Editorial

În luna mai a anului 2013 apărea un supliment „Români peste hotare” a revistei „Balcanii şi Europa”, special dedicat eşalonului de emigranţi din nord-vestul european: din Germania, Belgia şi Olanda. La început erau mai mulţi, după care, odată cu creşterea emigraţiei în Italia şi Spania, numărul celor sosiţi în amintita zonă a scăzut, rămânând totuşi câteva zeci de mii de muncitori şi specialişti români. Nu se poate trece cu vederea că mai întâi au avut de făcut faţă unor tratamente discriminatorii, iar cu timpul, pe măsură în care avea loc integrarea acestora în societatea occidentală, au fost apreciaţi dobândind un statut demn de cetăţean al Uniunii Europene.

Publicaţia noastră îşi propune să monitorizeze condiţiile de muncă şi de viaţă ale acestora, eventuale restricţii arbitare create Diasporei româneşti pe piaţa muncii şi să reflecte activitatea asociaţiilor românilor din aceste ţări, reuşite şi neîmpliniri, modalităţile de a se integra în continuare, în condiţiile respectării legilor din cadrul ţării în care trăiesc.

Mesajul revistei „Balcanii şi Europa” din cadrul „NIRO Investment Group”, al preşedintelui său dl. Nicolae Dumitru, îşi propune să evidenţieze şi să susţină eforturile depuse în vederea integrării de compatrioţii noştri aflaţi la muncă peste hotare.

Suntem alături de voi, aşteptăm rândurile voastre la redacţie.

Carol Roman

Peste 270.000 de români se află la muncă în Germania la începutul anului 2015. Conaţionalii noştri sunt oameni calificaţi şi serioşi, aşa după cum afirmă chiar Andrea Nahles, ministrul german al Muncii. Oficialul consideră că românii care muncesc în Germania contribuie la stabilizarea pieţei muncii din această ţară: „Am observat că în Germania există un număr de muncitori din România care sunt foarte bine integraţi pe piaţa muncii de acolo şi în societatea germană. Doresc să reconfirm acest aspect. Sigur că există în Germania o serie întreagă de probleme demografice, fapt pentru care ne bucurăm de prezenţa forţei de muncă din România. Cred că libera circulaţie a forţei de muncă în Europa este exact ce ne-am dorit”.

Lucrătorii români sunt apreciaţi şi căutaţi de firmele din nord-vestul european

Statisticile confirmă spusele oficialului german. Piaţa muncii din Germania caută în România lucrători şi specialişti cu înalte competenţe profesionale, cum ar fi electricieni care să aibă calificarea profesională încheiată, experienţă profesională în domeniul industrial, abilitatea de a interpreta planuri şi scheme electrice şi disponibilitate imediată. Sunt apreciaţi, totodată, lucrătorii din domeniul hotelier-gastronomic – bucătari, ospătari, cameriste, personal în industria gastronomiei de sistem, persoane care au calificare profesională încheiată, experienţă în domeniu şi cunoştinţe bune sau foarte bune de limba germană, fiind de asemeni angajaţi în Germania chiar şi poştaşi din România.

Aceleaşi înalte coordonate profesionale sunt cerute şi de angajatorii din Olanda şi Belgia, care încadrează din România ingineri (de proces, de proiect, mecanici şi construcţii), specialişti în tehnologia informaţiei, personal calificat în construcţii şi, aşa cum se întâmplă de mai mulţi ani şi în cazul Germaniei, cadre medicale în număr semnificativ, în special pentru clinicile private.

Toate aceste realităţi ale pieţei muncii din cele trei state îi atestă pe românii care pleacă să muncească în economii extrem de competitive cum sunt ale Germaniei, Belgiei şi Olandei ca pe profesionişti pe care angajatorii din vest se pot baza. Ba chiar, în multe cazuri, patronii îi preferă pe compatrioţii noştri migranţi în detrimentul personalului din propriile ţări, date fiind calităţile lor profesionale.

Angajatorii, încântaţi de români

Prezenţă masivă la târgurile de joburi

În ciuda tonului ridicat al politicienilor extremişti olandezi care se opun imigraţiei, oamenii de afaceri din Olanda sunt încântaţi de deschiderea pieţei muncii pentru români. Astfel, specialiştii olandezi în recrutarea muncitorilor spun că românii sunt mai harnici decât localnicii şi nu ezită să stea peste program, deci să lucreze mai mult.

Până la 1 ianuarie 2014, firmele de recrutare din Olanda apelau la românii care aveau şi cetăţenia maghiară, pentru că doar ei aveau acces liber pe piaţa olandeză a muncii. Acum, situaţia s-a schimbat.  Şi nu întâmplător. De ani de zile, specialiştii atrag atenţia că Olanda va avea nevoie de 250.000 de muncitori până în 2020 pentru a compensa efectul îmbătrânirii populaţiei, după cum apreciază membrii unei comisii guvernamentale, citată de site-ul „DutchNews.nl”. Pentru a-i atrage, Olanda va trebui să intre în competiţie cu alte state membre UE.

Imigranţi bineveniţi

Germania are mare nevoie de mână de lucru calificată şi tânără, pentru a suplini îngrijorătoarea îmbătrânire a populaţiei. O spun oficialităţi care observă cât de important este pentru Germania să atragă tineri înalt calificaţi: „Orice angajator vă ca spune că avem nevoie de oameni calificaţi. Nu îi privim ca pe ameninţări sau probleme, ci ca pe un potenţial”, semnalează senatorul german Dilek Kolat.

Cifrele susţin aceste estimări. Un studiu al Centrului de Cercetări Economice Europene din Germania, publicat în luna noiembrie 2014, precizează că în anul 2012, cei aproximativ 6,6 milioane de străini au adus la bugetul acestei ţări în medie 3.300 de euro fiecare, prin plata taxelor şi impozitelor.

Alarmă falsă

„Invazia” lucrătorilor din est, neconfirmată

Presa olandeză arată că spaimele privind fluxul de zeci de mii de muncitori români şi bulgari ce ar fi urmat să pătrundă în Olanda după ridicarea restricţiilor pe piaţa muncii, la începutul lui 2014, au fost nefondate. Astfel, ân total, doar 7.500 de români şi 3.300 de bulgari au venit să muncească în Olanda pe parcursul anului trecut, scrie „Dutch News”. Comparativ, polonezii sunt cei care au luat cu asalt Olanda în 2014: 57.000 de polonezi s-au mutat în această ţară anul trecut.

Cifrele au fost date publicităţii de statisticile Ministerului olandez al Afacerilor Sociale.

Întoarcerea acasă, o realitate

În ultimii ani, circa 200.000 de români şi bulgari au părăsit Germania, arată statisticile din această ţară. În timp ce numărul lucrătorilor din aceste ţări care vin în Germania a crescut de la ridicarea completă a restricţiilor, cifra celor care se întorc în ţările lor creşte şi mai mult. „În fluxurile de migraţie, se poate observa un lucru: cu cât mai mari sunt intrările, cu atât mai mari sunt şi plecările”, argumentează Jochen Oltmer, profesor la Institutul pentru Migraţie din cadrul Universităţii Osnabrück. Aceste tendinţe sunt date de faptul că lucrătorii migranţi nu stau decât câţiva ani, în medie, în ţările în care pleacă la muncă. Odată ce şi-au atins scopurile – îşi termină studii, strâng bani etc. – de regulă revin în ţările natale.

Datele oficiale infirmă astfel temerile legate de un val de imigranţi români şi bulgari care ar inunda piaţa muncii. În 2015, experţii estimează că în jur de 150.000 de lucrători din cele două ţări ar putea veni în Germania, majoritatea având locuri de muncă. Spre comparaţie, în timp ce noii sosiţi din România şi Bulgaria au fost mai mulţi cu doar câteva procente în ultima perioadă, o imigraţie masivă spre Germania se înregistrează în rândul italienilor (cifra sosirii acestora în Germania a crescut cu 62% în doar un an!).

Belgia: Construcţii, IT, Medical

Specialiştii români, aşteptaţi cu braţele deschise

Belgia, deşi o ţară mică, cu doar circa 11 milioane de locuitori, adăposteşte un număr relativ mare de români. Astfel, în anul 2010, un studiu făcut de sociologul Jan Hetogen releva existenţa a 22.000 de români, majoritatea locuind în Bruxelles. Situaţia s-a schimbat între timp, mai ales pe fondul relocării în Belgia a românilor aflaţi la muncă în Spania sau Grecia. Totuşi, nu există o cifră exactă a cetăţenilor români imigraţi în Belgia, recensământul populaţiei din România realizat în 2012 dând publicităţii cifra de 11.611!

Belgia este statul cu unul dintre cei mai mari indici de impozitare aplicat salariilor, un angajat belgian plătind 2,45 euro pentru fiecare euro net care îi intră în buzunar.

Orice student în Belgia are dreptul de a munci. Pentru a fi considerat student pe teritoriul Belgiei, o persoană trebuie să fie înscrisă la orice tip de cursuri care durează cel puţin un an şcolar – cursuri de limbi străine, master, facultate etc.

Majoritatea românilor care decid să emigreze în Belgia nu vorbesc satisfăcător nici una dintre limbile naţionale ale acestui stat (franceză, neerlandeză, germană), fapt care a dus la crearea unei cereri pentru consultanţi în acest domeniu – români cu cunoştinţe legislative care însoţesc persoana interesată pas cu pas.

Românii aflaţi la muncă în Belgia sunt încadraţi în principal în sectoare precum construcţii, curăţenie, IT şi medical. Pentru a putea practica meserii precum cea de medic sau infirmieră, diplomele obţinute în România trebuie echivalate, procedură ce poate dura între şase luni şi un an. Penuria de infirmiere în azilele de bătrâni şi în spitale a creat oportunitatea înfiinţării unor firme de plasare a forţei de muncă specializate exact pe acest domeniu. Din nefericire, atraşi de mirajul unor potenţiale câştiguri facile, mulţi români urmează în ţară cursuri de pregătire superficiale, obţinând diplome de asistenţi medicali fără a avea de fapt pregătirea necesară. Integrarea acestora devine greoaie, mai ales că nu cunosc nici limba. De menţionat ar fi că, în general, diplomele obţinute în România nu trebuie echivalate. Această procedură se aplică doar câtorva domenii din categoria meseriilor reglementate: medic, psiholog, asistent medical, contabil, meserii conexe domeniului metalurgic. O procedură aparte o reprezintă obţinerea autorizaţiei de a practica meseria de contabil, diferenţele legislative dintre cele două ţări făcând greoaie demonstrarea experienţei din România.

Pe lângă românii înregistraţi legal ca muncitori în Belgia, există şi un număr estimat (în lipsa unei statistici în acest sens) de oameni care muncesc la negru, fără a fi măcar declaraţi rezidenţi pe teritoriul acestui stat. Aceştia se expun la pericole cum ar fi lipsa dreptului de a beneficia de servicii medicale în cazul unor accidente de muncă, posibilitatea de a nu fi plătiţi corect etc. În plus, statisticile oficiale nu îi includ nici pe cei ce muncesc în această ţară cu contracte semnate în alte ţări, mai precis detaşaţi în Belgia. Necunoscându-se dimensiunea fenomenului, procesul de implementare a unor măsuri concrete de integrare a acestor oameni este mult rămas în urmă.

Funcţionari europeni apreciaţi

Peste 1.000 de români lucrează ca funcţionari pentru instituţiile europene, plasând România pe primele locuri în topul ţărilor cu cei mai mulţi angajaţi sau agenţi contractuali ai UE, stabiliţi prepon­derent la Bruxelles.

Românii lucrează în departamentele europene care au nevoie de oameni specializaţi în administraţie publică europeană, ştiinţe juridice, sunt traducători, interpreţi, lingvişti, în domeniul economic financiar, audit sau cele care au nevoie de arhivari şi documentarişti. Impactul cel mai mare pe care funcţionarii români îl au în sistemul european se simte la nivelul comisarului şi al membrilor Parla­mentului.

Pe lângă studiile serioase în domeniul în care activează, funcţionarii cunosc şi una dintre limbile engleză, franceză sau germană la un nivel care să le permită să redacteze texte şi să poarte o conversaţie.

Restaurant românesc in Frankfurt

Din ce în ce mai multe restaurante româneşti apar în Germania, deci era firesc să fie şi unul în Frankfurt. „Bistro Rezident” se află la adresa Sprendlinger Landstrasse 37, Offenbach 63069, Hessen şi este un loc în care românii îşi pot serba ziua de naştere sau pur şi simplu pot sta la o bere cu prietenii.

Din 12 ianuarie, „Bistro Rezident”, care are patron român, îi aşteaptă pe românii din Germania cu bucate tradiţionale şi un spaţiu în care românismul este la el acasă.

Şomaj sub media pe ţară

Rata şomajului în rândul românilor care muncesc în Germania era, la mijlocul anului 2013, de 5,3%, în timp ce rata şomajului pentru întreaga populaţie era de 7,7%, arată un raport recent al Institutului pentru Piaţa Muncii şi ocuparea forţei de muncă din Nüremberg.

Şomajul cumulat în rândul imigranţilor români şi bulgari care au muncit legal pe teritoriul german era de 7,4%, în timp ce rata şomajului înregistrată pentru toţi străinii din Germania era de 14,7%. Alte date arată că rata şomajului în rândul românilor era aproape jumătate faţă de cea consemnată în rândul bulgarilor, de 13,6%, o diferenţă mare între cele două comunităţi, subliniază raportul. De menţionat că în Germania erau înregistraţi oficial 237.818 români în august 2013.

Un ghid al noului venit

În Olanda a găsi de lucru înseamnă mult mai mult decât a traduce un CV.

Există o mulţime de oportunităţi de joburi, cu multe companii mari sau mai mici gata să vă angajeze. Cele mai multe cereri sunt pentru lucrătorii calificaţi, mergându-se până la atragerea lor prin forme de relaxare fiscal. În acest grup intră inginerii, tehnicienii, specialiştii IT, în vânzări şi servicii. Alte domenii care caută personal internaţional sunt sănătatea şi educaţia.

Este bine să ştiţi că olandezii lucrează în medie 36-40 de ore pe săptămână, unoeri în cadrul a doar patru zile. Munca este extreme de bine organizată şi structurată, în aşa fel încât să nu fie nevoie de ore suplimentare.

Lucrătorii din statele membre ale UE nu au nevoie de documente speciale pentru a putea munci în Olanda.

Cunoaşterea limbii olandeze nu este obligatorie. Dar cunoaşterea limbii engleze este foarte necesară, fiind folosită pe scară largă în toate companiile. Pentru a vă maximize şansele, este bine să învăţaţi olandeza, pentru a avea acces şi la slujbele din companiile mai mici. La mare căutare sunt şi imigranţii care vorbesc franceza sau germana.

Şansele de angajare cresc substanţial dacă aveţi o diplomă de bacalaureat. Dacă sunteţi chemat la interviu, trebuie să aveţi referinţe originale de la angajaţi anteriori, aşa că aduceţi toate documentele necesare pentru a vă demonstra calităţile profesionale.

Şi nu uitaţi să apelaţi la agenţiile de recrutare specializate, la reţelele profesionale create pe internet şi chiar să trimiteţi scrisori la companii la care aţi dori să lucraţi, chiar dacă nu fac angajări pe moment.

În Germania, toţi cei care muncesc, au o posesiune sau operează pe piaţa comunităţii în vreun fel anume plătesc impozite.  Impozitele sunt directe şi indirecte, pe venit, pe profit, pe avere, pe capital şi aşa mai departe. Contribuţiile  pe care le plăteşte un angajat român în Germania sunt:

1. impozitul pe salariu. În Germania, impozitul nu este unic şi se calculează în funcţie de importanţa muncii prestate şi situaţia familială a angajatului. După primul criteriu, impozitul este progresiv, prima tranşă de impozitare este de 15 la sută şi se aplică tuturor veniturilor anuale obţinute până la valoarea de  7.664 EUR.  Pentru următoarea tranşă de venit, cota de impozitare creşte la aproximativ 24%, iar începând de la 12.740 EUR, cota de impozitare continuă să crească până la 42%. Dacă un angajat depăşeşte nivelul brut de 17.900 EUR anual, este obligat să plătească şi o taxă suplimentară  de 5,5% (aşa-numita taxă de solidaritate, instituită în vederea reconstrucţiei Germaniei de Est). După situaţia familială a angajatului, există mai multe clase de impozitare (necăsătoriţi, care cresc singuri unul sau mai mulţi copii, căsătoriţi cu copii,  căsătoriţi, care obţin mai mult de un salariu brut peste 400 EUR lunar).
2. asigurarea de sănătate – aproximativ 14,4% din  salariul brut – se plăteşte 50% de către angajator şi 50% de către angajat;
3. asigurarea de îngrijire (1,7% din salariul brut), respectiv 1,95%  dacă angajatul are cel puţin 24 de ani şi nu are copil;
4. asigurarea pentru şomaj – 6,5%  din salariul brut, se plăteşte 50% de către angajator şi 50% de către angajat;
5. asigurarea pentru pensie –  (19,5% din salariul brut) se plăteşte ca mai sus;

În plus, angajatorul mai trebuie să plătească în favoarea angajatului său asigurare privată în caz de boală (în caz de neplată, este total răspunzător pentru riscul financiar) şi asigurarea legală în caz de accident sau boală profesională.

În Regatul Belgiei, pentru orice lucrător din Uniunea Europeană care vine la muncă în, deci şi în cazul românilor, există un număr de situaţii cu care aceştia se pot confrunta.

Legislaţia belgiană a muncii are norme categorice.

De pildă, salariul anual este controlat de o înţelegere colectivă în cadrul breslei şi uneori adaptat la creşterile costurilor vieţii dintr-o regiune sau alta. De asemeni, câştigul salarial poate depinde de vârsta angajatului.

Totodată, este important de ştiut pentru oricine lucrează în Belgia că această ţară practică un nivel mare de taxare, aşa încât este bine să primiţi informaţii de la cunoştinţe care lucrează deja în această ţară, în special în cazul posturilor de conducere, care implică unele câştiguri suplimentare faţă de ceea ce figurează ca venit lunar. De exemplu, unele companii pun la dispoziţia angajaţilor maşini de serviciu, gratuitate pentru copiii care merg la şcoală, reduceri parţiale sau totale ale chiriilor etc. Există şi companii care plătesc cel de-al 13-lea salariu, unele adăugând la acesta şi jumătate dintr-un al 14-lea, de regulă plătit la sfârşitul anului. În plus, există şi un sistem de recompensare financiară a angajaţilor performanţi, toate cele prezentate anterior fiind supuse taxării de către stat.

Un alt aspect prevăzut de legislaţia belgiană şi de care angajatul român trebuie să fie în deplină cunoştinţă este timpul de lucru. Astfel, acesta nu poate depăşi 39 de ore pe săptămână, iar în cazul efectuării de ore suplimentare, acestea sunt plătite corespunzător. Indiferent, însă, care este relaţia de muncă patron-angajat în legătură cu timpul de lucru, legislaţia obligă angajatorul să acorde angajatului cel puţin 24 de ore de repaus săptămânal.

Un român primar în Ivenack

Ştefan Guzu este singurul român care a ajuns primar într-o localitate din Germania – comuna Ivenack, din landul Mecklenburg Vorpommern (nord-estul Germaniei). A fost ales în 2014, la alegerile din 25 mai.

În vârstă de 47 de ani, Ştefan Guzu provine dintr-o familie cu 13 copii, din Poiana Ilvei, Bistriţa. Şase dintre fraţii săi au rămas în ţară, alţii au plecat – trei în Italia, doi în Anglia, unul în Spania. A ajuns în Germania pentru prima dată în 1992, dar a fost nevoit să se întoarcă în ţară. În 1994 s-a întors în Germania. În 1996 s-a căsătorit cu o nemţoaică, a fost admis la şcoala de subofiţeri şi astfel a ajuns poliţist, visul său dintotdeauna. În prezent lucrează la poliţia autostradală.

În acelaşi timp, Ştefan Guzu s-a implicat în viaţa socială a comunei în care locuieşte, Ivenack. A ajutat la diverse proiecte sociale şi a sprijinit organizarea unor evenimente culturale. „Pompierii voluntari mi-au sugerat cu ani în urmă să candidez pentru funcţia de primar. Atunci i-am refuzat, dar când mi s-a propus iarăşi, m-am gândit să încerc, ca independent. Totul ţine de apropierea de oameni. Ca străin şi, în special, ca român, nu a fost uşor. A fost un drum foarte lung, mi-a fost foarte greu să relizez tot ceea ce am făcut“, povesteşte primarul.

Ştefan Guzu se gândeşte şi la locurile natale, implicându-se în cadrul Asociaţiei de Prietenie româno-germană, al cărei vicepreşedinte este.

Ei au reuşit

Specialistă în Drept comercial

Michaela Braun-Noviello, născută la Baia Mare, a studiat Dreptul la Bucureşti, Viena şi Heidelberg. Are un birou la Heidelberg, din ianuarie 2014, şi este înscrisă la barouri din Germania şi România. Drumul până aici a fost lung şi anevoios.

Şi-a început cariera ca procuror în Bucureşti după care a plecat din România, s-a înscris la Facultatea de Drept din Viena, pe care a absolvit-o în 2001. „Nu mi-a fost recunoscută diploma din România, mi s-au recunoscut doar materii secundare, cum ar fi Psihologia sau Sociologia Judiciară”, povesteşte avocata, care a lucrat în domeniul bancar, apoi, în 2003, s-a mutat în Germania, după căsătorie. Aici a facut, la Heidelberg, un alt stagiu de cursuri universitare. S-a specializat în Drept comercial, dar în acelaşi timp se ocupă de cauze penale. Reprezintă clienţi atât în Germania, cât şi în România: „În Germania am mulţi clienţi români care au diferite cauze. Mai toţi provin din straturi sociale cu greutăţi în România”.

Michaela Braun-Noviello, deşi locuieşte de atât timp în străinătate, are numai cetăţenie română: „Merg foarte des în România, urmăresc ce se întâmplă. Mă simt acasă şi aici, şi în ţară. Îmi dau seama că sunt foarte multe lucruri care se pot schimba, trebuie doar găsite persoanele care să vrea să schimbe ceva. Eu cred că dacă ar avea un marketing personal mai bun, mulţi români ar face faţă cu brio oricărei situaţii”.

Ei au reuşit

Perspective…

Alexandra Georgescu este la început de carieră într-un oraş, Bruxelles, şi momentan se gândeşte la cum poate evolua profesional. Tânăra a absolvit UNATC. După terminarea studiilor nu a stat prea mult în ţară: „Practic, la vreo cinci luni după terminarea studiilor m-am decis să plec. Şi am plecat, dar încă din anii studenţiei am lucrat la Teatrul de Comedie şi pentru alte proiecte independente. M-am decis să plec la Bruxelles, iar în final toate actele au fost depuse la timp şi eu acceptată la master”.

Bruxelles, spune ea, a fost alegerea cea mai bună atunci când a hotărât să plece din ţară. Nu i-a fost uşor. Alexandra povesteşte că, chiar dacă nu a avut nici o problemă cu faptul că este student străin, „să fii român în altă ţară nu-i un lucru uşor. Bineînţeles că m-am lovit şi eu de «regulile speciale» pentru români şi bulgari, cu numărul de acte în plus cerute faţă de oricare alt cetăţean european, cu permis de muncă, cu «nu poţi face aia pentru că eşti roman şi România nu este pe listă», cu «cererea dumneavoastră este respinsă pentru că România nu are acces» şi tot aşa. Nu se poate să rămâi indiferent când îţi sunt atacate rădăcinile”. Şi toate acestea în ciuda faptului că „studenţii români chiar sunt văzuţi bine – sunt muncitori, învaţă rapid orice limbă străină, sunt talentaţi şi interesaţi de ce e nou. În mediul academic din Belgia românii reuşesc cele mai mari performanţe şi sunt apreciaţi pentru competenţa şi seriozitatea lor”.

Alexandra îşi continuă masterul în Artele spectacolului. Colaborează cu diverşi artişti pentru proiecte, printre care aminteşte a doua ediţie a Festivalului feminist de performance din Bruxelles, primul la care a participat atât ca artist, cât şi că organizator.

„Deocamdată, proiectele la care voi începe să lucrez se întâmplă în Belgia. Poate că, la un moment dat, mă voi întoarce în România…”, adaugă artista.

Ei au reuşit

Un tânăr cercetător

Valeriu Codreanu, cercetător postdoctoral lucrează în cadrul Departamentului de Electronică al Universităţii Tehnice din Eindhoven, Olanda. A absolvit Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Bucureşti, în anul 2003. A intrat apoi cu media 10 la Facultatea de Electronică şi Tehnologia Informaţiei din cadrul Politehnicii Bucureşti, unde a fost bursier în primii doi ani. „Spre sfârşitul anului 2008 am fost acceptat într-un program de doctorat în cadrul Politehnicii Bucureşti. Una dintre cerinţele adiţionale ale acestui program POSDRU era efectuarea unui stagiu în străinătate. Împreună cu alţi doi colegi, Lucian Petrică şi Radu Hobincu, am avut oportunitatea de a lucra opt luni într-una din cele mai bune universităţi de inginerie din Europa, Universitatea Tehnică din Delft, Olanda”, povesteşte tânărul.

Întors în România, Valeriu şi-a susţinut teza de doctorat în 2011 şi a aplicat imediat la o poziţie de cercetător postdoctoral la Universitatea din Groningen, tot în Olanda. A fost acceptat în cadrul unui proiect european pentru doi ani, reuşind să publice lucrări pe subiecte diferite şi să colaboreze cu diverse grupuri de cercetare.

Anul 2015 îl găseşte tot în calitate de cercetător, lucrând în cadrul unui proiect european de anvergură. Tânărul român a păstrat legătura profesională şi cu instituţiile din ţară în care s-a pregătit, având, în timp, colaborări şi cu Facultatea de Electronică din Bucureşti.

Cât despre condiţia de român în Olanda, Valeriu mărturiseşte că nu s-a confruntat cu situaţii neplăcute: „Nu am simţit nimic negativ din cauza faptului că sunt roman. Românii din IT/inginerie sunt în general priviţi foarte bine în mediul academic din Olanda şi probabil de peste tot din lume. Percepţia despre studenţii, precum şi despre angajaţii români este foarte bună. Sunt văzuţi ca nişte oameni creativi, muncitori şi foarte motivaţi să îşi atingă scopurile”, adaugă tânărul cercetător, care se gândeşte să revină în cele din urmă în ţară.

Fundaţii active

Mariana Mihăilă este preşedinta Fundaţiei „DutchRO”, din Arnem. Împreună cu colegii săi, contribuie la păstrarea identităţii româneşti şi la promovarea culturii româneşti în Olanda.

La evenimentele organizate sunt invitaţi nu numai români, dar şi olandezi, precum şi reprezentanţi ai altor naţionalităţi care locuiesc în această ţară. „Promovarea legăturilor culturale România-Olanda şi relaţia cu românii din diaspora este foarte importantă pentru noi. Sunt de peste 22 de ani în Olanda şi m-am încadrat în normele acestei ţări, dar în sufletul meu întotdeauna am rămas o româncă adevărată. Prin această Fundaţie, promovez tot ce este frumos în ţara noastră, ca şi legăturile noastre, ale românilor care trăim aici, cu ţara mamă. Ne putem mândri cu artişti de seamă, valori ale cântecului popular, precum şi ale muzicii uşoare româneşti, care au venit la noi în Olanda şi ne-au oferit spectacole de neuitat”, spune Mariana Mihăilă.

***

Fundaţia „Netherlands-Romania” („Olanda-România”) desfăşoară nenumărate proiecte dedicate în special tinerilor. Unul dintre cele mai importante evenimente a fost inaugurarea, la Haga, a unui Centru de Informare pentru români. „Scopul nostrum este acela de a-I inform ape românii care trăiesc şi lucrează în Haga asupra drepturilor şi obligaţiilor pe care le au, de a-i sprijini în relaţia cu autorităţile (înregistrarea la municipalitate, oferirea de informaţii utile cu privire la integrarea în societatea olandeză etc)”, detaliază organizatorii.

De altfel, Fundaţia derulează numeorase alte activităţi (schimburi culturale, workshop-uri, ateliere ş.a.) în sprijinul comunităţii româneşti, cu precădere pentru integrarea rapidă şi cu success a tinerilor români în comunitatea olandeză, precum şi pentru consolidarea legăturilor acestora cu tineri de alte naţionalităţi rezidenţi în Haga.

Strădanii pilduitoare

Dialog in Deutsch”, în bibliotecile din Hamburg

Românii aflaţi în Hamburg continuă să participe la orele de conversaţie care se desfăşoară gratuit în biblioteci, printr-un program oferit de Ministerul local al sănătăţii şi familiei. Programul „Dialog in Deutsch”, lansat cu succes în Hamburg în urmă cu un an şi jumătate, invită la conversaţie în mod gratuit străinii care locuiesc în oraşul din nordul Germaniei. Întâlnirile, la care sunt bineveniţi toţi cei care pot vorbi germane, se desfăşoară după un program prezentat în pliante şi pe internet.

Moderatorii acestor ore de conversaţie sunt germani care fac această muncă voluntar, oameni care au trecut printr-o selecţie ca să poată participa la coordonarea orelor. Unii dintre ei sunt jurnalişti, profesori de muzică sau oameni din domeniul artelor etc. Regulile sunt clare la stabilirea unui dialog: nu se discută politică ori religie.

Acest program le poate fi de folos atât celor aflaţi la începutul drumului de învăţare a limbii germane, cât şi celor care au urmat (sau urmează) nivelele superioare. Întâlnirile de la biblioteci înseamnă uneori mai mult decât conversaţie: oamenii se cunosc, găsesc împreună soluţii în rezolvarea unor demersuri similare în hăţişul birocraţiei germane. Adeseori, aceşti moderatori oferă informaţii referitoare şi la mentalităţile germane, şi sfaturi care se dovedesc preţioase pentru cei aflaţi pe drumul definitivării unui traseu profesional în Germania.

Un ziar românesc în Germania

„Ziarul Românesc” Germania s-a alăturat de curând celorlalte publicaţii în limba română publicate de grupul editorial cu filiale la Roma, Bucureşti, Londra şi Frankfurt. Ziarul este gratuit şi este bilunar, urmând să devină săptămânal şi să-şi mărească tirajul şi distribuţia. În prezent este distribuit în oraşele cu cele mai mari comunităţi de români, la agenţii de transport, biserici, magazine cu produse tradiţionale, consulate, asociaţii şi în alte puncte de reper pentru comunitatea românească.

„Ziarul Românesc” Germania conţine ştiri în primul rând despre actualitatea din Germania, din România, din celelalte ţări cu mari comunităţi româneşti. Prezintă noutăţile legislative care îi pot interesa pe românii din Germania, prezintă istoriile de succes ale românilor în contextul german, dar nu va ocoli ştirile de cronică neagră, care ne afectează imaginea.

Cel mai important obiectiv al noii publicaţii este acela de a sprijini comunitatea românească, reflectând iniţiativele care unesc comunitatea şi îi aduc împreună pe români, dezbaterile cu privire la reprezentarea intereselor acestei comunităţi în raport cu autorităţile germane şi române, manifestările culturale şi cu profil economic care se adresează românilor din Germania.

Programul „Candela”

Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, din localitatea Vedrin-Namur, a fost cumpărată de românii din Belgia în 2010. Părintele Ciprian este cel care a descoperit acest loc şi l-a transformat în mănăstire ortodoxă. Fostul inginer a studiat teologia şi a plecat în Belgia împreună cu soţia sa.

Din 2008, părintele Ciprian după ce a devenit preot a reuşit să-i adune pe români în jurul său în cadrul programului numit „Candela”.

Sfinţirea Bisericii din Alst

La începutul acestui an pentru prima dată, în Belgia a fost sfinţit altarul unei parohii ortodoxe româneşti – Biserica „Sf. Apostol Andrei şi Sf. Materne”, din Alst, înfiinţată în anul 2005. Slujba a fost oficiată de ÎPS Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale. În cuvântul de învăţătură, ierarhul le-a vorbit credincioşilor despre misiunea pe care o au românii într-o ţară străină.

O astfel de sfinţire de biserică este un eveniment unic şi rar, urmare a faptului că românii din Flandra au cerut o parohie în care să se slujească în limba română. La finalul slujbei, preotului paroh Constantin Pogor i-a fost oferită „Crucea mitropolitană” şi toţi credincioşii români prezenţi au trecut, potrivit tradiţiei, prin Sfântul Altar.

Biserici ortodoxe în Germania

1. Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord

IPS dr. Serafim Joantă, Mitropolit pentru Germania, Europa Centrală şi de Nord

Fürther-Str. 166

D – 90429 Nürnberg

2.Parohia Aachen- Hram: Sfânta Treime

Biserica: Theresienkirche, Pontstr. 43, Aachen

Preot: Alexandru Pop

Peterstraße 48,

3.Parohia Aschaffenburg- Hram: Întâmpinarea Domnului

Biserica: Spitalkapelle, Lamprechstr. 2, Aschaffenburg

Protosinghel Ghelasie Păcurar

Versbacher Röthe 48, D – 97078 Würzburg

4.Parohia Augsburg- Hram: Sf. Arhidiacon Ştefan

Biserica: Antoniuskapelle, Dominikanergasse 5, Augsburg

Preot Florin Chelemen

5.Parohia Berlin- Hram: Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil

Biserica: Heerstr. 63, 14055 Berlin-Charlottenburg

Preot: Ieromonah Clement Lodroman

Adresa: Weverstr. 5, D-13595 Berlin

6.Parohia Bonn- Hram: Botezul Domnului

Biserica: St. Margaretha-Kirche, Margarethenplatz 6, D-53117 Bonn

Preot Sebastian Suciu

Legionsweg 14,

D – 53117 Bonn

7.Parohia Darmstadt- Hram: Izvorul Tamaduirii

Preot: Gheorghe Bularcă

Adresa: Backstr. 16 , D – 63069 Offenbach am Main

8.Parohia Dingolfing- Hram: “Sfântul Ioan Casian”

Adresa: Dreifaltigkeitskapelle der Kirche St. Johannes, Pfarrplatz 10, 84130 Dingolfing

Preot Vasile Florin Reut

9. Parohia Dortmund- Hram: Sf. Dimitrie cel Nou

Biserica: Josephinekapeller in Josephinenstift, Oswall 8, Dortmund

Preot Dr. Ruja Ispas

Körner Hellweg 33, D- 44143 Dortmund

10.Parohia ” Sfânta Treime” Düsseldorf- Biserica: Degerstrasse 27, 40235 Düsseldorf

Preot: Iosif-Cristian Radulescu

Oranienburger Strasse 24

40235 Düsseldorf

11. Parohia Essen- Hram: Sfinţii Români

Biserica: St. Augustinus Kirche, Adelkampstr. 61, 45147 Essen

Preot: Ioan Hodos

Am Forsthof 17, D-42119

Wuppertal

Biserici ortodoxe în Olanda

1.Parohia ortodoxă română „Sf. Grigorie Teologul” din Schiedam

Adresă: Vlaardingerdijk 48, 3117 EW, Schiedam

Preot paroh dr. Ioan Dură

2.Parohia „Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Ludger” din Arnhem

Adresă: Beekstraat 40, 6811 DW, Arnhem.

Preot slujitor: părintele Costel Ionaşcu

3. Parohia „Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan” din Groningen

Adresa: A-Kerkhof 22, 9711 Groningen

Preot slujitor: părintele Costel Ionaşcu

4.Parohia „Sfânta Cuvioasa Paraschieva de la Iaşi” din Best/Eindhoven

Adresă: Antonius Kerk: Wilhelminaplein 159, 5684 VP Best

Preot slujitor: părintele Ciprian Constantin Pintilie

Biserici ortodoxe în Belgia

1.Parohia Ortodoxă Română Sfântul Nicolae – Bruxelles

Rue des Palais 181-183, 1030 Bruxelles

Preot paroh – Vlaicu Patriciu

2. Reprezentant al Patriarhiei pe lângă UE –

Adresa Rue Vanderlinden 15A, 1030 Bruxelles.

preot Sorin Şelaru, consilier patriarhal

3.Parohia Buna Vestire – Bruxelles

Place de la Duchesse de Brabant 24, 1080 Bruxelles

Protoiereu Vasile Palade

4.Capela Sfânta Parascheva – Bruxelles

Chapelle Sainte Julienne

41, Rue de la Charité (zona Madou), 1210 Bruxelles

Preot Bogdan Popescu

5.Parohia Naşterea Maicii Domnului, Protopopiatul Olandei şi Belgiei flamande – Anvers (Antwerpen)

Sint Jacobsmarkt 15 (interiorul Institutului ”De VZW Sint Lucas en Van Celsinstitut”), 2000 Anvers (Antwerpen)

Pr. Protoiereu Dr. Ioan Dură

6.Parohia Pogorârea Sfântului Duh (Rusalii) – Liège

Adresa: 241, Rue des Français, 4430 Liège, Ans

Preot paroh: Pr. Stefan Barbu

7.Parohia ortodoxă romană Sfântul Apostol Andrei şi Sfântul Materne – Aalst (Alost)

Begijnhofstraat, 1, 9300 Aalst

Preot Constantin Pogor

8.Mănăstirea « Acoperământul Maicii Domnului », Namur

Adresa: 86, Rue Su l’Tidge, localitatea: Védrin, 5020

Pr. Ciprian Grădinaru

Dorin Perie

Conf. dr. Dorin Perie este profesor de limba şi cultura română la Catedra de Limbi Romanice a Universităţii din Amsterdam.

A studiat şi istorie la Universitatea din Groningen şi astăzi este renumit pentru studiile sale. Interesul său pentru istoria socio-economică s-a concretizat în studii est-europene care au culminat cu o teză despre liberalism ca doctrină politică în istoria României, susţinută la Universitatea din Amsterdam.

Studiile sale au fost puncte de pornire pentru lucrări care au abordat domeniul drepturilor omului, precum şi educaţia în limba maternă. Este co-autor al lucrării „Români în Olanda”, apărută în 2011.

Raluca Marin Perianu

Dr. ing. Raluca Marin-Perianu era, în 2009, autoarea celei mai bune teze de doctorat din Olanda. Lucrarea sa, intitulată „Wireless Sensor Networks în Motion”, a fost premiată pentru contribuţia semnificativă în dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi telecomunicaţiilor. Astăzi este doctor inginer şi co-fondator al companiei „Inertia Technology”.

Raluca Marin-Perianu a absolvit Facultatea de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti, a studiat la Paris şi ulterior a urmat studiile doctorale la Universitatea Twente, din Olanda. A lucrat câţiva ani în industria IT românească.

Codrin Timu

Codrin Timu, fost şef de promoţie la un prestigios liceu din Iaşi, a absolvit apoi Dreptul în acelaşi oraş şi a plecat în Germania. În prezent lucrează ca asistent juridic la o firmă din Konstanz şi continuă să studieze.

Născut în Iaşi, a studiat la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri”. Prima dată a vizitat Germania în cadrul unui program numit „Eurocamp”, un fel de tabără internaţională, ce reunea elevi din aproximativ 21 de ţări, din toate părţile lumii. „Am dat examenul pentru Zertifikat Deutsch B1 în clasa a XI-a. Mai târziu, în timpul facultăţii, am fost plecat în Germania cu programul european ERASMUS, am făcut practică la firma de avocatură STARK, în Konstanz, unde lucrez şi în prezent”, povesteşte Codrin.

Tânărul îşi continuă studiile printr-un „Master of Laws” la Universitatea din Konstanz, program care este o condiţie pentru admiterea la studii de doctorat în cadrul aceleiaşi universităţi. În plus, îşi doreşte ca pe viitor, în cadrul unor studii universitare de doctorat, să realizeze o comparaţie completă a celor două sisteme de Drept penal (român şi german).

Din nou suntem puşi în faţa unei situaţii aparent absurde, când lipsa unor precauţii „ante” (înainte) este urmată de dramatice ravagii doctrinare şi umane, „post”(după aceea). Va trebui să se recunoască oficial că atacurile teroriste de la Paris au lăsat în urmă şi au scos la lumină defecţiuni grave în sistemul de securitate al Franţei, până nu demult considerat a fi unul dintre cele mai eficiente din Europa şi din lume. Este evident că atât atacul de la 11 septembrie 2001, de la New York, cât şi cel recent de la Paris au fost îndreptate către inima civilizaţiei occidentale, două metropole deopotrivă universale şi naţionale, care simbolizează valori fundamentale ale occidentului. Din păcate, în ciuda a numeroase semne de recrudescenţă a mişcării teroriste, s-a dovedit că Europa nu este echipată, nu este pregătită şi nici măcar nu se afla în stare de alertă împotriva terorismului care seceră vieţi omeneşti neîngrădit.

Trăind într-o ţară europeană, este şi firesc să fim preocupaţi de concluzia ce a fost trasă de pe urma acelor evenimente tragice de la Paris, încă nedescifrate în totalitate. Pe bună dreptate, oricine s-ar putea întreba: ce au făcut serviciile secrete din Europa, care, după cum se cunoaşte vag, ar fi coordonate de o anume structură europeană, fără pronunţie evidentă, şi care s-au dovedit a fi ineficace.

Dacă ar fi să ne întoarcem la evenimetele tragice din acel 11 septembrie negru din SUA, vom aprecia astăzi, mai mult ca oricând, summul de măsuri extraordinare luate prompt: crearea Departamentului Securităţii Interne (Homeland Security), un serviciu supradezvoltat, cu 240.000 de mii de angajaţi şi 60 de miliarde buget anual şi extinderea fără precedent a rolului şi jurisdicţiei serviciilor de informaţii în combaterea şi prevenirea terorismului. Este evident că asemenea măsuri, raportate la nivelul capacităţilor financiare europene care derulează miliarde şi miliarde de euro, ar trebui să se întâmple şi în Franţa, în întreaga Uniune Europeană, mai cu seamă că, spre deosebire de amintitul eveniment din Statele Unite, unde autorii atacurilor au venit din afară, în cazul de la Paris (şi nu cu mult timp în urmă, de la Londra), aceştia provin din interior, fiind educaţi în Franţa şi radicalizaţi chiar pe continentul european, înainte de a participa în tabere teroriste din Orientul Mijlociu. Este foarte grav faptul că actuali cetăţeni francezi de provenienţă islamică îşi atacă propria ţară urmând asmuţiri străine. De aceea, pe bună dreptate, numeroşi oameni politici, alături de presă, preconizează realizarea de urgenţă a unei veritabile şi eficiente instituţii la nivel european, care să poată coordona informaţiile şi acţiunile menite să stăvilească orice atac terorist. În acest sens, au apărut şi opinii potrivit cărora ar trebui să ne aşteptăm la creşterea controalelor în interiorul graniţelor UE. Deunăzi, ministrul de Interne spaniol a declarat că Spania susţine revizuirea Tratatului Schengen pentru reintroducerea controalelor la frontierele interne, în anumite cazuri măsură ce este prevăzută în Tratat.

În ceea ce priveşte ţara noastră, directorul Serviciului Român de Informaţii menţionează necesitatea unor mijloace legale pentru identificarea tuturor factorilor de risc la adresa securităţii naţionale. În acest sens, factori de răspundere au analizat problemele securităţii la nivelui Uniunii Europene şi în zonele de interes strategic ale României, precum şi dezvoltarea capacităţilor de intervenţie, ţinând seama de nouă dimensiune a ameninţărilor teroriste. George Maior, directorul SRI informa într-un interviu acordat pentru „ziare.com” că face faţă valului de emigranţi, dintre care unii sunt suspecţi. „Am actionat strict în registrul preventiv şi ne-am îndeplinit misiunea. Nu au existat evenimente şi datorită unor acţiuni mai subtile, mai discrete, pe care le-am avut în vedere la nivelul SRI, inclusiv prin expulzări de persoane, nepermiterea accesului unor persoane suspectate de asemenea activităţi şi realizarea unui tablou informativ precis asupra riscurilor cu care ne confruntăm.”

De remarcat şi vizita făcută de doamna Victoria Nuland, adjunctul secretarului de stat al SUA, care, prezentând un Mesaj al Statelor Unite pentru România, le-a sugerat liderilor politici de la Bucureşti să adopte legile securităţii naţionale şi le-a cerut să continue lupta împotriva corupţiei. De asemeni, au fost menţionate preocupările comune pentru combaterea terorismului şi asigurarea securităţii naţionale. În acest cadru, oficialul american a susţinut adoptarea aşa-numitei legi „Big Brother” privind securitatea cibernetică, concomitent cu întârirea statului de drept.

Doar un „ante” puternic şi lucid ne poate feri de un „post” dramatic, destabilizator.

Carol Roman

Articol scris de E.S. doamna Huo Yuzhen, Ambasador al R.P.Chineze în România, la solicitarea revistei „Balcanii şi Europa”, cu o zi înainte de încheierea misiunii sale diplomatice

E.S. Huo Yuzhen

În curând, misiunea mea diplomatică se va încheia şi voi părăsi România, locul unde am trăit şi am lucrat timp de peste trei ani de zile. Înainte de plecare, sunt bucuroasă să scriu acest articol pentru revista „Balcanii şi Europa” şi să împărtăşesc fiecărui cititor din experienţa acumulată în această perioadă, precum şi noile aspecte legate de dezvoltarea relaţiilor chino-române.

În timpul celor 40 de ani de activitate diplomatică, mai mult de jumătate i-am petrecut în Europa, mai precis în Europa Centrală şi de Est; amintesc Praga, unde am studiat, am lucrat şi am trăit aproape 30 de ani, şi apoi Bucureştiul. Am un sentiment deosebit faţă de această regiune, care a devenit o a doua patrie a mea. România a fost ţara în care mi-am desfăşurat ultima misiune şi nu voi putea uita nicicând această ţară frumoasă, cu munţi şi ape, cu plante şi arbori de neuitat, cu oameni de ispravă şi fapte memorabile.

În perioada celor 1.121 zile pe care le-am petrecut alături de poporul român, m-am aflat în aproape toate oraşele importante ale ţării. Însă lucrul cel mai preţios a fost prietenia stabilită cu nenumăraţi oameni. Am cunoscut poporul român sincer, prietenos, ospitalier, ceea ce m-a impresionat puternic, şi oriunde am mers că am fost mereu înconjurată de prietenia profundă a oamenilor, inima mea fiind plină de căldură umană.

Privind înapoi la cei trei ani, pot spune că am fost fericită să petrecem împreună multe momente importante şi fericite pentru relaţia dintre cele două ţări, de altfel sărbătorind împreună 65 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice chino-române. Ca urmare a efortului bilateral, edificiul relaţiilor chino-române este mai solid şi mai vizibil ca oricând.

La primirea Premiului revistei „Balcanii şi Europa”, în anul 2012

Încrederea politică este precum un „acoperiş” al acestui edificiu, fiind pilotul şi garanţia pentru ca relaţiile bilaterale să meargă pe un drum de dezvoltare sănătoasă. În ultimii trei ani, premierul Chinei, a vizitat pentru prima oară România după 20 de ani, la rândul său primul ministru Victor Ponta aflându-se în două vizite în China. Mai amintesc vizitele reciproce ale viceprim-miniştrilor celor două ţări, Reuniunea Şefilor de Guvern dintre China şi Europa Centrală şi de Est, care a fost organizată cu succes în România, iar un schimb frecvent la nivel înalt a indicat direcţia sigură de dezvoltare a relaţiilor bilaterale. Schimbul între Adunarea Naţională Populară a Chinei şi Conferinţa Consultativă Politică a Poporului Chinez cu cele două Camere ale Parlamentului României, între partidele politice, precum şi funcţionarea fără probleme a mecanismului de cooperare în diferite domenii de activitate, înţelegerea dintre cele două state şi încrederea reciprocă, ce se adânceşte pe zi ce trece, toate acestea reprezintă o tendinţă bună, ce ne însufleţeşte.

Cu prilejul încheierii misiunii diplomatice a E.S. doamnei Huo Yuzhen, Gabriel Oprea, preşedintele Casei Româno-Chineze a oferit un dineu

Cooperarea economico-comercială poate fi numită „coloana” acestui edificiu, care a constituit un sprijin puternic pentru dezvoltarea continuă a relaţiilor bilaterale. Anul trecut s-au împlinit 10 ani de la stabilirea Parteneriatului amplu de prietenie şi cooperare dintre China şi România, iar în decursul acestor ani, comerţul bilateral a crescut de trei ori, iar exportul României către China a avansat de patru ori, cu o cifră de patru miliarde de dolari SUA în anul 2013. În primele trei trimestre ale anului 2014, acesta ajunsese deja la 3,6 de miliarde de dolari, înregistrând o creştere de 25% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Continua dezvoltare a investiţiilor chineze în România, participarea companiilor chineze la proiecte de cooperare din domeniul energiei, precum a celei nucleare şi termice româneşti, a înregistrat un avans spectaculos. Chiar chinezii de rând au posibilitatea să guste din Fetească Neagră românească şi alte soiuri de vin sau să bea apă de izvor Borsec fără să-şi părăsească ţara, aceasta fiind adevărata reflectare a strânsei legături dintre pieţele celor două ţări. Dorim ca tot mai multe produse româneşti să intre pe piaţa chineză!

În această perioadă de timp, am împărtăşit împreună cu prietenii români un veritabil schimb interuman, deosebit de bogat, şi amintesc în acest cadru de Spectacolul „Anului Nou Chinezesc”, de expoziţia „Comorile Chinei”, „Festivalul de Film Chinez”, care au fost apreciate de poporul român. Mai pot fi reliefate evenimente ca deschiderea Institutelor „Confucius” din Braşov şi Bucureşti, apariţia în limba română a operelor literare ale lui Mo Yan, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, lansarea cărţii române „10 zile la Beijing”; Institutele Culturale ale celor două ţări urmează a fi stabilite; un număr de 28 de judeţe şi oraşe înfrăţite din ambele ţări cooperează fructuos între ele şi, de asemeni, anual 13.000 de oameni sunt turişti din cele două ţări.

Prietenia tradiţională poate fi numită „bază” a edificiului, deoarece ea consolidează relaţiile bilaterale. Prietenii se simt aproape unul de celălalt. Chiar dacă îi despart mii de kilometri, munţi şi ape, unii pe alţii se văd tot ca vecini. Cu toate acestea, cele două popoare întotdeauna s-au aflat alături, cu sinceritate, cu prietenie, rădăcina prieteniei tradiţionale din inimile celor două popoare, atemporală, a păstrat relaţiile chino-române prin vânt şi furtuni în situaţii internaţionale complexe, mergând tot înainte, constituind, neîndoios, o bază temeinică pentru activitatea desfăşurată de mine în România.

Rememorând trecutul, suntem mulţumiţi privitor la roadele bogate ale cooperării dintre cele două ţări, în mai toate domeniile; privind spre viitor, avem mare încredere în noua perioadă de dezvoltare a relaţiilor bilaterale. Avem încredere că prin grija liderilor noştri, bazându-ne pe o cooperare pragmatică, datorată inspiraţiei aduse de schimbul interuman, edificiul prieteniei chino-române se poate situa la înălţime întotdeauna.

Nu în ultimul rând, doresc să mulţumesc revistei „Balcanii şi Europa”, revistă lunară bine gândită şi plină de inspiraţie, având un conţinut activ şi extins, care în toţi anii a colaborat serios cu Agenţia „Xinhua” şi cu alte agenţii media, precum şi cu Ambasada Chinei în România. Doresc revistei „Balcanii şi Europa” viaţă lungă şi cât mai multe ediţii! Acum, cu ocazia Anului nou, urez cititorilor revistei „Balcanii şi Europa”, din suflet, un „La Mulţi Ani!” şi împlinirea tuturor dorinţelor!

Redacţia a mulţumit E.S. doamnei Ambasador Huo Yuzhen pentru rândurile dedicate şi a asigurat-o de bunele sale sentimente pentru marea Chină, pe care Excelenţa Sa a reprezentat-o cu cinste şi frumoase împliniri în relaţiile dintre cele două ţări.

La 15 ianuarie 1850, la Ipoteşti (sau la Botoşani), se năştea cel de-al şaptelea copil al lui Gheorghe Eminovici şi al Ralucăi, născută Juraşcu, botezat Mihai. A trăit ceva mai puţin de 40 de ani, murind la 15 iunie 1889 la Bucureşti, dar în acest scurt răstimp a izbutit să revoluţioneze arta poetică românească şi să devină cel mai mare poet al românilor din toate timpurile.

Statutul unic al lui Mihai Eminescu în istoria culturii româneşti şi chiar în istoria României trebuie apreciat, cu orice prilej: poeziile lui reprezintă o cezură imposibil de ignorat în întreaga noastră literatură, care nu poate fi citită altfel decât înainte şi după Eminescu, şi, oricât de înzestraţi vor fi fost cei câţiva mari poeţi din generaţiile ulterioare, nici unul dintre aceştia nu a avut cum să instituie asemenea hotare fără egal. Proza lui literară este şi ea unică, datorită îngemănării ei cu poezia, şi am aflat relativ de curând că a fost şi un autor notabil de drame în versuri. Publicistica lui, împătimită şi viforoasă, este cât se poate de contradictorie, mai ales din cauza conflictului inerent dintre seriozitatea extremă cu care se documenta pentru a scrie articole „tehnice” şi virulenţa nestăpânită a diatribelor sale.

Dacă aşa stau lucrurile, ne-am putea aştepta ca viaţa şi opera lui Mihai Eminescu să fie bine cunoscute în toate amănuntele şi semnificaţiile lor. Nu e aşa, din mai multe pricini, între care cea mai importantă rămâne, probabil, istoria operei înseşi, în cel puţin două moduri: pe de-o parte, din cauza numeroaselor accidente care i-au marcat istoria personală şi, implicit, opera scrisă în raport cu cea publicată; pe de altă parte, din pricina succesivelor încercări de apropriere a acestui imens simbol al culturii de expresie românească unică, anexat fără vină celor mai diverse războaie – virtuale şi nu numai.

În ce privește opera: datorăm eforturilor lui Maiorescu publicarea în volum a poeziilor apărute de-a lungul anilor – uimitor de puțini, de fapt, căci poetul compune și publică efectiv doar 11 ani, între 1872 când se stabilește în țară și 1883 când se îmbolnăvește; în ultimii șapte ani, el continuă să-și desăvârșească versurile, cum o făcuse toată viața, dar o face cu tot mai puțin spor.

Având sub ochi integrala Eminescu, multe ierarhii de valori trebuie să fie corectate. Nu tot ce am considerat până acum a fi cele mai bune poezii mai rămân toate aceleaşi. Apar altele mult mai bune, din păcate necunoscute de marele public, dar care într-o ordine estetică ideală îl reprezintă în mai mare măsură pe poet. Un model al acestei posibile şi necesare restituiri este volumul pe care îl datorăm lui Petru Creţia, care a publicat în 1994 volumul intitulat „Mihai Eminescu. Constelaţia Luceafărului. Sonetele. Scrisorile”, regrupând în jurul Luceafărului finit şi al variantelor sale o adevarată constelaţie de poeme, unele complet necunoscute publicului şi chiar specialiştilor, dar care refac astfel un alt univers poetic decât cel recunoscut de manuale şi comentarii de uz şcolar.

Problema publicisticii e mai complexă. În 1998, un scandal ajuns până şi în Parlamentul României, a izbucnit pornind de la un grupaj de articole apărute în „Dilema” lui Andrei Pleşu – atunci ministru de Externe, ceea ce desigur a înveninat şi mai mult lucrurile. Dincolo de câteva teribilisme ale unor autori tineri, care au scandalizat opinia publică declarând că lor nu le prea place Eminescu, sau măcar statuia care îl reprezintă, marele scandal s-a iscat de fapt în jurul afirmaţiilor referitoare la cele aproximativ 300 de articole publicate de Eminescu în gazeta conservatorilor, „Timpul”. Considerate adevărate blasfemii afirmaţiile referitoare la caracterul paseist, chiar reacţionar şi xenofob, al multora dintre aceste înflăcărate proze, sau aserţiunea care le neagă caracterul conceptual şi valoarea unei filosofii politice, au provocat anatema mai ales din partea celor ce se considerau succesori ai poetului în materie politică. Or, dacă nu ne înscriem printre aceştia, nu putem nega faptul că textele în cauză fac parte integrantă, de fapt, dintr-o viziune care recuză sistematic valoarea civilizaţiei urbane a sec. XIX în favoarea unui univers rural idealizat şi pur. Nici Balcanii noştri nu se simt mai bine în această incandescentă viziune. Nu trăim într-o lume a cenzurii şi interdicţiilor, dar avem obligaţia de a înţelege mecanismele politice şi psihologice ale acestor excese şi de a le explica în aşa fel încât genialitatea poetului să nu servească drept paşaport tuturor acestor excese gazetăreşti.

Dacă îl socotim într-adevăr pe Eminescu un geniu fondator al culturii noastre moderne, îi suntem datori o lectură făcută cu drag, fără fanatism, o lectură exemplară ca discernământ; o lectură care să refuze arestarea acestui om prin excelenţă liber de către orice facţiune interesată de alte ţeluri decât cele înalte ale cunoaşterii, o lectură atentă şi la detaliu, dar şi la întreg: o lectură, în esenţă, inteligentă.

Prof. Dr. Zoe Petre

Revista „Balcanii şi Europa” a celebrat 15 ani de apariţie neîntreruptă, reunind foşti şi actuali redactori, numeroşi colaboratori ai publicaţiei – comentatori, analişti, scriitori, profesori universitari, importante personalităţi ale vieţii publice care au ţinut să onoreze jubileul unei publicaţii longevive, ce se remarcă prin unicitate şi ţinută profesională.

În deschiderea reuniunii, scriitorul şi ziaristul Carol Roman, directorul general al revistei, a evidenţiat importanţa momentului aniversar şi ecourile demersului publicistic promovat de „Balcanii şi Europa” în ţară şi peste hotare. Cu acest prilej dl. Gabriel Niţă, director general al „NIRO Investment Group”, a menţionat implicarea constantă a grupului „NIRO” în sprijinirea societăţii civile, din acest areal făcând parte şi relaţia consolidată şi îndelungată cu revista „Balcanii şi Europa”, pe care a felicitat-o „pentru cei 15 ani de înalt profesionalism”. În cuvântul lor, Eugen Uricaru, scriitor, Ştefan Cazimir, critic literar, Dan Constantin, redactor şef al cotidianului „Jurnalul Naţional”, Octavian Andronic, directorul agenţiei de presă „Amos News”, Vasile Leca, Ambasador şi Ion Marin, directorul ziarului „Ultima oră” au apreciat „nivelul editorial înalt şi deplina imparţialitate a unei publicaţii unicat în peisajul media din România”. La eveniment au mai participat Iulian Fota, expert în securitate naţională şi Chen Jin, şeful „Xinhua” România, care au reliefat buna colaborare cu revista „Balcanii şi Europa”.

S-au primit, de asemeni, şi mesaje de felicitare din partea unor posturi de radio şi televiziune.

Diploma „Distincţia Culturală” conferită revistei „Balcanii şi Europa” a fost înmânată de acad. Ionel-Valentin Vlad, Președintele Academiei Române scriitorului Carol Roman, director general al revistei, în sesiune solemnă a Adunării Generale a Academiei. Referindu-se la revista premiată, preşedintele înaltului for a apreciat reuşitele publicistice de-a lungul celor 15 ani de existenţă- iniţiativele, articolele de analiză, diferitele contribuţii ale unor eminente personalităţi din ţară şi de peste hotare, precum şi interesul acordat românilor din diaspora.

Directorul general al revistei „Balcanii şi Europa” a mulţumit pentru onoarea făcută publicaţiei de către Academia Română şi o socoteşte un stimulent deosebit pentru promovarea în continuare a problematicii înscrise în proiectul revistei, de a consemna şi a sprijinii procesul de integrare deplină a României în cadrul Uniunii Europene, alături de NATO.