NUMARUL
197-198
Se cunoaște că, în ultima perioadă, dezbaterile din țări membre ale Uniunii Europene au abordat ...
Ca în fiecare an, în luna decembrie sunt comemorate victimele Revoluției din 1989: aproape 1.000 ...
După 1989, am avut surpriza ca în România să izbucnească uitatele conflicte inter-etnice. Nu știam ...
- spre Vest sau spre Est? - Au trecut mai bine de șase luni de la ...
Reprezentant al unei biserici străvechi, Preafericitul Părinte Neofit, Patriarhul Bulgariei, figurează printre liderii religioși importanți ...
Republica Populară Chineză, țara cea mai populată din lume, și Federația Rusă, țara de pe ...
Africa a încetat de mai multe decenii să fie „continentul sărăciei”, iar marile puteri ale ...
Schimbarea numelui țării este un proces complicat atât intern, cât și la nivel internațional. De ...
În fiecare an, în toată lumea se înregistrează peste un miliard de călătorii în străinătate. ...
Institutul Cultural Turc „Yunus Emre” a aniversat zece ani de la înființare în România. Cu ...
Limbajul diplomatic al celor aflați la putere suportă tranziții ciudate atunci când este vorba despre ...
Complexul comercial „Dragonul roșu”, din cadrul „NIRO Investment Group”, a lansat o nouă campanie umanitară ...
SUPLIMENT SPANIA

O comunitate plină de contradicţii

Reporter: editura September - 7 - 2012

Mai mult decât o diasporă economică”

Au românii din Spania o imagine bună? Au reuşit, în pofida dificultăţilor de tot felul, să se afime pe măsura capacităţii lor? Un lucru este cert: în marea ei diversitate, comunitatea românilor din Spania este una complexă, care nu se poate restrânge doar la abordarea economică.

Situaţia economică din Spania, despre care se vorbeşte neîncetat, i-a lovit şi pe românii din Regat. Asociaţiile româneşti apreciază că este vorba despre circa 300.000 de oameni afectaţi de resticţiile impuse pe piaţa muncii de Guvernul de la Madrid. Parte din ei au plecat în Italia, Marea Britanie sau Belgia, ţări mai puţin lovite de dificultăţi economice decât Spania. Câţiva s-au întors acasă. Ceilalţi aşteaptă să treacă şi această perioadă grea. Dar dincolo de greutăţile generate de criză, românii din Spania au o mulţime de alte probleme, care nu se vor termina odată cu recesiunea.

Studiile economiştilor spanioli arată că românii contribuie cu peste 1% la PIB-ul Spaniei. Cu toate acestea, imaginea lor nu s-a îmbunătăţit substanţial. E drept că a dispărut, prin intervenţii ale diferitelor asociaţii, scoaterea expresă în faţă a naţionalităţii infractorilor, mai ales când făptaşii erau români. Pe de altă parte, deranjează mult eticheta de „căpşunari” pusă acasă, în România, în pofida faptului că printre românii din Spania sunt şi mulţi avocaţi, profesori, doctori, arhitecţi sau ingineri. „Dacă în România termenul căpşunar e peiorativ, eu spun de aici că, în plină criză, economia mai pluteşte şi datorită românilor din Spania, care şi-au ajutat familiile, dar şi economia românească”, a argumentat preotul Aurel Bundă, protopop de Barcelona, la o conferinţă a românilor din Spania, organizată de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Mai grav este că românii care au venit cu zece ani în urmă susţin chiar că imaginea compatrioţilor noştri e şi mai proastă; atunci erau „identificaţi” cu Gheorghe Hagi şi cu Nadia Comăneci, acum performanţele tot mai rare se răsfrâng indirect şi asupra românilor din Spania, care simt nevoia „unei alte imagini”.

Românii din Spania sunt conştienţi că la nivel oficial relaţiile româno-spaniole sunt foarte bune, dar la nivelul oamenilor obişnuiţi, există mult loc de îmbunătăţiri. O notă aparte o fac familiile mixte. „Observ cu uimire entuziasmul pe care îl are soţul meu spaniol faţă de orice activitate menită să promoveze o imagine pozitivă a României”, povesteşte, în context, arhitecta Elena Nedelcu. De altfel, realitatea demonstrează că este nevoie de un liant care să coaguleze contradicţiile unei comunităţi alcătuite din oameni puternici, în plină forţă creatoare, care resimt, în timp, nevoia unei solidarităţi mai accentuate la nivel de comunitate. Este foarte greu, câteodată mi se pare imposibil să poţi să uneşti comunitatea românească. Eu încă sunt optimist că o să vină o vreme când românii îşi vor da seama că este bine şi important pentru ei să fie uniţi”, remarcă Daniel Ţecu. Nu se poate spune că românii din Spania duc lipsă de asociaţii – sunt în jur de 150, unele mai reprezentantive şi mai implicate în viaţa şi problemele românilor decât altele. Aşa cum este şi firesc, părerile românilor sunt diverse. Unora li se pare natural să fie multe, alţii cred că nu toate au o activitate folositoare comunităţii. Concluzia care se desprinde ascultându-i pe românii din Spania este că aceştia au nevoie, aşa cum cum remarca Preasfinţitul Timotei, episcopul ortodox român al Spaniei şi Portugaliei, de un ţel comun: „Românii din Spania nu sunt încă o comunitate. Ce înseamnă o comunitate? Înseamnă mai mulţi oameni uniţi, care trag în aceeaşi direcţie, au un ţel. E greu de vorbit încă de o comunitate în Spania, ţelul românilor care au venit aici e acela de a câştiga bani şi de a se întoarce acasă. Prima şi cea mai dureroasă greutate a lor este dezrădăcinarea. Cei mai mulţi au venit să lucreze pentru două, trei luni sau un an, pentru a-şi face câţiva bănuţi şi a se întoarce acasă. Şi s-au făcut ani de zile, chiar zeci de ani pentru unii români stabiliţi acum în Spania…”. (după epochtimes.com)

Şi totuşi, sângele apă nu se face…

Identitate, tradiţii, continuitate

Românii din Spania sunt renumiţi pentru felul în care ştiu să-şi menţină tradiţiile, obiceiurile, spiritualitatea şi identitatea naţională, cu atât mai mult cu cât trăiesc într-o ţară soră „de gintă latină”. De cealaltă parte, oficialităţile spaniole sprijină, prin subvenţii, asociaţiile de integrare a noilor veniţi. Chiar dacă nivelul de acces al românilor la aceste fonduri rămâne scăzut, aceste condiţii bune nu aşteaptă decât să fie fructificate. Mai mult, Ministerul spaniol al Educaţei, cu sprijinul Institutului Limbii Române, a decis, cu mai mult timp în urmă, introducerea în colegiile publice spaniole a cursurilor de limbă şi civilizaţie românească. Iniţiativa a fost foarte bine primită de comunitatea românească din Spania, iar în prezent, peste 350 de şcoli din Regatul Spaniei au inclus în programa extracuriculară cursul opţional de limbă, cultură şi civilizaţie românească. Păstrarea identităţii prin limbă şi libera circulaţie a informaţiei nu putea ocoli presa, astfel că în Spania există un număr mare de reviste în limba română („Noi în Spania” „Românul din Spania”, „Român în lume” etc.), cele mai multe gratuite, şi posturi de radio care au emisiuni în limba română. Nu în ultimul rând, Biserica Ortodoxă Română este recunoscută oficial. Sunt, toate acestea, date relevante pentru oportunitatea şi disponibilitatea pe care o are comunitatea românilor din Spania de a păstra şi perpetua chiar şi departe de România datele fundamentale ale spiritualităţii româneşti.