NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...
SUPLIMENT ITALIA

Integrarea

Reporter: editura July - 29 - 2012

Care sunt „ingredientele” integrării cu succes a românilor care aleg să muncească în Italia? Ele nu ţin doar de găsirea unui loc de muncă, ci şi de comportament social, disponibilitate la efort prelungit, iniţiativă economică, ambiţia şi perseverenţa de a se specializa şi educa încontinuu. Foarte mulţi dintre românii din Peninsulă au reuşit, în ciuda obstacolelor de tot felul.

Pentru cea mai mare parte a imigranţilor, visul italian ţine până la primul contact cu ambientul lucrativ. Odată ajunşi în Peninsulă, muncitorii constată că sistemul este deosebit de ostil străinilor calificaţi său înalt specializaţi, forţându-i să accepte posturi necalificate sau care nu au legătură cu experienţa lor anterioară. Nu, însă, şi pentru mulţi români, care au ajuns pe locul doi în topul întreprinzătorilor străini din Italia, zeci de mii având propria afacere. Conform datelor italiene, în această ţară sunt înregistrate peste 49.000 de societăţi comerciale cu capital românesc sau persoane fizice autorizate provenind din ţara noastră şi care desfăşoară activităţi comerciale sau de producţie. Numărul lor a crescut spectaculos comparativ cu anul 2003, când erau 2.909 de firme aparţinând unor cetăţeni români. Astfel, numai în 2007, românii au înfiinţat peste 9.000 de firme, tendinţă care a continuat neîntrerupt în anii următori.

Datele statistice arată că majoritatea românilor ajung să aibă o afacere proprie după câţiva ani de muncă în calitate de angajaţi în interiorul unei firme, valorificând de regulă economiile acumulate, fără a recurge la împrumuturi. Domeniile în care cei mai mulţi dintre români au început activităţi antreprenoriale sunt: construcţiile (80,5 la sută), comerţul (5,5 la sută), manufactura (4,9 la sută) şi transporturile (2,1 la sută). Spre exemplu, românii, alături de polonezi, sunt consideraţi foarte pricepuţi la lucrări de mici reparaţii, zugrăvit şi recondiţionare a caselor şi apartamentelor. Există echipe de 2-3 români pe care oamenii le cheamă când au nevoie să-şi modernizeze locuinţa. Sunt mii de firme mici româneşti de acest tip în Italia. Rezultă că românii, ca şi alte grupuri naţionale, răspund nevoii care există pe piaţa muncii italiene şi nu doar urmăresc propriile „vocaţii profesionale” pe bază etnică.

Alte exemple de integrare deplină a românilor sunt cabinetele dentare deschise în Italia, unde medici români îşi îmbie compatrioţii cu tarife mult sub cele practicate de stomatologii autohtoni. Ei sunt asaltaţi de programări, iar conaţionalii din Peninsulă nu mai aşteaptă vara, ca să ajungă la doctor în ţară. Lucian Băbiceanu este unul dintre ei. Originar din Braşov, el şi-a deschis un cabinet de stomatologie în Peninsulă, iar ca să le facă faţă celor 300 de pacienţi pe lună, programează consultaţii chiar şi duminica. Preţurile practicate sunt similare cu cele româneşti, mult sub jumătate de cele din Italia, de aici şi succesul întreprinderii. Un alt exemplu este al celor doi români rezidenţi la Jesi, Ancona – Marian Ovidiu Miel şi Alex Apostu – care în lipsă de profesionişti sau de ateliere specializate pentru tehnica nouă numită „wrapping” (înfolierea completă a maşinii cu pelicule auto), şi-au deschis un atelier şi au deja foarte multe cereri. Nici Cătălin Andrei, din Roma, nu a rămas prea mulţi ani angajat la patron. Azi are propria firmă de transport şi, pentru că tot aşteaptă al doilea copil, a deschis şi un magazin de haine pentru cei mici. Iar lista afacerilor pe care le derulează compatrioţii noştri în Peninsulă ar putea continua. Şi, deasemeni, nu puţini sunt românii care şi-au propus să-şi edifice cariere profesionale în Italia, chiar dacă parcursul recunoaşterii unei specializări în psihologie, inginerie, arhitectură, educaţie sau mass-media presupune eforturi financiare şi sacrificii pentru cel puţin 3 ani.

Obstacole depăşite

Unul dintre cele mai elocvente indicatoare ale integrării românilor în Italia este faptul că numărul elevilor români care studiază în şcolile din această ţară a atins cote importante, menţionându-se, pentru perioade recente, cifra de 90.000 de copii integraţi în sistemul de şcolarizare italian, alături de 2.843 de studenţi. Toţi aceşti copii se aliniază la un sistem de valori educaţional diferit, iar viitorul lor este legat, la o primă vedere, de Italia. Relevante pentru deciziile pe care le iau românii în acest sens sunt şi datele prezente în arhiva Oficiului de Stare Civilă al Municipiului Iaşi, spre exemplu, locul unde migranţii români cu domiciliul în zonă îşi transcriu certificatele de naştere ale copiilor născuţi în străinătate, care arată că numărul celor care aleg să îşi boteze urmaşii apelând la registrul onomastic al Italiei este tot mai mare (Matteo, Roberto, Martina, Stefano, Tommaso, Raffaella, Riccardo, Giulio-Ricardo, Maurizio, Marco, Giovanni sunt doar câteva exemple). De altfel, forumurile site-urilor comunităţilor româneşti, citate de revista „Sfera politicii”, sunt pline de argumente edificatoare pentru felul în care românii încearcă, pe toate căile, să se integreze în Italia, pornind chiar de la prenumele copiilor lor.

Pe de altă parte, legăturile cu ţara mamă rămân foarte strânse, dacă este să amintim doar întoarcearea lor acasă în vacanţe şi de sărbători, păstrarea tradiţiilor româneşti şi unitatea în jurul Bisercii ortodoxe şi a focarelor de cultură românească din Italia. Sunt toate acestea elementele constitutive ale unei comunităţi puternice, care se adaptează cu succes unei societăţi dezvoltate cum este cea italiană, fără să-şi anihileze, pentru acest scop, propria identitate.