NUMARUL
197-198
Se cunoaște că, în ultima perioadă, dezbaterile din țări membre ale Uniunii Europene au abordat ...
Ca în fiecare an, în luna decembrie sunt comemorate victimele Revoluției din 1989: aproape 1.000 ...
După 1989, am avut surpriza ca în România să izbucnească uitatele conflicte inter-etnice. Nu știam ...
- spre Vest sau spre Est? - Au trecut mai bine de șase luni de la ...
Reprezentant al unei biserici străvechi, Preafericitul Părinte Neofit, Patriarhul Bulgariei, figurează printre liderii religioși importanți ...
Republica Populară Chineză, țara cea mai populată din lume, și Federația Rusă, țara de pe ...
Africa a încetat de mai multe decenii să fie „continentul sărăciei”, iar marile puteri ale ...
Schimbarea numelui țării este un proces complicat atât intern, cât și la nivel internațional. De ...
În fiecare an, în toată lumea se înregistrează peste un miliard de călătorii în străinătate. ...
Institutul Cultural Turc „Yunus Emre” a aniversat zece ani de la înființare în România. Cu ...
Limbajul diplomatic al celor aflați la putere suportă tranziții ciudate atunci când este vorba despre ...
Complexul comercial „Dragonul roșu”, din cadrul „NIRO Investment Group”, a lansat o nouă campanie umanitară ...
SUPLIMENT SPANIA

Ei au reuşit

Reporter: editura October - 10 - 2012

Membră a Baroului din Valencia

Andreea Rusu lucrează la un birou de avocatură spaniol. După nouă ani în Spania, o tânără avocată din Turda a reuşit să-şi împlinească visul de a profesa la un birou iberic. În timpul liber, Andreea Rusu oferă consultanţă juridică emigranţilor români, gratuit.

Încă din adolescenţă, Andreea Rusu a fost o luptătoare, urmărind obiective clare, pe care, treptat, le-a dus la bun sfârşit. A plecat din Turda la 14 ani, la „cel mai bun liceu de informatică din Ardeal“, după cum spune chiar ea, iar la 18 ani a intrat la Facultatea de Drept „Babeş Bolyai“, din Cluj. Ajunsă la Madrid după terminarea facultăţii, a început, odată cu lungul proces de echivalare a diplomei româneşti, să lucreze ca babysitter şi să înveţe limba spaniolă. Veniturile Andreei sunt mai mult decât satisfăcătoare, fata declarându-se mulțumită de banii câştigați. Lucrează la firma „Alfa y Omega Abogados“, împreună cu doi avocaţi spanioli, dar găseşte timp şi pentru a-şi ajuta compatrioţii. Ea a înfiinţat Asociaţia pentru Dezvoltare Profesională şi Personală a Populaţiei Emigrante. În cadrul asociaţiei, tânăra avocată oferă consultanţă juridică gratuită, pe teme legate de proprietăţi, împrumuturi bancare, omologări de diplome. Andreea are în plan şi realizarea unui curs informativ, în care să explice drepturile şi îndatoririle angajaţilor emigranţi. „Când am început să lucrez la birou, am fost surprinsă de libertatea de opinie care există în Spania. În România ar fi fost de neconceput. Fiecare trebuia să-şi vadă de hârtiile lui, fără explicaţii, sugestii sau întrebări“, spune românca. În ceea ce priveşte adaptarea sa la o altă cultură, Andreea afirmă: „A fost o chestiune care a implicat ambele părţi. Degeaba aş fi încercat eu să mă integrez dacă societatea nu ar fi fost dispusă să mă accepte. A-ţi părăsi ţara la 22 de ani nu este uşor, datorită limbii, a mentalităţii diferite şi luptei permanente pentru a-ţi face un loc, un nume, însă, cu ajutorul prietenilor, al familiei şi al câtorva persoane care mi-au dat un vot de încredere, am reuşit să-mi îndeplinesc visul de a fi avocat în Spania şi de a ajuta românii veniţi aici”.(sursa www.adevărul.es)


O femeie curajoasă

Am tot auzit în presa românească că ne numeau „căpşunari” şi nu am înţeles niciodată de ce se refereau la noi – emigranţii – cu această denumire. Nu înţeleg nici astăzi, pentru că trăiesc aici de multă vreme, cunosc mulţi români, dar foarte puţini sunt cei care au venit aici la cules de căpşuni. Opinia mea? Culesul de căpşuni e la fel de demn ca oricare altă muncă. E o activitate foarte greu de realizat. Una dintre muncile unde cel mai greu se câştigă un ban cinstit. Dar cu toate astea, nu văd rostul poreclei cu care presa română ne-a botezat. De ce vă spun aceste lucruri? Sunt Iulia, o româncă ce a renunţat la facultatea de filologie ca să vină în Spania, la cules de căpşuni. Întrebarea vine automat: „de ce?”. Pentru că profesia pe care o alesesem nu îmi mai dădea un salariu decent. Câştig mai mult la cules, în Spania. Eu cred că trebuie să ai curaj să rişti un loc călduţ cum este cel de profesor pentru o muncă atât de dură ca aceea de culegător de căpşuni. Şi cu toate astea, dacă ar trebui să aleg încă o dată, aş face acelaşi lucru. Aş pleca la cules fără nici o remuşcare, ştiind că nu e uşor şi că nu sunt numai momente de fericire. În afară de asta, fiecare sacrificiu pe care l-am făcut a meritat efortul şi sunt mândră de hotărârile pe care le-am luat. După ce s-a terminat culesul, nu m-am mai întors acasă. Am muncit într-o fabrică de conserve şi, mai târziu, într-un azil de bătrâni. Acum fac cea mai plăcută muncă din lume! Îmi cresc liniştită copilul, pentru că între timp m-am căsătorit şi am norocul să pot să-mi dedic tot timpul copilului.

Ce-aş putea să vă spun mai mult? Nu toţi oamenii au avut acelaşi noroc. În afară de asta, simt că sunt adaptată la viaţa de aici şi foarte integrată în cultura spaniolă. La toamnă, copilul meu începe grădiniţa şi eu vreau să încep iarăşi munca.


Cu produse româneşti pe masă…

După cum constată ziarele din Spania, românii sunt mai puţin curioşi să încerce paella, tortilla, gazpacho sau jamon. Ei vor să mânânce tot ca acasă. De aceea mezeluri, brânzeturi şi chiar vinuri româneşti, sunt aduse de la mii de kilometri, cu tirurile. Mulţi producători de mezeluri româneşti s-au profilat pe export. ”Trebuie să îi urmezi pe oamenii care pleacă de acasă, trebuie să îi urmezi unde se duc şi credem că este un debuşeu excelent”, spune Dan Sarmasan, administratorul unei firme. “Este o cerere foarte mare de produse româneşti, se vând toate, dar mezelurile se vând cel mai bine. Sunt oameni care nu au ajuns acasă de câţiva ani şi când găsesc produse româneşti se bucură, este gustul de acasă cum se spune”, explică, la rândul său, Florentin Mucionui, distribuitor în Spania. Această idee le-a venit tocmai unor români care muncesc acolo şi duc dorul unor mezeluri cum numai acasă se fac.“Tot ce este de acasă este mai bun”, afirmă Danut Pintilie, administrator de firmă.

Aşa se face că produse tradiţionale româneşti ajung în Spania, dar şi în Belgia, Portugalia, Franţa sau Germania.