similitudinile tradițiilor culturale, în diferențele sale, bineînțeles, dar și spiritul de prietenie și respect reciproc care s-a stabilit pe parcursul anilor între popoarele noastre. 

Pe de altă parte, este modernitatea – dimensiunea contemporană a relațiilor între cele două țări. Și Bulgaria, și România se confruntă cu probleme și provocări similare, însă dispun și de oportunități și perspective comune în cadrul aparteneței la UE, NATO și principalele organizații regionale. Avem toate motivele să considerăm că rezultatele favorabile obținute din colaborarea în domeniile economic și comercial sunt rezultatul, într-o măsură destul de semnificativă, al aderării, în anul 2007, a țărilor noastre la UE și al integrării lor în cadrul Pieței Unice Europene. Aparteneța noastră la UE, însă, întrece aspectul bilateral al colaborării, presupunând acțiuni coordonate cu privire la aspectele legate de politicile europene comune, precum coeziunea, politica agricolă comună, dezvoltarea Uniunii în domeniile juridic și afaceri interne, stabilirea viitorului cadru financiar și multe altele, care indică interese comune sau asemănătoare. Același aspect este valabil și pentru stabilirea siguranței și apărării în cadrul UE, dar și în cadrul NATO, ambele state fiind membre ale Alianței Nord-Atlantice din anul 2004.

Doresc să acord o atenție specială aspectului Preşedinţiei rotative a Consiliului UE – Președinție pe care Bulgaria a încheiat-o pe data de 30 iunie 2018 și care a început deja pentru România, de la începutul acestui an. Pentru ambele țări este primul eveniment cu astfel de amploare și reprezintă nu numai o provocare, dar și o posibilitate de a contribui semnificativ la realizarea interesului european comun și la aprofundarea integrării europene per total. Noi apreciem sprijinul consistent al Bucureștiului pentru prioritățile formulate de către țara noastră, pe durata Președinției Bulgariei. Acum, la rândul nostru, noi ne străduim să oferim același sprijin, prin împărtășirea experienței acumulate, fiind dispuși să susținem România pe toată durata Președinției, exprimându-mi personala convingere de succes a acesteia. 

În concluzie, doresc să subliniez convingerea mea că, având în vedere puternica voință politică, Bulgaria și România vor continua să mențină relații excelente, bazate pe principiile bunei vecinătăți, ale valorilor și intereselor comune. 

Iluzii deșarte ale unor detractori

Reporter: editura February - 28 - 2019 Comments Off on Iluzii deșarte ale unor detractori
În continuarea prezentării temeiurilor istorice pentru care Transilvania este teritoriu românesc, publicăm diversele încercări de manipulare ce urmăresc fără succes discreditarea Tratatului de la Trianon.

Dreptul la învățământ în limba maghiară

Numeroase mituri și așa-zise argumente au fost folosite împotriva aplicării deciziilor de la Trianon de către oficialități de la Budapesta. Asta nu înseamnă că nereușita de până acum în operațiunea discreditării Tratatului a încetat. Am asistat în ultima vreme la o nouă ofensivă, generos finanțată, având în vedere mistificarea faptelor, a probelor și a cursului istoric. Miza acestei ofensive este uriașă: cel puțin federalizarea statului român, cel mai mult desprinderea efectivă a Transilvaniei de România. Acțiunile sunt multiple, în diferite planuri. Probabil, cel mai important este cel al credibilității statului român, unde se încearcă, uneori cu oarecare succes, ducerea în derizoriu a autorității acestuia. A demonstra că, după 100 de ani de la Marea Unire, România ar fi un stat eșuat reprezintă miza principală a acestei ofensive. La ce ar folosi? La încercarea de a orienta opinia publică internațională către o concluzie nefavorabilă țării noastre. Incidentele din 10 august, minore în comparație cu altele din Uniunea Europeană, sunt folosite pentru a susține așa-zisa natură nedemocratică a statului român, chiar dacă România are cea mai bună practică europeană în tratamentul problemelor minorităților. Acesta e scopul ofensivei de imagine – și nu numai – împotriva credibilității statului român. 

Dreptul la păstrarea identității naționale

Din păcate, forțe interne iresponsabile, interesate în lupta pentru putere, servesc acestor scopuri. Nu sunt lucruri noi, încă de la pamfletele împotriva lui Vlad Țepeș multe adjective insultătoare au fost puse în circulație. Răspunsul românesc nu poate fi decât unul singur: România de azi nu este decât o parte din teritoriul istoric locuit de români. Cultura acestui popor, ca și creștinătatea sa, sunt rezultatul unei continuități și al unor dezvoltări naturale, sensul existenței acestui popor nu a fost cucerirea unei Patrii, ci apărarea unei Patrii, iar valorile sale artistice și spirituale fac parte din patrimoniul popoarelor europene. 

 

Manifestări antiromânești

Problema legitimității depășește cu mult dimensiunile problemei legalității. Legitimitatea unui stat îi permite acestuia să-și apere legalitatea și să o facă respectată de către toți cei care au o legătură cu el, pozitivă sau negativă. Iar legitimitatea stă în primul rând în valorile cultivate de acel stat. Între valori, cea mai importantă mi se pare a fi acțiunea culturală și civilizatoare. În această parte de lume, în această parte a Europei, românii pot afirma că de-a lungul Istoriei au fost întotdeauna un popor generator de cultură și un factor civilizator. Pentru asta nu au nevoie să își dovedească nici nașterea, nici primul fapt. Ei vin de foarte de mult în timp și ceea ce alte popoare trebuie să probeze este pentru ei natura ființei. O sută de ani acum înseamnă o parte dintr-o istorie milenară. Marea Unire reprezintă o afirmare a ceea ce este firesc împotriva tuturor adversităților și generații întregi s-au sacrificat pentru a fi înfăptuită. Acest lucru nu poate fi trecut cu vederea… 


Eugen Uricaru
 

„Sezonul România-Franța”, reper al relațiilor seculare dintre cele două țări

Reporter: editura February - 28 - 2019 Comments Off on „Sezonul România-Franța”, reper al relațiilor seculare dintre cele două țări
Născut dintr-o voință comună la cel mai înalt nivel politic, „Sezonul România-Franța” 2019, care se desfășoară până în luna iulie 2019, este un eveniment de anvergură, cu multiple semnificații. Amplul proiect cultural coincide cu Președinția României la Consiliul Uniunii Europene, precum și cu celebrarea a două Centenare: cel al Marii Uniri, implicit al României moderne, respectiv centenarul sfârșitului primului Război Mondial. În aceste condiții, simbolistica evenimentelor este una cu totul deosebită, având menirea de a amplifica tradiția strânselor legături economice, științifice, culturale și de societate care unesc de secole cele două țări. 

„Courrier de Moldavie” (1790), ziar românesc în limba franceză

Începute încă din Evul Mediu, când Jean Nevers, fiul ducelui de Bourgogne, a luptat la Nicopole împotriva turcilor, alături de domnul Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân, aceste legături au rămas neîntrerupte. Alte momente importante pentru parcursul împreună al celor două țări și popoare au fost urmări firești ale ascensiunii legăturilor bilaterale: deschiderea unei Reprezentanţe franceze în Principatele Române, a unui Consulat general la Bucureşti, în anul 1795, apoi, în 1798, a celui de-al doilea Consulat al Franţei, la Iaşi, precum și a primului ziar în limba franceză, „Le Courrier de Moldavie”. Influenţa franceză asupra României s-a concretizat în faptul că limba franceză a devenit limbă diplomatică pe parcursul secolului al XVIII-lea, fiind vorbită curent și în cercurile de elită ale țării noastre.


Începând cu secolul secolul al XIX-lea, aceste legături iau un avânt și mai puternic. Mulţi studenţi români îşi fac studiile la Paris, dobândind astfel influenţe din cultura franceză, dar şi idei moderne, de reînnoire politică şi socială. În anul 1838, profesorul Jean-Alexandre Vaillant publică primul Dicționar francez-român, iar limba franceză începe să fie predată în majoritatea şcolilor din Bucureşti şi Iaşi, pentru ca, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, să devină obligatorie în toate şcolile româneşti. Franța reprezenta, de altfel, centrul spiritual unde se forma o elită a intelectualității românești care aducea cu sine suflul progresului. În anul 1846, studenţii români fondau, în Capitala Franței, „Societatea studenţilor români din Paris”, al cărei preşedinte a fost ales Ion Ghica, secretar C.A. Rosetti, iar membri erau Dimitrie Bolintineanu, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, figuri de prim-plan ale mişcării revoluţionare din 1848, din Principatele Române, ca și ale culturii românești. Preşedinte de onoare al societăţii a fost ales poetul francez de renume Alphonse de Lamartine

Alphonse de Lamartine membru al „Societății studenţilor români din Paris” (1846)

Ulterior, în în anul 1859, când a fost proclamată Unirea dintre Moldova și Țara Românească, Franţa a sprijinit puternic dezideratul de unitate al celor două Principate românești, moment care a determinat o şi mai mare apropiere a celor două ţări, continuată cu susținerea din partea unor personalități de prim rang ale culturii franceze, istoricii Jules Michelet şi Edgar Quinet, a Independenței de stat a României, cucerită în 1877. Demn de menționat este faptul că prima Constituție a statului român, cea din 1866, a fost un document de profundă inspiraţie franceză. La 20 februarie 1880 se stabileau relaţii diplomatice la nivel de legaţie între cele două ţări, iar pentru a semnala importanţa deosebită pe care o acorda acestor relaţii, România îşi desemnează cel dintâi ministru plenipotenţiar la Paris în persoana ilustrului om de stat Mihail Kogălniceanu. Aceasta a fost o perioadă fastă pentru evoluția relațiilor bilaterale, o întreagă elită românească aducându-și contribuția la crearea unei culturi unice: prințesa Marthe Bibesco, Hélène Văcăresco, Regina Maria, Tristan Tzara, Panait Istrati, Emil Cioran, Mircea Eliade sau Eugen Ionesco, iar Institutul Francez din Bucureşti devenea cea mai importantă Misiune culturală franceză în străinătate. În perioada 1866 – 1916, regele Carol folosea în audienţe limba franceză, iar în Capitală se tipăreau şi numeroase ziare în limba franceză: „L’Independence Roumaine”, „Bucarest artistique et Mondain”, „L’Art roumain”, „Le Pays”, „Le Peuple roumain”.

Nicolae Bălcescu, membru al „Societății studenţilor români din Paris” (1846)

Pe timpul şi după Primul Război Mondial, relaţiile bilaterale au cunoscut un avânt deosebit, artizanul prieteniei privilegiate a celor două ţări fiind diplomatul român de renume internațional Nicolae Titulescu. La 29 noiembrie 1938, relaţiile diplomatice au fost ridicate la rang de ambasadă. 


Unul dintre cele mai relevante aspecte ale influenței legăturilor de secole ale națiunii române cu cea franceză este recunoscută ca fiind rezistența în fața invaziei culturii rusești impuse odată cu intrarea României în sfera de influență a fostei URSS. Chiar dacă se aflau în blocuri politice diferite, cele două state au continuat să fie puternic legate, vizitele preşedinţilor francezi în România – Charles De Gaulle în 1968, urmat de Valéry Giscard d’Estaing, în 1979 – fiind considerate istorice. 

Fidelă atașamentului față de România, Franţa şi-a exprimat simpatia şi solidaritatea faţă de Revoluţia din decembrie 1989, eveniment care a fost urmat de vizita preşedintelui François Mitterrand la București, cea dintâi sosire a unui șef de stat occidental în România după căderea regimului comunist. A fost semnalul apropierii şi mai extinse a celor două ţări, schimburile de vizite oficiale multiplicându-se, inclusiv la cel mai înalt nivel, și fiind puse bazele unui solid parteneriat politic, economic şi cultural. Ulterior, Franţa a fost unul dintre susţinătorii cei mai fervenți și fermi ai integrării României în structurile politice, economice şi de securitate europene şi euro-atlantice.

Președintele Franței, Charles de Gaulle, în vizită la București (1968)

Se poate afirma cu certitudine faptul că, deși lumea modernă a generat o răspândire fără precedent a limbii engleze, legăturile dintre România și Franța, prin componenta lor spirituală și prin faptul că limba română este, ca și limba franceză, de sorginte latină, au rămas profunde și de substanță. Cu prilejul Sommet-ului Francofoniei, de la Bucureşti, din anul 2006, s-a relevat faptul că francofonia este larg răspândită în ţara noastră: 24 de universități membre ale Asociației Universităților Francofone, circa 40.000 de studenți care învață limba franceză, aproximativ 14.000 de profesori de limbă franceză predau în România limba lui Voltaire și un procent semnificativ, de 88%, dintre tinerii români învață limba franceză în învățământul de toate gradele. Pe acești piloni se sprijină, de altfel, și evoluția relațiilor economice, Franța fiind unul dintre principalii investitori în România.


Toate aceste aspecte reflectă o comuniune cu rădăcini adânci, menținută și amplificată în secole, temeiuri de mare profunzime și amploare ale relațiilor pe toate planurile dintre România și Franța. 

Roxana Istudor

 

E.S. Andrew Noble, Ambasador al Marii Britanii la București: „Parteneriatul româno-britanic trebuie adaptat la provocările post-Brexit” 

Reporter: editura February - 28 - 2019 Comments Off on E.S. Andrew Noble, Ambasador al Marii Britanii la București: „Parteneriatul româno-britanic trebuie adaptat la provocările post-Brexit” 
Prezent la postul din România de mai puțin de șase luni, noul Ambasador al Marii Britanii la București are misiunea complexă de a trece, împreună cu oficialii români, parteneriatul dintre România și Marea Britanie peste momentul Brexit. Faptul că țara noastră deține Președinția Consiliului UE exact când este programat acest eveniment conferă o încărcătură specială debutului mandatului E.S. Andrew Noble. 

Andrew Noble, noul Ambasador al Marii Britanii în România, a mai lucrat la Ambasada țării sale din București în perioada 1983-1986, imediat după ce a intrat în diplomație. Acest aspect este important din cel puțin două perspective: pe de o parte, diplomatul este familiarizat cu România, iar pe de altă parte are un tablou de ansamblu asupra schimbărilor pe care le-a adus trecerea țării noastre de la regimul totalitar la democrație. „România este foarte diferită astăzi de cum o știam în urmă cu 30 de ani, viața oamenilor este și ea foarte diferită. Anii 1980 au fost foarte duri și pentru poporul român, și pentru diplomații acreditați la București în acea perioadă”, punctează E.S. Andrew Noble. În ce privește percepția externă despre România, diplomatul afirmă că s-a modificat substanțial: „Relația româno-britanică este mai inteligentă, înainte vorbeam despre Dracula și Castelul Bran, acum britanicii vorbesc despre Vlad Țepeș și Sighișoara”

Dat fiind faptul că România a preluat, de la 1 ianuarie 2019, Președinția Consiliului Uniunii Europene, iar ieșirea oficială a Marii Britanii din blocul comunitar este programată pentru luna martie a acestui an, misiunea diplomatului britanic este una complexă, întrucât, din postura pe care o deține, țara noastră stabilește agenda discuțiilor la nivel european și poate influența într-o măsură mai mare decât de obicei dezbaterile comunitare interne. „Lucrăm împreună cu Guvernul român pentru un nou parteneriat strategic între Marea Britanie şi România. Avem deja un parteneriat, dar trebuie să fie îmbunătăţit şi modernizat, adaptat la preocupările de astăzi. Avem nevoie de un parteneriat strategic care răspunde la provocările pe care le presupune o Europă nouă – şi mă refer, sigur, la chestiunea Brexit, care va fi una foarte importantă”, susține diplomatul britanic, care adaugă că relațiile bilaterale de cooperare în domeniul securității sunt o componentă semnificativă în ansamblul raporturilor Marii Britanii cu România. „Peste tot în lume, în prezent, viața politică este turbulentă. Sunt aici să ascult, să învăț și sper să înțeleg”, adaugă Ambasadorul, care a început cursuri de limba română în luna ianuarie a.c.. 

Diplomatul britanic are o carieră diplomatică solidă, cu posturi de ambasador în Algeria și adjunct în Germania și Grecia. De asemenea, este un bun cunoscător al problematicii de securitate, fiind în trecut directorul Departamentului de profil din Ministerul britanic al Afacerilor Externe.

Sărbătorirea a 25 de ani de performanță economică

Reporter: editura February - 28 - 2019 Comments Off on Sărbătorirea a 25 de ani de performanță economică
Într-o ambianță inegalabilă, la Cazinoul din Sinaia, a fost celebrat un moment unic – împlinirea a 25 de ani de performanță economică a NIRO Investment Group, una dintre cele mai puternice companii din România, moment aniversar care a fost trăit cu intensitate și bucurie de către toți cei care au participat la acest eveniment unic. 

Sunt 25 de ani de muncă pe care cu toții – manageri, cadre cu funcții de decizie sau salariați – i-au trăit activ. Această sărbătoare a avut semnificații profunde pentru companie. De-a lungul anilor, prin rezultate remarcabile, NIRO Investment Group a dovedit viziune, continuitate și implicare în viața economico-socială. În tot acest timp, bazându-se pe soluții perfomante de afaceri și parteneri reputați la nivel naţional şi internaţional, compania şi-a extins portofoliul şi a devenit unul dintre cele mai mari grupuri de business din România, cu o experienţă extinsă în domeniul investiţiilor imobiliare, în dezvoltarea şi administrarea activelor. Printre proiectele de înaltă performanță ale NIRO Investment Group se numără cel mai mare hub comercial din Europa de Est – Dragonul Roşu – clădirea istorică Grand Hotel du Boulevard ș.a. În anul 2018, compania și-a consolidat investițiile în industria ospitalității, anunțând două proiecte de anvergură: redeschiderea în anul 2020 a Grand Hotel du Boulevard, clădire simbol a Bucureștiului, sub marca internațională de lux Corinthia și constructia unui nou hotel premium în București, care va fi inaugurat în anul 2021.

NIRO Investment Group este remarcat și prin implicarea sa socială. Pentru a celebra cei 25 de ani de succes, Grupul de firme lansează, în anul 2019, un program de mentorat pentru tinerii talentaţi din România, intitulat „Susținem valori, susținem viitorul”. Alături de parteneri instituționali și de Fundația „Sf. Petru”, compania va identifica 25 de copii talentați, cu rezultate bune la învățătură, pe care îi va susține în cadrul acestui program de mentorat, timp de 10 ani. Începând din momentul selecției şi până la absolvirea şcolii, cei 25 de copii vor fi consiliaţi şi susținuți pe tot parcursul educațional și, în funcție de nevoile individuale, vor fi sprijiniţi financiar. 

Aniversarea Grupului NIRO s-a constituit într-un eveniment în care solidaritatea a fost prezentă pe deplin când s-a ciocnit un pahar cu vin și au primit aplauze cei care au fost premiați pentru devotamentul demonstrat pe parcursul celor 25 de ani. „Îi omagiem astăzi pe cei care de-a lungul celor 25 de ani au muncit și au făcut din NIRO Investment Group ceea ce este astăzi: una dintre cele mai puternice companii românești. La mulți ani, NIRO! Povestea continuă!”, și-a încheiat cuvântul președintele companiei, Nicolae Dumitru, omul care a pus bazele acestui grup de firme performante, cu capital sută la sută privat românesc și care, împreună cu profesioniști dedicați, a urcat treaptă cu treaptă spre marile performanțe actuale. 

Revoluția în imagini

Reporter: editura February - 28 - 2019 Comments Off on Revoluția în imagini
Ultimele 100 de zile în care la cârma ţării s-a aflat Nicolae Ceauşescu s-au constituit în tot atâtea momente dramatice pentru poporul român, momente concludente, în acelaşi timp, pentru acest sfârşit disperat de eră autointitulată „de aur”. Ultimii ani au însemnat căderea românilor în mizerie, într-un timp al privaţiunilor, al încălcării flagrante a drepturilor, al izolării de Europa şi de lume. 

Toate problemele comune celorlalte ţări est-europene au fost aduse la paroxism printr-o politică unipersonală, aberantă, voluntaristă şi tot mai ruptă de realităţi. În plus, România a prezentat o serie de particularităţi nemaiîntâlnite în celelalte ţări: înfometarea la extrem a populaţiei, absenţa minimei asistenţe sanitare, factori care au avut urmări tragice; apoi sărăcia extremă a populaţiei, care a amplificat corupţia, nepotismul, furturile, agravând criza morală a societăţii. Suita dezastrului a continuat cu limitarea aspiraţiilor culturale, fără precedent în celelalte ţări ale fostului lagăr; minciuna oficializată (exemplele cele mai concrete: recolta-fantomă de 60 de milioane tone de cereale sau proclamarea „epocii de aur” exact când poporul român trăia cea mai dură etapă din întreaga sa experienţă comunistă). 

Am mai adăuga tragica dezamăgire – element de explozie deloc de neglijat – generată de încrederea, ulterior adânc înşelată, învestită iniţial de o mare parte a populaţiei în persoana fostului lider care a ştiut să manipuleze sentimentele naţionale ale românilor şi, ajutat în anii ’70 de Occident, a dat iluzia unui anumit liberalism şi a posibilităţii unei vieţi mai prospere. Iluziile s-au prăbuşit definitiv la sfârşitul acelui deceniu.

Evenimentele desfăşurate pe parcursul ultimelor 100 de zile au darul de a ne reaminti tot atâtea file triste din biografia societăţii româneşti. 

Au trecut 30 de ani de la aceste evenimente* şi încercăm să recompunem chipul acelor zile cu ajutorul imaginilor de album. Sunt mărturii cutremurătoare ale unor vremuri încrâncenate, încheiate cu un glonţ ce a curmat viaţa unui fost preşedinte al României, aidoma execuţiei mareşalului Ion Antonescu, alt fost conducător al ţării, şi el extrem de disputat. Nicolae Ceuşescu ar fi meritat o judecată dreaptă, legală, care să condamne tot ceea ce a făcut retrograd, dar să scoată la iveală şi eforturile constructive ale poporului român, deşi uneori supraomeneşti, de dezvoltare a ţării în acea epocă.
 

* Acest grupaj se referă doar la ultimele 100 de zile ale regimului lui Nicolae Ceauşescu și nu îşi propune să facă judecăţi de valoare asupra celor petrecute în ţară, în ansamblu, după venirea sa la putere, în anul 1965.

Perspective moldovenești la început de an

Reporter: editura February - 28 - 2019 Comments Off on Perspective moldovenești la început de an

Anul 2019 debutează în Republica Moldova cu intrarea în linie dreaptă a confruntărilor politice în vederea alegerilor parlamentare din 24 februarie. Un scrutin cu mai multe necunoscute, dar în mod clar cu mize extrem de importante care vizează nu doar o posibilă alternanță politică la guvernare, ci chiar viitorul geopolitic al republicii.

Programate inițial, conform prevederilor constituționale, pentru toamna anului 2018, alegerile generale au fost amânate cu mai bine de patru luni, cu acordul comun al principalilor protagoniști ai scenei politice moldovenești: Partidul Democrat (PDM), aflat la guvernare și condus de oligarhul Vlad Plahotniuc și Partidul Socialiștilor (PSRM), în opoziție, condus de Zinaida Grecianîi și patronat de președintele republicii, Igor Dodon. Scrutinul se va desfășura în baza sistemului electoral mixt, aprobat în iulie 2017 prin înțelegerea dintre cele două formațiuni politice menționate înainte, în pofida puternicelor contestații din partea formațiunilor civice și a organismelor internaționale care monitorizează situația din Republica Moldova. Contestatarii acestui sistem au reproșat faptul că el favorizează candidații cu posibilități financiare mai mari, care se regăsesc aproape fără excepție în PDM și PSRM, în timp ce alte partide, cu orientare net proeuropeană, precum Blocul electoral ACUM, format de Partidul Acțiune și Solidaritate (Maia Sandu) și Partidul Platforma Demnitate și Adevăr (Andrei Năstase), vor fi dezavantajate. 

Înțelegerea, fie și tacită, intervenită între cele două partide aflate oficial în opoziție unul față de altul – PDM și PSRM – , continuă să alimenteze suspiciunile cu privire la sinceritatea orientării proeuropene a actualei alianțe aflate la guvernare, mulți observatori invocând chiar existența unui veritabil „cartel” între democrați și socialiști, care să le garanteze ambelor partide controlul asupra situației din republică, indiferent de conjunctura internă sau regională destul de volatilă în ultimii ani. Existența unei astfel de „mezalianțe” între cele două partide este argumentată, printre altele, prin faptul că liderii lor, Plahotniuc și Dodon, au fost nu cu mulți ani în urmă parteneri de afaceri, cele mai multe dintre ele derulate cu parteneri ruși. În plus, atacurile mediatice virulente ale democraților împotriva blocului electoral ACUM fragilizează unitatea și forța aripii proeuropene a electoratului, favorizând ascensiunea socialiștilor.

În acest context complicat, intervine în mod decisiv influența Federației Ruse, al cărei interes pentru poziția geostrategică a Republicii Moldova a crescut considerabil în condițiile perpetuării crizei din relațiile cu Ucraina și ale perspectivei consolidării prezenței politico-militare și economice a NATO și UE în sud-estul Europei și zona Mării Negre. Obiectivul Rusiei este să se asigure de existența unui regim prietenos în Republica Moldova, după cum ne spun sursele noastre jurnalistice de la Chișinău, care să nu-i pericliteze sub nicio formă poziția pe termen lung într-o regiune considerată vitală pentru interesele sale.

Un element oarecum surprinzător îl reprezintă poziția Bisericii Ortodoxe majoritare din Republica Moldova, condusă de mitroplitul Vladimir, care, potrivit unui sondaj efectuat recent de Institutul de Politici Publice din Chișinău, se pronunță în proporție de 53 la sută pentru menținerea sub jurisdicția canonică a Patriarhiei Ruse, ceea ce este „în disonanță completă” cu evoluțiile din Ucraina. Ori, factorul economic, alături de cel religios și de prevalența mass-mediei ruse în spațiul Republicii Moldova sunt premise care facilitează interesele fostei metropole.

Potrivit surselor menționate mai înainte, „directiva” Moscovei pentru Igor Dodon este ca PSRM să câștige la un scor cât mai confortabil alegerile parlamentare, astfel încât socialiștii să formeze necondiționat viitorul guvern, de preferință singuri și, numai în ultimă instanță, împreună cu PDM, dar în care funcția de premier să fie acordată doamnei Zinaida Grecianîi, care se bucură de încrederea oficialilor ruși. În cazul unui eventual eșec al negocierilor pentru formarea unui viitor guvern controlat de socialiști, președintelui Dodon i s-a sugerat să declanșeze noi alegeri (anticipate), până când PSRM va obține majoritatea dorită. Ales ca președinte, în urmă cu trei ani, cu peste jumătate din voturile cetățenilor, credibilitatea lui Dodon a scăzut considerabil, fiind creditat după ultimele sondaje cu doar 15 la sută în preferințele de vot, situație ce contrastează cu poziția PSRM, care s-a consolidat față de ultimele alegeri. În pofida celor șase vizite efectuate în Federația Rusă de când este președinte, poziția lui Igor Dodon, suspendat pentru a patra oară în decurs de un an, datorită refuzului de a promulga legi ori de a numi unii miniștri în guvern, nu prezintă încă suficiente garanții pentru Moscova, care își dorește un președinte stăpân pe situație, care să nu producă surprize. Pentru a nu pierde suportul Kremlinului, Dodon a avansat în ultimul an numeroase promisiuni care interesează Rusia, cea mai recentă fiind aceea că, în cazul victoriei PSRM, va renegocia Acordul de Asociere și Liber Schimb, parafat de Republica Moldova cu Uniunea Europeană în 2014, la Vilnius. Totodată, actualul șef al statului și-a anunțat intenția de a modifica Constituția pentru a instaura un regim prezidențial, precum și de a organiza un referendum vizând readucerea Transnistriei alături de Republica Moldova, într-o formulă administrativă federativă. De altfel, regimul separatist transnistrean, care s-a consolidat continuu în ultimii ani cu sprijinul pe față al Moscovei, poate influența direct rezultatele alegerilor, în favoareaa socialiștilor, prin permisiunea de a organiza circumscripții electorale în regiune. 

O particularitate a eșichierului politic din Republica Moldova, remarcată de numeroși observatori, o reprezintă preponderența opțiunilor de stânga în rândul alegătorilor, iar în lipsa unor doctrine clare, partidele și susținătorii lor se orientează mai ales după afinități geopolitice (pro-Est sau pro-Vest), ceea ce conferă o nuanță aparte confruntării electorale. Drept urmare, dincolo de orice diferențe ideologice, PSRM apare ca promotor al unui traseu antiromânesc și prorus, în timp ce democrații din actuala alianță de la guvernare sunt percepuți ca adepți ai unui traseu proeuropean, cel puțin declarativ. În fapt, însă, odată ajunși la putere, pentru fiecare dintre protagoniști primează interesele proprii, pragmatice, care le asigură prosperitatea afacerilor și, totodată, supraviețuirea politică. Din acest motiv, unii observatori ai vieții politice de la Chișinău, inclusiv din rândul celor cu opțiuni unioniste declarate, consideră că venirea, apreciată ca iminentă, a socialiștilor la guvernare, după alegerile din februarie, ar trebui privită în primul rând ca o încercare de a conserva actualul regim hibrid din Republica Moldova, și doar în ultimă instanță ca un moment de răscruce cu urmări geopolitice pe termen lung. Scrutinul va reprezenta, așadar, după cum se aprecia într-un comentariu postat de Fundația Jamestown din Washington, „o ultimă foaie de turnesol ce va da verdictul asupra democrației moldovenești”. 

În concluzie, indiferent de rezultatul scriptic final al scrutinului din 24 februarie, se anticipează o perioadă marcată de creșterea instabilității politice în Republica Moldova pe fondul unor încercări tot mai evidente de a redefini rolul geopolitic al acesteia într-o regiune amenințată de posibile convulsii și incertitudini în viitorii ani. 


Ioan C. Popa

Aniversare sub semnul speranţei

Reporter: editura February - 28 - 2019 Comments Off on Aniversare sub semnul speranţei
La sfârșitul anului 2018, românii din țară și din Diaspora au celebrat un secol de la formarea României Mari. Foarte mulți dintre ei au simțit mândria pentru neamul românesc, alții s-au bucurat, în ciuda realităților, cei mai mulți privind însă cu un gust amar superficialitatea și festivismul manifestărilor organizate de majoritatea instituțiilor publice. Românii s-au întrebat ce evenimente majore, profunde, au marcat cu adevărat Centenarul Marii Uniri? În presa românească au apărut numeroase ecouri ce au exprimat insatisfacția față de modul în care a fost celebrat Centenarul. Publicăm în rubrica noastră punctul de vedere al scriitorului Nicolae Dan Fruntelată.

Revista „Balcanii și Europa”, care mi-a demonstrat în aceşti ani că ştie să trăiască fiecare mare eveniment din viaţa ţării cu demnitatea unei publicaţii de elită, mă onorează cerându-mi un eseu despre, cred eu, cel mai important eveniment din istoria României, Marea Unire de la 1 Decembrie, 1918. Am citit şi recitit în ultimele luni mai multe cărţi de istorie naţională. Acum studiez istoria în două volume a marelui profesor bucovinean Ion I. Nistor, o voce aproape uitată de corifeii contemporani. Zilele trecute am terminat studiul strălucit al prietenului meu Ioan C. Popa, Faţa nevăzută a agresorului, despre „pactul mârşăviei”, Ribbentrop-Molotov, care a despicat România cu un cinism fără egal. Nu pot să-l uit pe profesorul Edgar Papu care spunea, cu câteva decenii în urmă, la o întrunire: „Priviţi harta României cu Ardealul răpit. Parcă e o mână fără podul palmei, care imploră şi plânge”.

Mă tot întreb ce aş putea să aduc eu, un scriitor aproape bătrân, ţării mele, la centenarul naşterii ei din cenuşile atâtor imperii care ne-au traversat cu pofta lor uriaşă. Aşa s-a născut un poem pe care îl voi include în viitoarea mea carte, ce se cheamă Scurt tratat de istorie contemporană. Nu ştiu cât e poem, nu ştiu cât e transcrierea unei viziuni în care încep să cred, nu ştiu cât e adevăr ori plăsmuire a minţii unui poet îndurerat de soarta ţării lui.

El s-a născut din credinţa că unul dintre cele mai mari simboluri ale istoriei naţionale este „Coloana infinitului” a lui Brâncuşi. Care spune că, la aproximativ o jumătate de veac, noi, românii, am avut câte o speranţă aprinsă de mari domnitori-eroi, dar totul a durat puţin, prea puţin, am fost împinşi apoi în mlaştina trădării de către aceleaşi imperii mondiale, cu sprijinul cozilor de topor de care n-am dus nicicând lipsă.

Acum, în 2018, este unul din acei ani în care istoria coloanei infinite arată semnul de maximă speranţă. Dacă-l vom rata, s-ar putea să avem probleme uriaşe de supravieţuire. Dar s-ar putea, totuşi, să reuşim. 

Nicolae Dan Fruntelată

Centenarul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

Reporter: editura February - 28 - 2019 Comments Off on Centenarul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România
Celebrarea unui secol de existență a Uniunii Ziariștilor Profesioniști, prima organizație de breaslă din România reîntregită prin Marea Unire, a fost prilejul reîntâlnirii generațiilor de ziariști într-o atmosferă de caldă colegialitate.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, ca organizație-etalon a breslei, lua ființă la 11 ianuarie 1919 și avea să intre în conștiința publică din țară și de peste hotare. Pentru a celebra așa cum se cuvine momentul aniversar, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a pregătit o serie de manifestări care să pună în lumină legătura neîntreruptă între gazetăria trecutului, cu marile personalități ale condeiului care au slujit-o, și presa prezentului, în care activează jurnaliști merituoși, oameni de vocație, creatori. 

În ziua de 11 ianuarie 2019, la exact un secol de la înființarea organizației, UZPR a dezvelit o placă omagială pe str. Constantin Mille, la nr. 4, pe clădirea care a găzduit, în urmă cu 100 de ani, înființarea UZPR. În prezența unui mare număr de membri ai Uniunii, cu toții emoționați și de momentul în sine, precum și de întâlnirea cu vechi sau noi colegi de breaslă, s-a sărbătorit momentul aniversar. Festivitatea a continuat în aceleași coordonate amicale și colegiale la Casa Capșa, locul de tradiție al întâlnirilor dintre nume ilustre ale spiritualității românești de-a lungul generațiilor. Aici s-au revăzut, în unele cazuri după decenii, foști președinți ai UZPR, patroni de presă, conducători de redacții, reprezentanți ai tuturor segmentelor mass-media, jurnaliști cunoscuți, personalități academice. S-au aflat alături Ion M. Ioniță, Corneliu Vlad, Sergiu Andon, Horia Alexandrescu, Dan Constantin, Sorin Roșca Stănescu, Octavian Andronic, Andreea Crețulescu, Claudia Nicolae, Adrian Ursu și mulți alții. Cu toții și-au strâns mâinile recunoscându-se într-o breaslă unică și de cea mai mare importanță publică.

Despre însemnătatea evenimentului, legătura dintre istoria și prezentul gazetăriei, precum și despre mesajul de unitate a breslei pe care îl transmite Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a vorbit președintele asociației, Doru Dinu Glăvan, care, printre altele, a subliniat semnificația evenimentului: „Reuniunea noastră este, în fapt, o sărbătoare a jurnalismului profesionist din România”. Acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședintele Academiei Române, prezent la eveniment, alături de acad. Eugen Simion, și-a reamintit cu emoție de anii în care a lucrat în mass-media, concluzionând că „nu se poate scrie istoria României moderne fără istoria presei”.

Jurnaliștii prezenți la eveniment s-au întreținut într-o atmosferă de simpatie și colegialitate care a demonstrat faptul că jurnalismul românesc este în continuare un spațiu al profesioniștilor ce știu să-și aprecieze reciproc munca.

Cu prilejul marcării Centenarului UZPR, Editura „Balcanii și Europa” a oferit celor prezenți la festivitate volumul „Condeieri iluștri de-a lungul vremurilor”, o reeditare a cărții de succes „Ziaristul și fascinația clipei”. Cartea cuprinde interviuri de colecție realizate de Carol Roman cu unii dintre cei mai străluciți gazetari ai ultimelor decenii, printre care Tudor Arghezi, F. Brunea Fox, George Călinescu, Sașa Pană, acad. Al. Graur, Geo Bogza ș.a. 

Redacția

Cine se îndreaptă spre „Ordinul Cangurului”…

Reporter: editura February - 17 - 2019 Comments Off on Cine se îndreaptă spre „Ordinul Cangurului”…

Alegătorul contemporan, aflat în apropierea alegerilor europarlamentare, încearcă să se descurce printre lozincile ce ar veni să identifice doctrina – dacă ar exista așa ceva – fiecărui partid.

De ceva vreme, „jocurile” legate de aterizarea în Uniunea Europeană pe post de parlamentar sunt mai greu descifrabile. Uneori, bazându-te pe un partid de dreapta constați că în realitate acesta manipulează lozinci ce țin de competitorii din stânga. Atunci, multe partide, foarte ingenioase, se dezlipesc de sorginte și încearcă să împace și capra, și varza. Ne amintim că la alegeri din trecutul nu foarte îndepărtat, liberalii, dorind să se arate a fi „rafinați”, postând „EU promovez România”, alegătorii ar fi trebuit să înțeleagă că EU ar fi însemnat abrevierea englezescului European Union. Și fostul partid PD devenise faimos într-o vreme atunci când își prezenta candidații sub lozinca „Populari în Europa, democrați în România”, încât bietul votant nu o scotea decât cu greu la capăt. În curând începe sezonul și, ca sigur, vom afla multe alte alcătuiri ciudate, pe care abia așteptăm să le vedem apărute în ring. 

Istoria păstrează exemple celebre. Ne amintim, bunăoară, de faptul că analele americane consemnează că în timpul Războiului de Secesiune (1861-1865), un soldat s-a hotărât să se pună bine cu ambele tabere aflate în confruntare dură, pe viață și pe moarte. Mintea lui a conceput o strategie sui generis: s-a îmbrăcat cu tunica albastră a nordiștilor și cu pantalonii verzi ai sudiștilor. Ca să iasă bine în orice împrejurare. Însă, ce a câștigat din această stare duplicitară? S-a tras în el din ambele părți. 

Din păcate, dorința de a câștiga locul mult dorit în Parlamentul European a fost mai presus de orice moralitate. Tare sunt mulți acei care până mai ieri au avut o credință politică de care au atârnat atât timp cât au fost la putere, pentru ca după aceea să devină adversarii acelorași idei, polemizând chiar cu ele. În schimb, s-au întrecut în a aduce elogii noilor vederi însușite, ce aduceau cu ele și binefacerile oferite noilor clienți ai celor ajunși la putere în Europa și, prin urmare, și în țara noastră. 

Un asemenea caz a devenit celebru în urmă cu ani. După întremare, purtătorul suflării oranj, dl. Stolojan, revenea în față la PNL și făcea mizerii venerabilului președinte al Partidului Național Liberal, dl. Tăriceanu. Mai departe, povestea ar fi următoarea: dl. Stolojan schimbă vestonul și pantalonii, iar noul produs se intitulează PDL, de costumație bivalentă.

Dar… și aici apare ridicolul: pantalonii aminteau de social-democrația de dinainte, iar tunica de „liberalismul de campanie”. Și astfel s-a izbutit ca în acest ostaș, și el dublu colorat, să tragă pe rând PSD, PNL, PC, PRM, PIN, ce mai, toți! De unde ar rezulta că de va fi întrebat purtătorul de costum gri despre crezul său politic, el va răspunde că… gândește albastru. 

Nu ne rămâne decât să admirăm inițiativa fostului Partid Liber-Schimbist, de prin anul 1992, când a conferit o Diplomă de Membru de onoare al amintitului partid celebrului Manneken-Pis, copilul bruxellez de bronz din Rue de l`Etuve, care poseda un număr considerabil de costume, pe care le schimba de câteva ori pe săptămână, în funcție de necesități. Ați ingenioși au instituit o decorație, „Ordinul Cangurului cu plăci de rubin”, marcând corespunzător numărul salturilor efectuate de la un partid la altul. 

Un gând năstrușnic ne îndreptățește: oare câți europarlamentari de pe la noi ar trebui decorați cu acest ordin evocator al moralității epocii pe care o parcurgem?

 

Carol Roman